1,434 matches
-
desculță (pământul fiind destul de cald) am alunecat și-am căzut pe cărarea dintre straturi. Ceva verde și strălucitor mi-a atras atenția. Nu știam ce poate fi. Oltea a sărit repede lângă mine și râzând mi-a zis: E o șopârlă, nu ți fie frică! Dar unde-i este coada? Trăgând piciorul sub mine am zărit între morcovi ceva... nemaipomenit. Am țipat și m-am speriat pe loc. Tot sora m-a lămurit și de astă dată. E coada șopârlei, pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o șopârlă, nu ți fie frică! Dar unde-i este coada? Trăgând piciorul sub mine am zărit între morcovi ceva... nemaipomenit. Am țipat și m-am speriat pe loc. Tot sora m-a lămurit și de astă dată. E coada șopârlei, pe care ai călcat-o cu piciorul gol! Să știi că șopârlele își lasă uneori coada, când sunt atinse. În curând, organismul lor se regenerează și nu este nicio nenorocire pentru ele lăsarea cozii. Repede mi-am luat șlapii pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
piciorul sub mine am zărit între morcovi ceva... nemaipomenit. Am țipat și m-am speriat pe loc. Tot sora m-a lămurit și de astă dată. E coada șopârlei, pe care ai călcat-o cu piciorul gol! Să știi că șopârlele își lasă uneori coada, când sunt atinse. În curând, organismul lor se regenerează și nu este nicio nenorocire pentru ele lăsarea cozii. Repede mi-am luat șlapii pe picioare și abia am așteptat seara să le povestesc părinților întâmplarea. Ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de mormintele lor, ca și urmașii noștri să facă la fel pentru noi”. La „De-ale gospodăriei” se adăugau alte îndemnuri cu deviza „de ținut minte”: nu ucideți cârtițele!; nu stricați cuibul păsărilor; nu omorâți aricii; cruțați liliecii; nu omorâți șopârla, nici năpârca, dar omorâți cărăbușii; grăpați iarba în fiecare primăvară și detalia foloasele ce le aduce o singură pereche de rândunele... Apăreau și „Gânduri răzlețe”: viața e un timp de pregătire pentru veșnicie; numai un om păcătos se teme de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
frică irațională, tulburări relaționale, scene la școală. Nu-i lăsa pe ceilalți să-l atingă. Însă la nunta din Nashville a întins instinctiv mâna spre a mea - eram oficial un străin; prietenul mamei lui; un nimeni - să-mi arate o șopârlă pe care crezuse că o vede după un tufiș în fața hotelului unde erau cazați mulți dintre invitații la nuntă. M-am prefăcut neafectat de acest episod, deși m-am abținut să-l amintesc la miile de cocteiluri la care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de sub picioarele noastre și am mai visat că deplasarea înainte al lui Robby mă purta alături de el la fel cum visasem că-l purtasem pe tatăl meu de mână spre un pâlc de palmieri în Hawaii ca să-i arăt aceeași șopârlă pe care Robby încercase să mi-o arate în Nashville, dar care nici ea nu era acolo. Grație stării de visare echilibrul necesar supraviețuirii acelei zile mi-a revenit. Din cauza acestei obnubilări ziua a devenit mult mai ușoară. Am plutit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o grămadă de-ncuiați și picați din lună. Genul pe care-l Îndrăgesc psihiatrii. Genul care pe doctor Fredericks putea să-l impresioneze. Era acolo un tip mic, slab, palid, cu carnea lipsită de sînge, aproape transparentă. Arăta ca o șopîrlă rece și anemică. Personajul ăsta se plîngea de probleme cu nervii și-și petrecea cea mai mare parte a zilei umblînd În sus și-n jos pe coridoare și zicînd „Doamne, Dumnezeule, nici nu mă simt o ființă omenească!” Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
destul de mare, de vreo 200 metri pătrați, la care ajungeai și de pe niște scări betonate și amenajate cu grijă, cu borduri masive de piatră și cu niște ziduri de piatră ce sprijineau pământul să nu cadă. Vara vedeam deseori aici, șopârle care se încălzeau la soare pe piatră, dar auzisem că era posibil să dăm și peste niște vipere, deși eu nu am dat de niciuna cât timp am stat acolo. La Moldova Nouă, cel puțin în primii ani de tabere
