7,108 matches
-
ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din alte vremuri. Este ca și cum sania cu aspect de rădvan, condusă de vizitiul ciudat, ar reface un drum inexistent, un drum spre originea timpurilor. Într-un târziu, șoapta sugrumată de emoție a lui Dragoș pare să confirme această incredibilă întoarcere : Nu pot scăpa chemării de a mă întoarce atunci, la momentul începutului. Atunci când tremuram deslușind urmele ochilor și degetelor unei fetițe întipărite în paginile cărților cu povești. Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele lungi și delicate mângâie deja pielea care devine din ce în ce mai fină pe măsură ce locul cald al feminității, care se crede alterată de ani și suferințe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald. Iese de sub pilota sub care se simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului. I se pare că aude șoapte și uși care se deschid și închid cu precauție pentru a proteja somnul unicului musafir din casă. Abia spre zorii târzii ai nopții lungi de iarnă o cuprinde un somn scurt și neodihnitor. În sala de muzică sunt așezate scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după lăsatul serii, vorbeau în șoaptă... Când reușeam să deslușesc șoapta lor îmi dădeam seama că ei nu se exprimau ca țăranii din sat ci aveau și ei o vorbă aleasă, asemănătoare cu cea a oaspeților din Nordul Bucovinei. Se primeneau, mâncau, stăteau de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după lăsatul serii, vorbeau în șoaptă... Când reușeam să deslușesc șoapta lor îmi dădeam seama că ei nu se exprimau ca țăranii din sat ci aveau și ei o vorbă aleasă, asemănătoare cu cea a oaspeților din Nordul Bucovinei. Se primeneau, mâncau, stăteau de vorbă cu tata și se culcau. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o, rostește : Te las în mâinile lui Atanasie, în care am o încredere totală. Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te va lăsa. Ai grijă de începuturile noastre, adaugă el în șoaptă doar pentru ei doi și degetele de pianist mângâie încă odată, în neștire, obrajii și fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a făcut față strălucit. Orgoliul lui, ambiția pe care i-o cunoșteam de a fi "cel mai bun" i-au fost de un "folos" la care nici unul dintre noi nu se gândise. Cei doi ofițeri au schimbat câteva cuvinte în șoaptă și cel tânăr a declarat cu emfază că băiatul are un mare noroc, că viața îi surâde și va putea deveni, nu peste multă vreme, ofițer ca și ei, ofițer în Armata Roșie. Vasili a căutat și nu a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei și lumina lor verde pare fosforescentă atunci când fixează ochii Dorei. O privește și îi dă un ordin scurt, șoptit: "Concentrează-te ! Gândește-te la Simion !". Fără nici o ezitare, gândul Dorei dă ascultare șoaptei Teodorei și imaginea tatălui ei, așa cum îl văzuse ultima oară cu vreo cincisprezece ani în urmă, când reușise să vină la ei, în Franța pentru prima și ultima oară, este clară de parcă l-ar vedea în realitate. Îl vede îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sub braț într-o altă încăpere. Nu mi-ar displace, i-a acceptat presupusul avans Emil, cu tot dușul rece suportat pe care din acel moment și apoi o viață întreagă a încercat zadarnic să-l facă uitat. La câteva șoapte ale tinerei lucrătoare-cadriste acesta i-a răspuns doar bine, a deschis ușa cu spatele și, cu o reverență politicoasă, a dispărut către holurile labirintice ale demisolului, cu speranța unei posibile relații cu frumoasa damă. * * * Te-am chemat pentru astăzi, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio mișcare, nicio șoaptă, chiar și la ciorchinele de capete de la intrare. Tovarășului i-a plăcut foarte atmosfera și a apreciat liniștea de catedrală din sală drept un gest de respect față de regim și de supunere față de reprezentantul său în teritoriu, nimeni altul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
neînsuflețit. Acolo era locul ce i se părea cel mai sigur. Cu un glas abia perceptibil, a reușit să articuleze un singur cuvânt: sârma, în timp ce, cu gesturi disperate ce sugerau ochelari, binoclu, microfoane, arăta către parterul clădirii. Și tot în șoaptă: tov Timpan! Ce timpan? Ce ochean? Ce cablu? Măcar tacă-ți gura, că te aud copiii și se vor speria că ai înnebunit!.. Mai bine veneai la timp acasă, că iar a fost coadă la unt și marmeladă, iar băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
