170,663 matches
-
întreprinderea a devenit una din cele trei pe țară în care eu eram cel mai bombardat "procurist". Controlam facturile. Nu știam, nu realizam cât era de important. Până într-o zi, când mi-a ieșit ispita în cale. Intrasem la "Șeful", adică la tatăl meu vitreg, Aurel, să-l întreb dacă trebuia să întocmesc cecul pentru niște ascensoare sosite de la Viena. Reprezentantul firmei aștepta în anticameră. Mai bine zis, fierbea... E drept că și zăbovisem nițel. Când a văzut că mă
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
venit din nou, și, după ce s-a convins că sunt singur, a băgat un plic sub mapă, și a dispărut. Astfel, mă punea înaintea unui fapt împlinit... Lipsit de experiență, am deschis plicul. Așa, prostește. în clipa aceea, tocmai intra "Șeful". Adică taică-meu vitreg. Eram pierdut. Niciodată nu m-ar fi crezut dacă-i spuneam că nu știam ce era în plic. Erau bancnote noi-nouțe. De câte 2000 de lei. Douăzeci și cinci. Mă pomenisem deodată așa dar cu cincizeci de mii
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
primește plicul pentru primul chiuretaj (clandestin) m-ar înțelege... Dar, curând, prin forța împrejurărilor, aveam să mă întâlnesc cu alte... plicuri. La șantierul din Constanța, de pildă, se consumau prea multe cauciucuri la kilometru de piatră transportată. Aurel, tatăl vitreg, șeful, mi-a spus, într-o zi: Băiete, te însărcinez să vezi... să afli... cine ia "șperțul". De la cariera noastră transportam cu camioane și remorci blocuri enorme și le aruncam în mare. Construiam un dig despre care s-a ocupat un
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
să ne faci o ofertă... Dacă se face, a zis, n-am să te uit. It"s up to you! i-am răspuns, (depinde de d-ta). Scurt și cu efect imediat. Tânărul n-avea maniere europene. A intrat la Șef, la patron, au discutat, nu mult, și i-a întins mâna. Aurul la ei nu prea era obișnuit. Se lucra direct cu dolari și pe față, la vedere. De atunci știu ce înseamnă un comision cinstit, fără a părea un
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
articolul intitulat " Ceea ce știu" al istoricului Ion Papuc din revista Convorbiri literare (numărul din ianuarie 2006). Ion Papuc descrie moartea cumplită de care a avut parte în anii '50 profesorul Dragoș Protopopescu, doctor în anglistică la Universitatea din Paris și șeful catedrei de engleză de la Universitatea din București în perioada interbelică. Cităm un scurt fragment: "Profesorul Dragoș Protopopescu se întorcea seara tîrziu spre cămăruța lui de la mansarda unui bloc și, suspicios, a cercetat din stradă cu privirea geamul acesteia și repede
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
ignorăm mereu faptul că mă aflam într-o țară în care la originea expresiei comportamentului social se află ecuația unei ierarhii stricte, în care primează poziția superiorului față de inferior, după caz, a adultului față de copil, a bărbatului față de femeie, a șefului față de subordonat, a împăratului față de cetățean. În asemenea situație, am raționat eu, bazîndu-mă pe considerentele logice exprimate mai sus, femeia ar fi trebuit să dea semne de retragere, cedînd bărbatului locul" (p. 32). Combinația de tradițional și înaltă tehnologie care
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
lucru se poate spune despre instrumentiși și dirijori. E destul să ne amintim numele legendare ale lui George Georgescu, Dinu Lipatti sau Sergiu Celibidache, cărora li se alătură altele, cunoscute mai ales de melomanii cei mai pasionați: Ionel Perlea, extraordinar șef de orchestră din anii '50, ori Constantin Silvestri. Alți interpreți își desfășoară în continuare o fericită carieră, ca Lawrence Foster, ai cărui părinți originari din România au emigrat în America, pentru a nu mai vorbi de pianistul Radu Lupu. Această
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
una simbolică și de la distanță: este o implicare în multe privințe decisivă, evidentă sau subtilă, directă sau indirectă. "Cu toții - afirmă Stelian Mândruț în prefață - se adresau, cu deferență, fie omului de știință, colegului profesor, savantului, rectorului, fie omului politic, deputat, șef de partid, prim ministru, în strădania de a afla un rost imediat și răspuns prob la multe din chestiunile necesare de clarificat" (p. 10). Unii solicită un loc la studii în străinătate, la școala română din Franța sau la cea
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
