975 matches
-
două. De acolo, drumul din dreapta ducea spre platoul Marila și spre Oravița, în timp ce drumul din stânga șerpuia pe o pantă lină, coborând dea lungul văii însoțită de un firicel de apă cristalină ce se oprește într-o baltă mlăștinoasă. Drumul șerpuia în continuare pe lângă mlaștină, la capătul cărei se încrucișa cu calea ferată, care urcă dinspre platoul de exploatare a cărbunelui, Ponor. În acel punct de încrucișare a celor două drumuri, adică cel de fier și cel de piatră, a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
apăsarea muntelui. Totul a fost săpat manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure, le înfierbântau cu foc, după care aruncau apă cu oțet, până ce crăpau. Drumul galeriilor urca sau coboară, șerpuiesc în lateral, se ramifică formând labirinturi în căutarea filoanelor bogate în aur . Se pot vedea urmele prelungi, lăsate în piatră de dălțile ce au săpat pereții. În lumina chioara a unor becuri prea rar amplasate pe tavanul galeriilor, putem distinge
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
acoperă fațadele lor, arătând cum ar fi ele dacă va începe exploatarea companiei. Cele mai multe case vechi din zona centrală au pe pereți însemnele companiei, dovedind că au reușit să le cumpere de la vechii proprietari. Înaintez pe o străduța ce urca șerpuind coasta muntelui. Case vechi, în gospodării părăsite. Lacăte și lanțuri ruginițe puse la porți. Pustiu peste tot. Din nou, mă întreb, unde oare or fi oamenii locului? În sfârșit, văd o locuință pe care scrie că ,,această casă NU se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
marginea Hușilor”, „Cules de vie la Huși”. Bătătorit de căruțe și de podgoreni, acoperit de praful lutului galben, drumul nu este nicicum neted ori lesne de parcurs. Căile se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei, dar nu par că se revarsă, ci că se retrag, se ascund urcând în susul dealului. De aceea, semnificația
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
simplu, până la un gard viu, dincolo de care e cimitirul bisericii din sat. Din unghiul în care mă uit pe fereastră, văd un cort uriaș plantat în spatele casei, și tocmai se instalează un fel de spațiu de acces acoperit, care va șerpui dincolo de terenul de tenis și peste iarbă, exact până la poarta bisericii. Doar n-ai de gând să mergi pe jos până la biserică! spun, brusc cuprinsă de milă pentru pantofii Emma Hope ai lui Suze. — Nu, găgăuțo! Merg cu trăsura. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Autobuzul străbate lanțul sinuos al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cum poate supraviețui tradiția în lumea hipertehnologizată spre care ne îndreptăm. Pornim către grădină, de unde „tanti” culege câteva plante la indicațiile lui Alfonso, apoi scoate o secure și începe să cioplească la o liană groasă de vreo 10 centimetri care șerpuiește în jurul unui trunchi gros de copac. Fără îndoială, mă aflu în fața faimosului banisteriopsis caapi sau Yage, care se lasă atât de greu înțeles de mințile vestice și sperie foarte multe din mințile indigene. Asemănarea cu elicea ADN-ului este evidentă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu tot felul de plante medicinale. Grădina arăta mult mai puțin pedichiurat față de cea din Takiwasi și mă întreb dacă eleganța din Takiwasi este rezultatul influenței franceze sau a pasiunii grădinarului. Mergem într-un colț de grădină unde câteva liane șerpuiesc de-a lungul arborilor și recunosc forma inconfundabilă a Banisterios Caapi, ingredientul principal din ayahuasca. Jorge a format Soncco Wasi în 1981 și de atunci a ținut ceremonii regulate în fiecare marți și joi din săptămână, în ultimii ani cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
privirii deschise și directe a fratelui lui are ochii mici, injectați (poate de oboseala nopților pierdute în ceremonii) și privirea pare să îi fugă din colț în colț. După vreo zece minute de condus intrăm pe un drum prăfuit, nepavat, șerpuind într-o pădure și oprim în fața unei colibe mititele, construită din lemn. „Asta este casa mea” ne spune Cindy cu mândrie. Cindy și tatăl ei au început munca la construcție cu un an în urmă și muncesc oricând au timp
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
direct dar pe calea asta indirectă măcar concluzia sper să fie suficient de clară. A doua zi în zori urcăm tustrei într-o camionetă și pornim către Laguna Albastră. După aproape o oră ajungem la un râu pe malul căruia șerpuiește o coadă de mașini prăfuite așteptându-și calm rândul la trecut râul. Sistemul de traversat este compus dintro plută-gigant conectată la un cablu care străbate lățimea râului, trece prin niște scripeți și este îngropat în fiecare mal. Sistemul de prindere
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care ne-a obligat să oprim mașina neavând vizibilitate. Ca să depășim momentul, am pus muzica lui Bach - „Concertul Brandenburgic” și cred că acest lucru a fost binecuvântat de Dumnezeu, căci de câte ori voi asculta muzica aceasta, îmi voi aminti de drumurile șerpuite prin munții Sloveniei, drumuri pline de verdeață, de case cu flori la ferestre, vesele, îmbietoare. Îmi voi aminti de culturile de hamei, imensele culturi care leagă satele și orașele; îmi voi aminti de ziua în care am descoperit generozitatea unui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plat și enervant). Dar după ce am părăsit cele 6 piste și ne-am înscris pe șoseaua națională, cu cât ne apropiam de Montserat, cu atât totul devenea mai frumos, mai plin de farmec dar și de pericole. Căci șoseaua urcând șerpuia când la dreapta când la stânga, iar atenția era din ce în ce mai mult atrasă de munții impozanți, rotunjiți la vârf, colorați în lumina dimineții de reflexele calde ale unei lumini ușor încețoșate. Deși aici în timpul zilei pelerinajul este foarte mare, cred că am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
