KorAP: Find »[drukola/base=șovăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...60 >

1,477 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

profetică? - De la 12 ani. Și uneori mai devreme. Gosseyn aprobă, mai mult pentru sine. În mintea lui se alcătuia deja o teorie, iar aceasta se acorda. Darul se dezvolta lent, ca și cortexul uman, ca și propriul său creier secund. Șovăi, înainte de a-i pune următoarea întrebare, pentru că avea o implicație pe care nu voia ca Yanar s-o dezvăluie înainte de a fi prea târziu. Ca mai înainte, începu prin deplasarea cablului și zise: - Ce se întâmplă cu copiii prezicătorilor pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
putea combate întrutotul indispoziția lui Ashargin. Dar în mintea lui nu mai era nici un dubiu, când ieși din cadă. Sunase ceasul înfruntării cu Enro. * Se îmbrăcă, însă fără să se grăbească, și ieși din ca-meră. Nirena aștepta în salon. Gosseyn șovăi văzând-o. Era foarte conștientă de puterea specială a lui Enro de a auzi și de a vedea prin ziduri. El ar fi dorit să-i pună o întrebare, dar nu direct. Soluția se ivi după un timp. - Ai un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
și după aia ne spui și nouă? Secoh spuse simplu: - Insinuările Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște scopuri personale. Zeul Adormit nu ar suporta mult timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Răspunsurile Patriciei o stăviliră mai întâi. Părea depășită de această mitralieră verbală care funcționa cu regularitate. Dar, deodată, trebuie să fii înțeles. Înaintă, se așeză pe brațul fotoliului lui Crang și începu să răspundă. Așezată la vreo trei metri, Nirena șovăi, apoi se apropie și se așeză pe genunchii lui Ashargin. Conversația care urmă fu cea mai însuflețită pe care îi fusese vreodată dat lui Gosseyn s-o audă între două femei. Nici o secundă, în restul serii, cuvintele lui prudente nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
aflam a intrat în contact cu unele din rezultatele lucrărilor voastre. Armstrong se opri când ajunseră la distorsor. Privirea îi îngheță și se albi la față. - Vrei să spui, întrebă el, că defensiva noastră nu este bună de nimic? Gosseyn șovăi: - Nu sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
indicație prețioasă asupra punctului spre care trebuie să-mi îndrept atenția. Credea. Credea în religia sa stranie. Ochii luceau sin-ceri. Gosseyn îl observă și era foarte clar că omul nu era întreg la minte. Întrebă: - Enro e mort? Secoh nu șovăi decât o clipă. - Cred că a bănuit ceva, mărturisi. M-am dus în apartamentul său în noaptea trecută după întoarcerea sa la palat, sperând că-l puteam reține vorbindu-i până când ar fi fost prea târziu să mai fugă. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909