Victor Martin Problema nu e dacă România poate fi condusă de Gigi Becali, șeful Partidului Noua Generație, ci faptul că ar fi păcat să fie condusă de un astfel de personaj; cum ar fi păcat să fie condusă de C.V. Tudor, un personaj la fel de malefic. De ce sunt aceștia personaje și nu persoane? Pentru că sunt
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
critice făcute de politicieni, oameni de afaceri străini, analiști și filozofi la adresa modului în care muncesc românii (lucrul este adesea superficial, fără preocupare pentru calitate, corupția se extinde la toate nivelurile, tendința de a-l înșela pe celălalt, fie el șef sau subaltern, este larg răspîndită, punctualitatea este privită ca un moft), dar se desparte net de acestea în privința cauzelor. Acestea "nu sînt de ordin etnic sau de mentalitate cum se afirmă de obicei, ci de ordin socio-economic (...). Printre aceste cauze
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
le dete țara pe mînă. Trebuie să asiste cineva la o ședință a Camerei, să simtă tonul de ironie și de dispreț cu care d. C. A. Rosetti strunește menajeria, pentru a înțelege de ce soi sînt legăturile între partid și șefi". Ba se ivește chiar sub condeiul autorului Scrisorilor o sintagmă ce ne macină nervii, ingredient al noii limbi de lemn: "Chiar dacă epoca formelor goale, care domnește de douăzeci de ani și mai bine în țările noastre, s-ar putea explica
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
și 1963, cînd am participat cu cineaști români la Festivalul de la Cannes, am voiajat în condiții civilizate. Însă după ieșirea din Ministerul Culturii, pe care o revendicasem prin două cereri de demisie, dar care s-a produs doar atunci cînd "șefii" au socotit că e cazul, și a avut caracterul unei "dări afară", am reintrat în condiția obișnuită oricărui compatriot. Cu două circumstanțe agravante: una, legată de statutul meu de intelectual, suspectabil prin definiție, a doua, mult mai serioasă, ținînd de
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
împotriva agresiunilor străzii. Carnetul de notițe m-a ajutat - funcția terapeutică a scrisului, dar și autocenzura ironiei, care intervenea de îndata ce scriam. Cît de omogenă este working life la români? Altfel spus, cît de mult seamănă viața activă a șefului de economat cu aceea a PR officer-ului de la o multinațională? Sunt diferențe enorme - condițiile de muncă, tipul de responsabilitate, modelul etic pe care îl urmează directorii și angajații, relațiile de muncă, contractul și salariul. Insist pe diferențele generate de natura
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
în sine, ea se înscrie într-un proiect - proiect de viața individual, proiect comun mai multor indivizi, ea poate fi o cale spre altceva. Probabil că aș invoca acest altceva pentru a motiva individul să muncească - dar cum nu sunt șef de întreprindere, nu am nevoie să o fac. Cartea mea nu e o pledoarie pentru muncă și nu mi-am propus niciodată să fac mai mult decît să analizez o stare de lucruri. Cît de mare e toleranța românilor la
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
mereu pe fază, slăbiciunea sa, la urma urmei, trebuie să-i readuc aminte, în fine, că, după eliberare, întors se pare că din America, de la studii, citase dintr-un articol al meu mai vechi o întâmplare cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajuns șeful statului, făcând vizite prin țară cu mașina, și care, având o maladie, oprea des limuzina și, pe marginea șanțului, se elibera... în acest timp, ceilalți, suita, se opreau și ei, respectuoși, înșirându-se pe marginea aceluiași accident de teren, unul
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
limuzina și, pe marginea șanțului, se elibera... în acest timp, ceilalți, suita, se opreau și ei, respectuoși, înșirându-se pe marginea aceluiași accident de teren, unul lângă altul, și urinau și ei, cu respect, cu fereală, mai încolo de ochii șefului... Dacă astăzi comisia având sarcina să cerceteze cine și cum, și de ce a fost comunist în țara românească; și dacă morții ar avea privilegiul de a vedea și ei, din când în când, ce se mai întâmplă la suprafață, Cioran
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