capacitate de comunicare s-a blocat la auzul cuvântului sârmă. Așa, izolată, și-o imagina, de aluminiu, și prevăzută la capete cu microfoane mici, mici de tot, și sensibile că-ți înregistrează până și efortul actului fiziologic de la WC... orice șoaptă, posibil gândurile... Noroc, mare noroc, că nu i-a ciripit soției că s-a săturat de soia și nechezol procurate pe sub mână... și de cozi, și de frig, și de rugămințile băieților pentru patine. Că doar de unde au aflat bășcălioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a auzit cu urechile lui hârșâitul sârmelor prin pereți... Nu... nu încape nicio îndoială, era cât se poate de conștient... Și-apoi, cum se face că râzâtorii și prăpăstioșii sunt la curent nu numai cu discuțiile din casa lui, cu șoaptele din dormitorul lui, ci până și cu vânturile din baie cauzate de deranjul stomacal... Pe moment, i-a atras atenția șifonierul din față. Fără să stea prea mult pe gânduri, l-a golit de conținut și apoi l-a demontat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vârtos umărul la temelia unei vieți tot mai fericite în patria noastră și la victoria socialiasmului în lume. Mama noastră ar dori să vină acasă și m-a rugat să te întreb dacă o mai primești, s-a adresat în șoaptă fiul Sorin, prin ușa întredeschisă la dormitorul părintelui său. Tocmai la ea mă gândeam... Poți să-mi spui de pe unde ai pescuit-o la ora asta atât de târzie? Chiar că am pescuit-o... Tocmai la Stăvilar unde am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vreau să spun celor care au glagorie că o iau razna dacă intră aici mai mult decât zece oameni... Nu vreau să fie înghesuială, ca "acolo"... Când rostogolea zarurile în cutia de table, Nae Stanciu, vecinul de la doi, întreba în șoaptă, ferit: "Nea Onuț, dar chiar așa de strâmt era în celula aia a matale, ca-n țarcul ăsta?..." Onuț arunca zarul în tăcere și numai după minute în șir zicea: "Cam așa, dar aglomerația era mai mare..." Tăcea, muta, arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trișezi, te pedepsesc de nu te vezi! O să stai cu mă-ta în casă, până când..." Dar cum să stau cu mama în casă, când, pentru următoarea zi, gazda anunță mult-așteptata întâlnire cu Olimbiada, "magiciana pietrelor", despre care tot vorbeau, în șoaptă, de o bună bucată de vreme?... Discreție și nu uitați de bani. Magiciana n-are tarif de intrare, dar vrea ceva vânzare la pietre... Toată noaptea am visat magicieni care scoteau din joben iepurași hăituiți de baghete fermecate, săbii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și de dor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
păpică? Ce fu cel lucru? Vreau să fac năniță. Ființa-mi e mică. Plăpândă și iubită de toți. Sunt ochioasă și scumpă și dragă, însă totuși pietricica din fundul apei nu vrea să-mi vorbească. Aș vrea să îmi spună șoapte prietenești, de iubire, însă ea e supărici și nu vrea să o facă. Nu te mai foi și stai locului ! Ideea era.... Însă cert e că o idee era. Mă copile, lasă vrăjeala! Ideea se ițește. Îmi vreau prințul chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vroiam să văd ce face. De atunci nu mai puteam să dorm și luând capotul pe mine mergeam sub cerul liber. Cumva, el știa că sunt acolo și venea și el. Să-mi țină de urât. Schimbam câteva vorbe în șoaptă, să nu ne audă nimeni, iar spusele noastre căpătau dintr-un foc un caracter sacru. Sau, dacă era întuneric, fără lună, Angi îmi spunea: Ți-e frică? Nu. Ești aici? întindeam mâna spre el. Da. Știi bine că voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la inițiativa mea), și ne jucăm cu nenumărate jucării erotice (prezervativele haioase, colorate). Fără inhibiții. Căci nimic nu e important. Și totuși, cât e de important! Chiar îmi șoptește ceva la ureche. Și îmi spune și "Te iubesc". Însă senzația șoaptei sale pe pielea mea e prea puternică să mai răspund. Există intimitate. Multă intimitate. Și fug din pat când totul devine și mai incitant, pentru a-l tachina. Te iubesc. Mersi. Era un lucru sincer. Nu obliga la nimic, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care le producea plantelor, au ajuns la urechea Zânei florilor, care, după o bună perioadă de timp de gândire, și-a dat seama că nu știe ce ar putea face împotriva unui astfel de copil și a apelat la Zeul șoaptelor care a sfătuit-o: -Am auzit, frumoasă zână, despre acea fetiță și m-am gândit, dar mai întâi să întrebăm Vântul. -Admir luminata ta gândire, de aceea mă bucur foarte mult că am reușit să te găsesc, pentru că eram sigură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Vântul, pentru că fiind început de vară, plecase de pe acele meleaguri încă din aprilie și acum era pe unde își făcea intrarea Toamna. -Despre fetița care distruge florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]