1,142 matches
-
am văzut mâna alunecând pe suprafața de metal către șervețelele de hârtie. Cu un gest brusc a smuls câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă..., șopti. Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră întunecate în mâinile sale. — Pierzi sânge... — Du-mă acasă, te rog. Dar între timp leșinase. Am luat-o în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă..., șopti. Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră întunecate în mâinile sale. — Pierzi sânge... — Du-mă acasă, te rog. Dar între timp leșinase. Am luat-o în brațe, m-am dus la mașină și am așezat-o pe banchetă. Aș fi riscat să o duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vreau să crăp alături de Manlio cu o cană de pipi-cafea în mână. Mă simt rău, transpir, inima îmi torturează pieptul, nu-mi simt brațul. Nu, voi muri de infarct, în picioare în w.c.-ul metalic care dansează, cu pachetul de șervețele detergente plutind în chiuvetă. Mă ridic. — Unde te duci? — Cobor. — Ce naiba zici? — Au închis ușa, avionul s-a pus în mișcare. Stewardesa mă oprește: — Scuzați-mă, domnule, unde mergeți? — Trebuie să cobor, mă simt rău. — Chem un medic. — Sunt medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o dată așezați într-un bar, la masa cea mai retrasă. În spatele Italiei se văd lambriurile închise la culoare. Masa îngustă e udă de coatele noastre ude. Sub masă genunchii ni se ating, în timp ce pe tălpi ni s-au lipit câteva șervețele de hârtie. Am făcut greșeala să așez punga sub masă, nu mi-am dat seama ce fac. Italia o trage spre ea. Rețin punga: — Nu-i nimic. — Arată-mi. Și rochița cu volane de tafta iese la iveală udă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că n-am fi reușit, că aș fi pierdut-o din nou. Într-o pompă de benzină am știut că va muri. Bărbatul mânca. Își luase o porție de pilaf rece și o sticlă de apă minerală. Își pusese un șervețel pe piept. O făcuse cu meticulozitate. Îl privisem cât timp cheltuise, cu un calm voit, aproape supărător, care aparținea desigur omului, dar era parcă și o reclamă pentru meseria lui. Prin gesturile lui apăsate părea să-și invite semenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pudră bronzantă pe obraji și pe frunte. Și-a conturat cu grijă buzele cu un creion de culoare deschisă, apoi a aplicat un ruj mat ușor mai închis și deasupra puțin gloss pentru strălucire. S-a tamponat ușor cu un șervețel ca să îndepărteze surplusul și era gata. Ținuta era o adevărată problemă. Ce-ar trebui să poarte la o cină de afaceri? Oh, ce ura chestiile astea! Era o seară de sâmbătă neobișnuit de caldă și cu siguranță toate restaurantele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
rână și dă pe gât halbă după halbă, ca și cum s-ar teme că rezervele de bere ale cârciumii se vor termina brusc. Din când În când, Îi mângâie cald o boare de vânt, iar Gore Își șterge fața cu nelipsitele șervețele parfumate. Că i-a și zis Sandu bă, umbli cu șervețele aromatizate, ca muierile, zici că ești o demoazelă de-aia prețioasă, ruptă-n figuri, care nu vrea să aibă broboane de transpirație pe nas... Te-ai prostit la bătrânețe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
teme că rezervele de bere ale cârciumii se vor termina brusc. Din când În când, Îi mângâie cald o boare de vânt, iar Gore Își șterge fața cu nelipsitele șervețele parfumate. Că i-a și zis Sandu bă, umbli cu șervețele aromatizate, ca muierile, zici că ești o demoazelă de-aia prețioasă, ruptă-n figuri, care nu vrea să aibă broboane de transpirație pe nas... Te-ai prostit la bătrânețe. De cum l-au văzut pe Șpriț, Gore și Gicu s-au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