avantajele colaterale (călătorii gratuite, pașaport diplomatic, mașină la scară, secretare apetisante) par a fi suficiente. Sunt așa-numiții "oameni cinstiți", de regulă plevușca anonimă a celor care populează pașnic sălile Parlamentului, gata să voteze orice aberație, mereu atenți la ordinele șefilor. La cealaltă extremă se plasează marii șacali. Sunt figuri binecunoscute nu pentru contribuțiile la elaborarea legilor sau pentru participarea la dezbateri, ci pentru declarațiile de pe holurile Parlamentului. Nu se știe de ce, presa se bulucește să le ia interviuri, să afle
Barba de-un miliard de dolari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10633_a_11958]
-
SINGUR destinul, nici după indicații de la Kremlin, nici de la Casa Albă, ci din... mintea și bunul-simț și din geniul lui... tustrele anesteziate, azi: “Nu-i nevoie de educație/ne-am săturat de stiință/ dar ne trebuie docilitatea.../... Este nevoie de șefi și/de sclavi..........” (cf. Lumină vine de la Răsărit, p. 83). ...Și asta, TOTDEAUNA! ...În definitiv, lumea, de ieri sau de azi, nu-i nici bună, nici rea (la modul absolut și incomentabil): este... ”istorie”! Atât! Dar, spune Blaga, românul a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mai ales prin cărțile sale, trimise din Germania sau America, cărți de înțelepciune, cărți ne-mincinoase, cărți trăite. Originar din Brașov, studiase medicină militară și psihologia la Cluj, apoi a profesat ca medic în clinica prof. Goia. A fost medic șef la Sibiu. Din motive politice (era descendent dintr-o familie de baroni înnobilați), s-a refugiat în Germania, unde a profesat ca medic primar și docent, până în 1985. Pensionat, se dedică? cu verva scrierii epice (române) medicinale și filosofice, studii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și al Anei, învățători. A absolvit Liceul "Ferdinand" din Bacău și Școala de Literatură a Academiei Ștefan Gheorghiu. Debutează cu un poem în România liberă (1947). Debut editorial cu românul Șapte înși într-o căruță (1961). Redactor la Contemporanul. Redactor șef la Tribuna României (1972-1974). Activitate gazetăreasca la Scânteia, apoi de susținere pe linia publicistica a grupului protocronist de la Luceafărul. Colaborează la Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Viața Românească, Teatrul, România liberă, Steaua etc. Membru PSM și membru în Comitetul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
liceul Regina Maria din Chișinău. Ni s-au dat actele, ne-au făcut bagajele și ne-au trimis acasă sau la rude apropiate. Pe mine și pe Valer ne-au trimis la Tighina la sora mamei, unde unchiul nostru era șef de gară. După câteva zile, împreună cu sora unchiului în vârstă de 60 ani, am plecat în două vagoane de marfă spre gară Buzoiești din Argeș. Acolo autoritățile române ne-au repartizat o casă spațioasa cu anexe. Aveam cu noi și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
tăi! Uitând să-mi mai fac cruce cu limba în cerul gurii, am intrat mai rău ca o vită la abator. Nici nu am văzut cine era în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
inteligent, modest și inspirat, cetățeanul israelian Itzhac Smetana. • Minunile nu trebuie explicate... Că dispar. • Ca să te lași de fumat e destul să nu mai fumezi (sfatul medicului). • Iadul micilor necazuri • Fiți atenți la absolvenții cu note mici. Ei vor fi șefii de mâine. • Ăștia-s oamenii?! Cu ei NU defilam ! • Drumul spre absurd e scurt. • Tinerețe fără bătrânețe nu înseamnă și lipsa de maturitate? • Îl iubim pentru că e prost și sincer. Când scară valorilor e răsturnata,trebuie să urci în jos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
binea-a binecuvânta și pe planetă, inca drege treaba. dacă-mi umblați, furiș, prin manuscris și vreți să știți și voi cum e Pământul, v-o spun chiar eu - creștinul neproscris: terra se-nvârte precum bate vântul. m-am ospătat cu șefi de trib și regi și nu știu lume bună cum se face, în limba noastră poți să te-nțelegi pe ori ce țărm de salța steag de pace. acum, în portul nostru ancorat, întors că Făt-Frumosul, de departe eu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Plec din București împreună cu prietena mea Georgeta și cu Géza de Kresz. Teama însă de a trece pe teritoriul ungar în toiul războiului, mă face să vorbesc Reginei Maria depre aceasta, care foarte amabilă îmi dă o scrisoare de recomandație șefului siguranței noastre, faimosului Osman Panaitescu, la care mă și înfățișez. Foarte amuzat și gentil, îmi pune imediat la dispoziție un agent secret, care mă va însoți pînă la Brașov, cu ordin de a nu mă pierde din vedere un minut
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]