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
puțin și HCM câștigă la 13 goluri diferență: 36-24 (55), 39-26 (60). Mircea Grumaz - infomm.ro 27 APRILIE DOREL SANIE: “NU SE PUNE PROBLEMA VENIRII LUI AIHAN OMER LA BACĂU” Cotidianul Pro Sport a lansat în ediția de astăzi o “șopârlă” menită să strice atmosfera în cadrul formației Știința Municipal Dedeman Bacău, și anume că gruparea băcăuană ar fi interesată de serviciile lui Aihan Omer. Contactat de Bacăul Sportiv, managerul general Dorel Sanie a precizat: De asemenea, managerul general al Științei a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Însă istoria naturală? Același lucru. În urmă cu sute de milioane de ani, strămoșii actualelor animale și plante erau Într’adevăr uriașe și, evident, primitive. Evoluția biologică a cizelat organismele și le-a micșorat talia. Comparați un dinozaur și o șopârlă, ori ferigile arborescente din carbonifer și plantele actuale, dintre care cele mai evoluate, monocotiledonatele, sunt În principal modeste ierburi. Tot mitologia română arată și cum s’au succedat aceste vârste umanoide. Anume fiecare a degradat, În felul ei, lumea, pierind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de voracitate al plantelor, cu reflexiile verdelui
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Aveam cincisprezece ani când am sosit la oraș, și-am dat aici peste cu totul alte lucruri și-am învățat românește. La început cu greu, ciulind îndelung urechea și simțindu-mă covârșită. Adevărat, aveam acum niște pantofiori din piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș, nu mai rămăsese din mine decât vârful degetelor vârât în pantofii cu toc înalt. Vorbeam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
își pierde înțelesul specific, se schimbă în opusul ei, devine obscenă. Așa se întâmplă cu oamenii frumoși care îi maltratează pe alții, cupeisajele frumoase în care s-a încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios de pe afiș, așa mi se pare, e gata de orice mârșăvie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sub pragul civil recomandabil. În timp ce sub ochii mei afișele continuă să insiste, tare i-aș întreba pe producătorii de reclame și de pantofi: vă asumați răspunderea pentru calea pe care ați pornit? Unde sfârșește pentru voi pantoful din piele de șopârlă? Îmi propun zilnic să ignor aceste afișe, și totuși mă uit la ele. Prin urmare, iată că în cazul meu, în mod cinic, publicitatea funcționează cât se poate de bine. Însă, ce-i drept, cu efect contrar. E vădit că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cazul meu, în mod cinic, publicitatea funcționează cât se poate de bine. Însă, ce-i drept, cu efect contrar. E vădit că nu s-a ținut seama de cliente de genul meu, care ar cumpăra bucuroase pantofii din piele de șopârlă, dacă marfa n-ar fi compromisă de reclama ce i se face. și mă tem că în această privință specialiștii publicitari nu sunt neștiutori, ci realiști: majoritatea clientelor nu asociază nimic rău cu aceste afișe, nu devin recalcitrante, ci,dimpotrivă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
undeva departe de aici. Sufletul lui era o găină slabă. Pe piatra de pe mormântul lui scria: Odihnește în pace în pământ străin. Abia pe drumul de întoarcere vorbeam despre suflete. Cădeam totdeauna de acord asupra vreunui animal: existau suflete de șopârlă, de potârniche, de gâscă sălbatică, de iepure și de cocor. Sufletele morților zboară pretutindeni, spunea băiatul vecinilor, pentru ei lumea nu-i mai mare ca o batistă. Dar cum ajunge să semene într-o fotografieun lințoliu în iarbă cu o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sălbatecă (Anas boschas L., Anas crecca L. și Anas querquedula L.) În arealul satului nostru în fondul faunistic există și o serie de vietăți din clasa Reptilelor, între care cele cu care se întâlnește omul cel mai des se află: Șopârla (Lacerta agilis L.)), uneori , cu multe decenii în urmă, chiar Broasca țestoasă (Emys europaea), Șovrigariul (Lacerta viridis Daud), Șopârla verde (Lacerta murallis Merr.), Năpârca sau Șarpele lui Noe (Anguis fragilis L.), Vipera (Pelias berus L., Pelias berus var.prester L.