schimbă. Cred că era dintr-un banc, mi l-a zis mie cineva mai demult, da’ o fi vreun semn? Gicu se lasă pe spate. Gore scoate o batistă și se șterge la frunte. Apoi Își face vânt cu un șervețel. Sandule, tre’ să-ți dau o veste tristă, asta este andropauza. Cică așa vine. Visezi femei. Goale. Multe. Andropauza e grea, nu o vezi, da’ o simți exact atunci când Îți este lumea mai dragă. Păsărică albă-n cioc, tragi cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și mai egoistă. Judecând după comportamentul celor mai mulți dintre semenii noștri, se pare că toți terapeuții din New York recomandă chestia asta.) Sunt atât de încântată! OK, trebuie să plec acasă și să nu mănânc. Aici mă îngraș doar uitându-mă la șervețele, continuă Julie. Înainte să plece, mi-a smuls promisiunea să o ajut în „Campania PS“ - așa cum denumise ea vânătoarea de Potențiali Soți. Va obține un logodnic cu aceeași ușurință cu care ar găsi o pereche de ciorapi. Eram sigură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
n-ai primit un inel de logodnă, așa că n-are nici o importanță. —Știiiuuu! am hohotit. Închipuie-ți dacă p-p-rimeam un i-i-inel de logodnă, h-h-hâc, c-cât de supărată aș fi fost. Doamne Dumnezeule, nu mai suport... — Ține, iubito, ia un șervețel Versace, pe mine mă fac să mă simt mai bine. Mi-am suflat nasul și am încercat să mă concentrez asupra unor lucruri mai neutre, cum ar fi interiorul mașinii. Am scos revista New York din buzunarul scaunului din față. Titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
revenit. —Ah! Ce înseamna hrupta? întrebă Duré. Este atunci când logodna nu mai are loc, am oftat eu. Ah, vous-êtes une fata bathrâna? —Oui, i-am răspuns. În ciuda drăgălășeniei apartamentului, în următoarele zece minute, am dat gata o cutie întreagă din șervețelele Versace ale lui Julie. Apartamentul era format dintr-o sufragerie imensă, cu un balcon cu vedere spre Place Vendôme. Din sufragerie intrai în două dormitoare, fiecare cu baia ei plină cu săpunuri ștanțate cu sigla Ritz și șampoane și gel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebuie să fie perfect aranjată, să nu arate de parcă tocmai șezuse cineva pe ea și voia ca pernițele să fie înfoiate, dar nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu fața schimonosită de teamă. Era îngrozită și la gândul că unele dintre fetele pe care le invitase nu apar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu arate de parcă tocmai șezuse cineva pe ea și voia ca pernițele să fie înfoiate, dar nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu fața schimonosită de teamă. Era îngrozită și la gândul că unele dintre fetele pe care le invitase nu apar în fotografiile înrămate de pe pereți. Dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
două găurele negre, imaculate. —Julie... am început. —Cum ai putut? mă întrebă Julie acuzator. N-o să mai vorbesc cu tine niciodată, absolut niciodată. Și nici nu-ți mai împrumut vreodată diamantele mele. Se ridică, își trânti pe masă cu zgomot șervețelul și pufni indignată. Apoi anunță: —Sally, Amanda, Lala, Kimberley, plec! În timp ce Julie se precipita spre ieșire, toate cele patru fete se ridicară și părăsiră la rândul lor masa. Șușoteala din încăpere încetă brusc. Toți ochii erau îndreptați spre Julie. Ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că urma să-mi petrec mai mult timp cu secretarul acesteia, de care eram vag amorezată la cei 14 ani când îmi mijeau cornițele de domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțializase cu primul personaj masculin tip făcut-ochi-dulci și schimbat-colecții-de-timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bronzat. Nici măcar să aibă un ten luminos. La fel de bine mi-aș putea pune biluțe în păr, pretinzând că tocmai am coborât din avionul care m-a adus din Barbados. Mă mai privesc preț de câteva clipe, după care scot un șervețel demachiant și-mi șterg pudra până când am