950 matches
-
spus că mi se ceruse să-mi exprim și eu părerea. Nu știu cum să redau impresia pe care mi-a făcut-o starea de spirit a Tabithei în dimineața aceea. Mi-a spus ce se întâmplase, foarte calmă, fără a părea șocată sau agitată; dar sub acest calm aparent, se întrezărea atâta deznădejde, atâta dezamăgire... Ultima ei speranță se spulberase, gustul libertății se risipise, îi fusese răpit... eu nu sunt nici pe departe un sentimental, Michael; îmi sunt total străine sentimentalismele muierești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați sau coșmaruri științifico-fantastice pline de efecte speciale sângeroase. Ce avea totuși acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să țipe șocate și bărbații să fugă spre ieșire? Nu l-am mai văzut de atunci, dar mi-au rămas în minte multe detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
radicalism. Deci zău că n-am timp acum decât pentru unul sau doi romancieri din țara asta. Și mă tem că nu pari a fi unul din ei. Se lăsă tăcerea care urmează unui șoc. Cel puțin, Joan era vizibil șocată, iar Phoebe era cu certitudine tăcută. Iar eu auzisem mult prea multe perorații de genul ăsta pe vremea studenției ca să mă simt jignit. — Deci cine sunt scriitorii ăștia? am întrebat. — Uite, de exemplu... Graham rosti un nume care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o grămadă. Îți spun eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident! De un fals! Nu-i așa doamnă? Nevastă-mea nu poate vorbi. E șocată. Sigur că-i șocată fiindcă dumneaei are cel puțin bun simț și e stupefiată de ce ai pus dumneata la cale... Unde-i numărul mașinii? A rămas în drum... în șanț. E praf! Mdaaaaaa? Și fără număr de unde știm noi că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Întâmple. Asta e tot. M-a străfulgerat o scurtă viziune - una În care, ca În filme, se făcea că Întindeam mâna și trimiteam În zbor tot conținutul tăvii până În capătul celălalt al Încăperii. Și se făcea că ea privea asta șocată, după care, cuprinsă de remușcări, Își cerea din suflet iertare pentru că Îmi vorbise pe un asemenea ton. Dar țăcănitul unghiilor ei În masă m-a readus rapid la realitate, așa că am ridicat În grabă tava și am ieșit cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi sunat și știu că ai fi venit Într‑un suflet. Dar jur că n‑a fost prea rău. Te rog, putem să uităm toată tărășenia asta? Sunt extenuată și am nevoie doar de un duș și de pat. De șocată ce eram, n‑am mai găsit cuvinte, dar Lily a luat tăcerea mea drept Încuviințare. — Mai ești acolo? a Întrebat ea după vreo treizeci de secunde, răstimp În care m‑am chinuit cu disperare să găsesc cuvintele necesare pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost extrem de surprinși să constate că Miranda mă privea la rândul ei. Stătea acolo dreaptă, de parcă Înghițise un par, cu părul strâns sever, ca de obicei, cu ochii ațintiți drastic asupra a ceea ce trebuie să fi fost fața mea extrem de șocată. Nu aveam absolut nici o alternativă, trebuia să urc În lift Împreună cu ea. — Ăă, bună dimineața, Miranda, am zis eu, dar vocea mea a fost un soi de șoaptă. Ușile s‑au Închis În urma noastră: aveam să fim singurele persoane din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Băiatului Ciudățoi. — Tu cine dracu’ ești? l‑a Întrebat ea și s‑a ridicat În capul oaselor, fără măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am Întors instinctiv privirile În timp ce ea și‑a adunat, șocată, pătura pe ea, dar Băiatul Ciudățoi a rânjit lasciv și s‑a holbat pofticios la sânii ei. — Iubito, vrei să spui că acu’ nu‑ți mai aduci aminte cine sunt? a Întrebat el, iar accentul lui australian mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceea ce nu făcusem niciodată În atâtea luni de muncă În condiții subumane, pentru o șefă inumană, ceva ce