1,010 matches
-
o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină în orele fără de sfârșit ale nopții. Marea nu știe și nici nu-i pasă că pe lângă ea, poate cineva a râs, a izbucnit în plâns, a urlat de groază, a strigat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
revistei Manor-Born zice: „Diamantele devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete șerpuiesc liniile unui desen ruginiu, cu henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Valentin, fusese eliberat din pușcărie și îl ruga să-i facă o vizită de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nori. În răsfoirea tristă a pomilor te pierzi. Lacurile încep a-și spune poveștile. Copacii sunt fantasmele negre ale nopții. Florile pline de rouă strălucesc ca diamantele rupte din Lună. Simfonia nopții începe să se audă. Vântul, abia se mai șerpuiește printre crengile verzi ale sălcilor triste. Luna patinează pe cer cu rapiditate. Pădurea își schimbă culoarea de la lumina orbitoare a lunii. Dintr-o dată acest vis se sfârșește, iar Soarele vrea să se trezească și să îi i-a locul surorii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nepoților, adolescenții rebeli și naivi, sau adulții care au în ochi griji, tăceri și zâmbete. Sunt oameni care amestecă ironic tristeți și zâmbete, tăceri și cuvinte. Se aude un tren. Îi auzeam freamătul pe șine, îl simțeam de la distanță cum șerpuiește spre gară. Oprește... O voce interioară îmi spune: trebuie să alegi! Inevitabil va trebui să alegi! Alegi bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare. Șerpește șerpuiește, Și patima-mi oprește. Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții concentrați asupra vinului, ca și când prezența femeii nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ducea la fort. Frigul, nemaiavând a se lupta cu soarele, pusese deplină stăpânire asupra nopții. Aerul înghețat îi ardea plămânii. Dar ea alerga, pe jumătate oarbă, prin întuneric. La capătul drumului se iviră lumini care începură să coboare către ea, șerpuind. Se opri și auzi un zgomot care semăna cu un foșnet de insecte. Luminile creșteau și, îndărătul lor, putu să vadă niște burnusuri uriașe sub care scânteiau roți subțiri de bicicletă. Burnusurile o atinseră în treacăt. Trei lumini roșii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ai pus în postura să-i spun mamei tale că nu putem să luăm cina cu ei! Randall și-a ținut neabătut ochii la drumul care se întindea în față. Preț de-un minut, am mers într-o tăcere clocotitoare, șerpuind pe alee, cu un sfert de lună deasupra capului. — Îmi pare rău, iubito. Nu știu unde mi-a fost capul, a zis el într-un final, sărutându-mi mâna. Dar din nu știu ce motiv (probabil din cauza paharelor cu vodkă), capitularea lui în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
clădiri de granit. La răsărit și În spatele lor se află o mică vale, pe jumătate ascunsă, cu două coșuri Înalte și tăcute și cam o duzină de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin care șerpuiește un pârâu. Valea este adumbrită de fagi - destul de ciudat În acest peisaj sudic cât se poate de dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de comun acord, consideram a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, la câțiva ani-lumină”. Privesc cu nostalgie și uimire paginile volumului de față; mă mir și eu câte „șopârle” au putut să scape șerpuind printre rânduri și-mi fac o datorie de onoare de a mulțumi pentru postura aproape involuntară de „dizident prin umor” redactorului-șef al „Științei și tehnicii”, Ioan Eremia Albescu, care, de fiecare dată când am vrut să renunț, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Atlantidei i s-ar fi părut stranie bucuria lui, fiindcă nimeni nu era mai nefericit decât în clipa când trebuia să intre din nou în casa stăpânului. Bucuria lui Auta avea însă cu totul alte pricini. Drumul era acuma larg, șerpuind ca urcușul să fie mai dulce, și împodobit cu tufe și cu arbori care rămân totdeauna verzi. La stânga drumului curgea în puhoi puternic, împroșcînd stropi și curcubee, un râu cu apă rece. În dreapta săreau spume și clăbuci de abur pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pini scoțieni, deși În colțișorul acesta cald și umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite de trăsură vizibile ici și colo prin frunziș. Poate decorul Îi plăcea atât de mult pentru că Îi amintea de dealurile care Înconjurau Florența. Ocupa un apartament foarte plăcut, care dădea spre sud, cu vedere neîntreruptă spre mare, căci drumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aici, dar consider infinit mai important să vă vorbesc despre Otilia. Așa o chema pe colega nou venită În liceul nostru, care-și făcu dintr-o dată apariția pe platou, luminând cu ochii ei de culoarea oceanului aerul de șofran care șerpuia buimac printre noi În dimineața aceea de septembrie. O priveam muți, cu gâturile lungite să se rupă, ca pe o apariție stranie, coborâtă din altă lume: blondă, cu părul curgător, În valuri, Otilia era suplă ca un spic, cu forme
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare. Lui Grimmi i se dădu drumul de sus, de deasupra scenei, În acordurile pianului din culise, ale cărui sunete Îi ilustrau perfect mișcările. Când acesta atinse milimetric podeaua, se opri Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă prin ineditul ei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai verzi sau mai galbene, mărginite pe stânga de către impunătoarea pădure domnească, stăpânită altădată de către familia Mavrocordat, și devenită „bun al Întregului popor”. Va, nu-și putea lua ochii de la verdele pădurii, de la cai și de la dealurile Înalte printre care șerpuia drumul plin de colb. Nu era ușor de urcat drumul ce ducea spre satul cu bunic, trebuia să fii antrenat și În putere sau să ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi cai care trăgeau din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
numai de ea cunoscute, prin livezi și grădini, ascunzându-se pe după șirul de cireși Înalți de pe marginea drumului a reușit să scape de „gan”, au coborât cu grijă și atenție mărită (starea anterioară era indusă și În sufletul copilului) drumul șerpuit către Trei Calici, un grup de case situate la kilometri de Cățălești, au auzit și au văzut câte un câine somnoros, care În loc de a-i speria mai mult Îi liniștea, ba Într-o curte au zărit chiar un om căruia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
filmare artistică În ralanti. Bobby Crawford ședea lîngă ea pe un șezlong, Îmbrăcat Într-un halat care-i expunea coapsele spălăcite. Își atingea buzele cu capătul auriu al țigării, fără să tragă din el, doar urmărind firul de fum cum șerpuia prin văzduhul scînteietor, și Îi zîmbea Paulei cînd ea Îl dojenea șăgalnic. În ciuda părului lăsat liber, Paula Hamilton se afla În apartamentul lui Crawford Într-o vizită profesională. Antebrațul drept și dosul mîinii lui erau proaspăt bandajate, iar pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în souk, în piață. Văzu două femei, probabil cu câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici se zăreau semnele animației de mai devreme: restaurante și baruri închise noaptea. Auzi ecourile agitației dintr-un bar. — Localul lui Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scurți, cu antebrațe puternice, musculoase. Ridică întrebător din sprâncene. —Mă poți duce în Orașul Vechi, te rog? În câteva minute se aflau din nou pe drumul principal, repetând în sens invers călătoria din zori pe care o făcuse cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim. Simți cum îi trosnesc urechile. Acum traficul era mai intens, dar încă departe de traficul urban obișnuit la o oră de vârf. —Shabbat, shabbat, spuse șoferul, gesticulând către peisajul de dincolo de parbriz. Orașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul, marginea mesei, ridicându-se din loc În loc pentru a căuta zadarnic tufa din care fusese dislocată. 4 Nu numai că mama nu vizita niciodată bucătăria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]