iar fața albă, cu umbre cenușii. Înapoi la normalitate. Fata de la raionul de farduri a pomenit de mai multe ori de cearcănele întunecate de sub ochii mei. Ideea e că dacă n-aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune Lorraine săritoare, arătând spre mobil. Urmează o pauză - apoi, profesionist și cu chipul impenetrabil, chelnerul așază băutura în fața telefonului, împreună cu un șervețel de cocktail. Îmi vine să râd - doar că simt că mă înțeapă ceva în ochi și nu sunt prea sigură că pot. Chelnerul pune celelalte cocktailuri pe masă, după care se retrage. Urmează o pauză stânjenitoare. — Păi, ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
referă. Lumea mea s-a redus la mine și la greșeala comisă și la ce am de gând să fac în legătură cu asta. — A ! Ai dreptate. Da ! Mă străduiesc să-i surâd și-mi șterg pe șest palmele umede cu un șervețel. Pun pariu că încă nu te-ai obișnuit cu ideea ! Se reazămă de dulap. Am niște șampanie în frigider, pregătită pentru marele moment. — Ăă... foarte frumos ! Sinceră să fiu, Maggie, chiar trebuie să-mi văd de... — A. E vizibil ofensată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sunat nimeni. Și nu am nici un mesaj. L-am verificat la fiecare două secunde. Am băgat vasele în mașina de spălat și, după cam cincizeci de încercări, am reușit s-o pornesc. Și am șters cățeii de porțelan cu un șervețel. În afară de asta, n-am făcut decât să mă plimb încolo și-ncoace prin bucătărie. Am renunțat aproape imediat la „sandvișurile pentru un prânz lejer”. M-am chinuit ore întregi să tai două franzele - și am rămas cu zece bucăți uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
enervat. Femeie proastă ce ești ! — Îmi cer mii de scuze, spun pe tonul cel mai fâstâcit de care sunt în stare. Îmi pare foarte, foarte rău. Pur și simplu... mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un șervețel, având grijă să o împrăștii bine și pe restul documentelor. Nu mai avem copii ? întreabă unul dintre indivizi, și îngheț. — Erau pe nenorocita asta de masă, spune brunetul exasperat. Va trebui să le mai printăm o dată. — Știți ceva, dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
brațe o tavă cu mini-eclere și mă împinge efectiv spre ușile batante spre sala unde e petrecerea. Simt o împunsătură de panică. Nu. Nu pot să intru acolo. Nici într-o mie de ani. — Categoric ! Vreau doar să... iau niște șervețele pentru cocktailuri. Încerc să mă dau câțiva pași în spate, însă ea mă înșfacă de braț. — Ba nu ! Tu ai vrut slujba asta ! Acum muncește ! Mă împinge atât de tare că intru clătinându-mă în încăperea ticsită de oameni. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru următoarea menajeră. Trish ia uniforma și o copleșește brusc tristețea. Sigur că da, spune, cu glas tremurător. Îți mulțumesc, Samantha. Își șterge ochii cu un șervețel. — Gata, gata spune Eddie, bătând-o ușor pe spate. Dar și el are ochii umezi. O, Doamne, acum îmi vine și mie să plâng. Vă mulțumesc foarte mult pentru tot, le spun printre suspine. Și îmi pare rău că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-ți mulțumesc, îi șoptesc. Pentru tot ce ai făcut. — Tu ai făcut totul singură. Mă strânge tare. Sunt foarte mândră de tine. — Și să știi că nu e ultima oară când ne mai vedem. Îmi șterg ochii cu un șervețel, rugându-mă să nu mi se fi scurs machiajul. O să mă-ntorc mai repede decât crezi. O să vin în vizită în câte weekenduri am să pot... — Lasă-mă pe mine. Îmi ia șervețeul și mă șterge la ochi. — Mersi. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
perete! Un du‑te‑vino de chelneri cu cămăși albe care intră și ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita din centru, ținând de mânere cratițele care sfârâie pe foc; cineva țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]