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și o serie de vietăți din clasa Reptilelor, între care cele cu care se întâlnește omul cel mai des se află: Șopârla (Lacerta agilis L.)), uneori , cu multe decenii în urmă, chiar Broasca țestoasă (Emys europaea), Șovrigariul (Lacerta viridis Daud), Șopârla verde (Lacerta murallis Merr.), Năpârca sau Șarpele lui Noe (Anguis fragilis L.), Vipera (Pelias berus L., Pelias berus var.prester L.), și Șerpii (Coronella laevis Merr, Tropidonotus tesselatus Laur, Tropidonotus natrix L. și Coluber atrovirens Schinz). Ca și de Amfibii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care ulterior, precum am spus, aveam să mă căsătoresc), de Răzvan și de prietena lui Corina (cărora aveam să le fiu naș de cununie), de Teo (pe care la un moment dat am vrut să-l înfiez) sau de o șopîrlă, Sally, și de un motan, Otto (cărora le-am dedicat un întreg jurnal - singurul pe care l-am ținut vreodată cu seriozitate și, de altfel, ultimul). Iubirea mea pentru ei a fost pătimașă. Cu Svetlana am rămas împreună din prima
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
adevărul. Sau, cum va spune Camus, libertatea este dreptul de a nu minți... (...Eu am plătit cu toate suferințele mele adevărul. Îl merit acum. Trebuie să am puterea să știu ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele s-ar cicatriza și treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți numai soarele Încălzindu-mă ca pe o șopîrlă ce se face una cu piatra pe care doarme. Căci nu vulturul, ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru a Înlănțui și mai mult. E desfrînat și tragic. Feței calme a culturii grecești, Îi opune vehemența patimii cu care se desfată și suferă. Știe și el să se bucure de soare. Se bucură Însă de soare ca o șopîrlă, cînd vinul se Încinge iar vegetația fermentează ațîțător. Atunci are chef să schimbe dansul În zbor, ca o descătușare, pînă cînd prin vii curge o lumină astenică și bate un vînt rece pustiind totul și, În locul laudelor aduse lui Apolo
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
numai acel surîs imposibil de definit care a renunțat la alternativa fericirii și nefericirii. Țin minte că după un incendiu În munți, În pădurea martirizată de foc, am descoperit cum, la amiază, pietrele Înnegrite și cioturile carbonizate se umpleau de șopîrle care se Încălzeau la soare. Stăteau În cenușa abia răcită și dormeau. Încă nu știam atunci că ele semănau cu zeii. Și dacă nu știam, eram oricum mai aproape de zei decît acum cînd, dacă n-am adăugat Înțelepciune, am adăugat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cei din jur să le arate ceea ce vede ea, Cassandra Îi cheamă Între ruine. Dacă ar fi trăit În secolul lui Pericle, ar fi Întins brațul spre Acropole: Priviți, visul lui Fidias va ajunge Între ierburi putrezite prin care mișună șopîrlele! Priviți acele coloane prăbușite și sfărîmate pe jumătate dacă vreți să vedeți cum va arăta frumusețea elină! Zeița frumuseții e o biată fecioară de marmură pe care o vor spăla ploile pînă ce-i vor șterge trăsăturile! Voi care cîntați
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
construit edenurile fictive decît micile fericiri reale. Și dacă mă reîntorc printre marmurile grecești o fac fără să uit Întrebările pe care această mare mi le-a pus În locul sfinxului... Marmura din paradisul elenic a zăcut În promiscuitate laolaltă cu șopîrlele și cu stafiile zeilor defuncți... istoria au șters-o parca ploile și a supraviețuit numai un alb neîntinat, străin de tot ce s-a petrecut În preajmă... am uitat cine erau judecătorii lui Socrate, În schimb Îl ținem minte pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]