reușisem Întotdeauna să țin sub control și să amân pentru un moment mai potrivit. Am izbucnit În plâns. Ilana a părut mai șocată ca oricând. — O, draga mea, vino Încoace! Îmi pare atât de rău! Nu am vrut să spun nimic rău. Ești o adevărată sfântă că o suporți pe vrăjitoarea asta, mă auzi? Vino cu mine. M‑a luat de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai aproape de mine. Am crezut că o să‑și ceară scuze, dar el a continuat: — Dar cu Lily cum rămâne? Tu chiar nu ai observat că prietena ta cea mai bună a ajuns o alcoolică Înrăită? Trebuie să fi părut total șocată, pentru că el a urmat: — Să nu‑mi spui că nici măcar că nu ți‑ai dat seama, Andy. E lucrul cel mai vizibil din lume. — Da, bineînțeles că bea. La fel și tu, la fel și eu, la fel toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Poți să explici un asemenea fenomen? a Întrebat ea. Bineînțeles că puteam să Îl explic, dar nu ei. În rarele ocazii În care Miranda era singură În biroul ei, ridica uneori telefonul când suna. Firește, interlocutorii ei erau atât de șocați să Îi audă vocea la celălalt capăt al firului, Încât Închideau imediat. Oamenii nu erau pregătiți să vorbească cu ea atunci când sunau, dat fiind că șansele de a li se face legătura cu ea erau aproape nule. Primisem după câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cumva să Îl formez până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget! am urlat eu, iar vocea mi‑a sunat răgușit. Unde e? Unde e? Vreau să vorbesc cu ea. Acum! Fata a părut pentru moment șocată și a amuțit. — Andrea? Tu ești? — Da, eu sunt și am nevoie de Briget. E o situație de criză - unde dracu’ e? — E la o prezentare de modă, dar nu‑ți face griji, are Întotdeauna celularul la ea. Ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se miște cu de la sine putere, stâng‑drept, stâng‑drept și am urcat treptele spre podium fără vreun incident. Dacă nu aș fi fost total șocată, aș fi observat cum aplauzele entuziaste au făcut loc unei tăceri stranii, În timpul căreia toată lumea se străduia să Își dea seama cine eram eu. Dar n‑am observat nimic din toate astea. O putere divină m‑a ajutat să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o și eu, iar mâna i‑a zburat spre gură din cauza șocului, și am văzut un număr apreciabil de Tocători Întorcându‑se spre noi ca să afle ce se petrece. Tipii au Început să arate spre noi și să șușotească, la fel de șocați ca Miranda Însăși de faptul că o asistentă de nimic Îndrăznise să‑i spună așa ceva - și nu tocmai Încet - uneia din cele mai cunoscute legende În viață din lumea modei. — Ahn‑dre‑ah! M‑a Înhățat de braț cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
întrebarea sună nelalocul ei. Închisoarea ei fusese altfel. Era, de fapt, hangarul unei unități militare. Nu erau celule și nu existau gratii. Probabil că altădată acolo se adăposteau avioane. În noaptea aceea se umpluse de lume, câteva sute de oameni șocați, care nu înțelegeau ce li se întâmplă. Nici măcar nu trebuiau supravegheați. Frica descuraja orice formă de revoltă. Poveștile pe care și le șopteau unii altora, cei care își recunoșteau pe trup urmele acelorași lovituri și aceeași consternare în priviri, erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
implor să stea acasă și să nu se dea jos din pat până când vizita mea, cât timp durează. Îi explic că l-am mințit pe împărat și că aș putea să fiu decapitată dacă se află lucrul acesta. Mama e șocată și consideră purtarea mea de neiertat, îi trece însă imediat ce îi descriu situația în care mă aflu. Zice că se simte rău și o roagă pe Rong să pună niște prosoape lângă patul ei. Rong pune pe sobă un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