variat, fascinant. Lanuri de porumb verde și viguros, de-a lungul șoselei, tivite de cealaltă parte de șiruri de pini sau platani, întrerupți din când în când de câte un zid colorat din pietre rotunde și neregulate. Păduri prin care șerpuiește șoseaua, umbroase, cu cărări care duc nu se știe unde și cu câte două femei care apar stând de vorbă cu mâna în șold sau gesticulând. Case roșii și piscine albastre, grădini bogate cu copaci exotici și flori multicolore, dealuri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cum se cuvine pentru această călătorie de 4000 de kilometri (dus-întors), studiind cu șoferul harta, dispunând o revizie la autoturismul Santana, pregătind cadouri pentru Profesor și autorități. Drumul la dus l-am făcut în doua zile, călătorind pe șoseaua Rio-Salvador șerpuind pe malul oceanului prin Vitoria, Espiritu Santo, Canavieiras, Camamu, localități încântătoare, înflorind în mijlocul vegetației bogate și a brizei Atlanticului. Pe drum, ne cazam pe unde ne prindea noaptea, putând astfel cunoaște "binefacerile" unor hoteluri pentru șoferii de camioane. La Macaubas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dup) dispariția lui Franco, se gândește s) se Întoarc) În Spania. Un membru al kibbutzului este un finanțist genial, altul a fost un ofițer superior care, din motive necunoscute, a c)zut În dizgrație. Drumul pr)fuit pe care mergem șerpuiește prin zonă locuit). Pe lang) casele banale cresc cr)ciunițe roșii („Steaua Cr)ciunului”). Și aici se g)sesc relicve române. Ajungem la un teren de baschet, apoi la sinele ruginițe ale unui trenuleț pentru copii. Mai departe d)m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul, marginea mesei, ridicându-se din loc În loc pentru a căuta zadarnic tufa din care fusese dislocată. 4 Nu numai că mama nu vizita niciodată bucătăria și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din peninsula Seward, din vestul Alaskăi, unde trăiește fluturele Parnassius phoebus golovinus (care cere neapărat un sic), descris de doctorul Holland; dar străbunicul nu are cu ce se lăuda În afară de râulețul foarte albastru, aproape indigo, chiar scandalos de albastru, care șerpuiește printre stânci ude; căci a părăsit curând marina, n’ayant pas le pied marin (după cum se exprimă vărul meu Serghei Sergheevici, care mi-a dat informații despre el) și a trecut În garda moscovită. S-a căsătorit cu Ana Aleksandrovna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o cărare În amurg, șerpuind printr-una din acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj: o seară de vară cu un cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei păduri Îndepărtate și un râu luminos ce reflecta cerul și șerpuia tot mai departe. Mai târziu, de prin 1910 până În 1912, locul lui a fost luat de cunoscutul „impresionist“ (termen folosit În epocă) Iaremici; o persoană lipsită de umor și de formă, care pleda pentru un stil „Îndrăzneț“, pete de culori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
privesc Îndărăt, vedeam În urma mea săteni Încremeniți În diverse posturi În care-i surprinsese trecerea mea, de parcă eu eram Sodoma și ei erau femeia lui Lot. Un deceniu mai târziu, În Alpii maritimi, am observat odată cum iarba se unduia șerpuind În urma mea pentru că un polițist rural gras se târa pe burtă după mine, ca să vadă dacă nu cumva pun capcane pentru păsări cântătoare. America a manifestat un interes și mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator Înarmat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a unui model de curse. Rulam pe cărările parcului, pe urmele lăsate În ziua precedentă de modelul cauciucurilor Dunlop; ocolind cu grijă cocoașele din rădăcinile copacilor; alegând câte o crenguță căzută ca s-o retez cu sensibila roată din față; șerpuind Între două frunze plate și apoi Între o pietricică și gaura din care fusese dislocată În seara precedentă; bucurându-mă de scurta suprafață netedă a unui podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul gardului de sârmă al terenului de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
satului (un turn zvelt, albastru, care se profila pe cerul de culoarea piersicii) era categoric un sunet al Bagdadului. Și iată-mă stând pe un drum de călăreți calcaros lângă albia calcaroasă a unui râu, În care peste pietrele ovale șerpuiau niște firișoare de apă - iată-mă acolo, ținând În mână o scrisoare de la Tamara. Priveam abrupții munți Iaila, acoperiți până la culmile stâncoase cu pini taurini Întunecați ca o blană de karakul; priveam fâșia de vegetație perenă, de maquis, dintre munte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bolșevice tocmai capturaseră portul), familia mea și cu mine am pornit spre Constantinopole și Pireu pe un mic vas grecesc, nu prea grozav, numit Nadejda ( Speranța) care transporta fructe uscate. Îmi amintesc că Încercam să mă concentrez, În timp ce vasul ieșea șerpuind din golf, asupra unei partide de șah pe care o jucam cu tata - unul din cai nu mai avea cap și o fisă de pocher Înlocuia o tură care lipsea - și sentimentul produs de părăsirea Rusiei era total eclipsat de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Vorbim noi la urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]