umăr. — Cum îndrăznești să adormi când Majestatea Sa e trează! Mă ridic în capul oaselor. Nu reușesc să-mi dau prea bine seama unde sunt. — Pe unde-ai fost? mă ironizează bărbatul din fața mea. La Soochow sau la Hangchow? Sunt șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
peste piept, tușește și se prăbușește pe pernă, cu ochii închiși. Când și-i deschide din nou, întreabă: — S-a întâmplat ceva cu cocoșul? Shim mi-a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem pe An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alți eunuci au târât-o pe Norișor la Sala Pedepsei. Au bătut-o și au încercat în toate felurile să o facă să tacă, însă fata era prea încăpățânată. După o oră, An-te-hai îmi raportează că Norișor e moartă. Sunt șocată. — Tu... An-te-hai, nu ți-am dat ordin să o omori în bătaie! — Dar nu voia să tacă, doamnă! În calitate de șefă a gospodăriei imperiale, Nuharoo mă convoacă să apar în fața ei. Sper să am destulă forță să îndur cele ce urmeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
agentul ei lucra temporar și pe post de editor. —Cum reușiți să le aduceți la zi? Vreau să zic, cum e posibil să aflați toate chestiile astea? Kelly Își dădu capul pe spate, În mod evident Încântată de reacția mea șocată. Elisa te-a prezentat Fetelor cu Lista, nu? Am dat din cap. Nu e cea mai spectaculoasă slujbă din lume, dar au relațiile necesare și le dăm o mulțime de stimulente ca să citească toate publicațiile de pe lumea asta - tipărite sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o sală de curs goală În anul doi de facultate și Îi spusese să n-o ia personal că tatăl ei se culca cu secretara, pentru că În mod evident asta nu afecta dragostea lui pentru ea. Penelope fusese atât de șocată Încât Întrebase doar: „De unde știi?“, iar Abby Îi replicase pe un ton Îngâmfat: „Glumești? Dar cine nu știe?“ — Ai văzut-o pe târâtura aia și nu mi-ai spus? Ce ți-a zis? —Ca de obicei. Te vei bucura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să mă stresez pe tema asta. Se aplecă și mă sărută cu o asemenea delicatețe Încât de-abia am reușit să răspund și n-am avut ce face decât să stau acolo și să las lucrurile să se Întâmple, prea șocată ca să-l sărut și eu. Promit că data viitoare n-o să mai uit, spuse el cu genul ăla de asprime pe care jur că nu-l auzi decât În filme. Îmi ținu galant ușa deschisă și-mi făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oficial Asociația proprietarilor de cluburi de noapte din Istanbul. Există viață de noapte În Istanbul? Întrebă Leo, examinând ceea ce părea să fie o cuticulă perfectă. Nu știam că e voie să ai cluburi În Siria! exclamă Elisa, cu o expresie șocată. Vreau să zic, musulmanii nici măcar nu beau, nu-i așa? —Istanbul e În Turcia, Elisa, spuse Leo, părând mulțumit de sine. Și chiar dacă e o țară musulmană, e foarte, foarte occidentalizată și există, deci, o separare totală Între biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timpul ăsta că ești o fată bună și harnică, care muncea ca o sclavă la bancă și trăia o viață deloc extraordinară, și acum aflu că ești o petrecăreață ascunsă? Serios, Bette, nici nu pot să-ți spun cât de șocată sunt. Noi toți te-am considerat, ei, un pic rezervată, ca să spun așa - fără supărare, bineînțeles. Pur și simplu nu credeam că aveai asta În tine. Dumnezeu știe unde te-ai ascuns În ultimii ani. Realizezi că ai o casetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Și a fost perfect, a fost tot ceea ce sperasem să fie, până În secunda când am deschis ușa și m-a Întâmpinat cel mai strălucitor și mai agresiv blitz din experiența mea. Continuă să mitralieze În timp ce eu stăteam acolo, Înghețată, prea șocată ca să mă mișc. —O, hei, Îmi pare rău pentru chestia asta. Am greșit camera, spuse John, unul dintre fotografii pe care-i căraserăm după noi. Ce dracu’ se Întâmplă? Întrebă Sammy. —Lasă-mă să rezolv eu, am spus. Stai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]