semne particulare. Bătrânul îi surâse făcându-i un semn cu ochiul: ― Asta-i părerea dumitale. Dacă mintea vă este pe măsura aspectului exterior, veți merge departe la jocuri. Apoi concise: ― Scuzați-mă, nu mi-ați spus dacă sunteți căsătorit. Gosseyn șovăi, gândindu-se la cea care murise. ― Nu ― șopti el în cele din urmă, necăsătorit. ― Ei bine, în orice caz sunteți un bărbat prezentabil. Sper că jocurile să se dovedească demne de Venus, domnule Gosseyn. În timp ce se răsucea pentru a pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
sacului. Cred că asta mă va stimula. Gosseyn n-o credea, dar îi părea și rău de ea. ― Dacă vrei ― spuse ― îți voi face un foarte scurt rezumat. Se opri. Dar ea interveni imediat: ― Te rog, dă-i drumul. Gosseyn șovăia Simțea din nou inutilitatea, lipsa de sens a unei asemenea discuții cu fata aceasta. Cu regret, începu totuși. ― Creierul uman, în mare, este format din două părți, cortexul și talamusul ― cortexul fiind centrul diferențierii, iar talamusul centrul reacțiilor emoționale ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Gosseyn sări în picioare. Era poate fata; glasul ei șopti prin ușa camerei de baie: ― Ești acolo, domnule Gosseyn? Fără să răspundă, Gosseyn deschise și amândoi se priviră în prag. ― Ce-ai de gând? ― Să ajung la Mașină. ― De ce? Gosseyn șovăi. Patricia Hardie îl ajutase și prin urmare, merita să-i acorde încredere. Dar trebuia să țină seama și de faptul că avea de-a face cu o nevrotică, care ― fără îndoială ― a acționat impulsiv. Poate nici măcar nu realiza toate consecințele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
asta vorbiseră ei. Era deci pe bază. Știa cine locuiește în vilă: John Prescott cel care ― din punct de vedere intelectual ― adoptase filozofia non-A, fără a reuși să o facă să devină parte integrantă a sistemului său nerovs, și șovăia încă în expectativă. Bine de știut. Căci abia determina propria sa atitudine față de acest om și această femeie. O luă de-a dreptul prin noroiul grădinii în terase. Nu mai încerca nici o remușcare acum. Îl testaseră fără pic de milă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
de schimburi se adresează celei mai apropiate și mai convenabile unități. Și atunci noi acceptăm sau refuzăm bolnavul. Recent, a trebuit să-i refuz pentru că... Ea tăcu și-l privi pe Gosseyn cu sinceritate: ― Îți mulțumesc, îți mulțumesc pentru tot. Șovăi, apoi reluă: ― Mă gândesc să am încredere în el, dar aș vrea să te las să-ți asiguri un avans serios. ― Mult succes, îi ură Gosseyn. O privi luând-o pe drumul de întoarcere. Femeia... cea care ne hrănește ― gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
într-un living-room de 7 metri pe 16, cel puțin. Trei alte uși răspundeau în living. Crang le arătă: ― Dormitorul, sala de baie și intrarea din spate. În dormitor mai e o ușă care dă tot în camera de baie. Șovăi și continuă: ― N-o să fii nici încuiat, nici păzit, dar în locul tău n-aș încerca să fug. Pot să-ți confirm că nu vei putea ieși din Palat. Surâse. Expresia feței era încurajatoare și amicală. ― Vei găsi în cameră un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
un fotoliu și-și mușcă buzele, vizibil dezamăgită. ― Corpul tău numărul 2, spuse ea după o tăcere destul de lungă, văd că nu știe nimic mai mult decât corpul numărul I. Nu ești decât un pion. Gosseyn, în picioare, o privea șovăind dacă să se supere, sau să se amuze. Nu era încă pregătit să abordeze cu ea problema celor două corpuri într-unui singur, deși ceva idei tot avea. Dar se simțea jignit auzind-o tratându-l ca simplu pion, cu toate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
să rămânem la posturi și fiecare hotel este supravegheat. ― Unde ți-e robomobilul, dacă ai așa ceva? ― E parcat pe acoperiș, dar, vă rog ― și vorbea serios ― să nu încercați să-l luați. Sunt sigur că ați fi imediat arestat. Gosseyn șovăi. Constatase că în ultima vreme nu se mai lăsase manipulat deloc. În cele din urmă, își acceptă cu regret înfrângerea. ― Ai face mai bine să te întorci la locul tău de muncă ― zise cu blândețe... Avem cinci ore de pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
când făcuse prima tentativă să se ridice în picioare. În ciuda întunericului, îl găsi în câteva secunde. După cum aproape că se aștepta, era distorsorul. Cu mare precauție, degetele sale pipăiră tuburile amplasate în colțurile aparatului. Al patrulea era apăsat, însă. Gosseyn șovăi. Distorsorul fusese reglat de oameni care știau precis ce vor și ce scopuri urmăresc. Probabil, unele dintre tuburi intrau în "interferență" cu Mașina jocurilor, iar altele puteau, fără îndoială, să te transporte în diverse puncte ale sistemului solar, poate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-i venea să creadă că un asemenea asalt ar fi putut deja să eșueze. Thorson reluă, cu un ton aproape șoptit: ― Nimeni, în afară de mine nu-și poate da seama că, pentru moment este un eșec, cu o singură posibilă excepție... (șovăi) Crang. Se încruntă o clipă, ca și cum l-ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai multe arme decât ai tu oameni? Gosseyn șovăi. Lui îi veniseră câteva idei în legătură cu apărarea planetei, dar n-avea de loc de gând să i le spună lui Thorson. ― N-am nici cea mai mică idee. ― Dar ce-ai fi făcut dacă te-ai fi aflat chiar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917

răspuns - de altfel nici nu se aștepta să-l primească - înainta spre monstru și-i atinse capătul celui mai apropiat tentacul. Acesta se retractă ușor, dar Grosvenor întinse o mâna și-l apucă zdravăn, arătând cu cealaltă spre ușă. Monstrul șovăi o clipă, apoi străbătu în tăcere sala. - Acum trebuie să ne sincronizăm precis mișcările, zise Grosvenor. Gata! Peste un minut, Corl îl urmă docil pe Grosvenor într-o încăpere pătrată, cu pereții metalici, care avea încă o ușă drept în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
specială. O călătorie îndelungată, cum era aceasta, implica anumite riscuri emoționale - de altfel, Grosvenor se afla la bordul navei, printre altele, și din pricina asta - dar despre o nebunie cauzată de singurătate nu putea fi vorba în cazul de fată. Morton șovăia. Era limpede că ideea i se părea și lui fără noimă. Nu era însă momentul să se poarte discuții subtile. Oamenii aceștia erau speriați și nervoși. Pentru a-i liniști, trebuia să li se dea certitudinea că vor fi luate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
ușa acestuia, pentru a săvârși penultimul act de dinaintea plecării. Știa că ușile sălii aveau să cedeze. O jumătate de duzină de dispozitive, concentrate asupra câte unui punct al fiecărei uși, rodeau încet dar sigur ceea ce mai rămăsese din ele. Corl șovăi o clipă, apoi încetă să mai susțină rezistența metalului cu energia lui și-și îndrepta atenția asupra peretelui exterior al navei, către care era întors și aparatul de zbor, lung de vreo patruzeci de picioare. Trupul i se chirci sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
cu luare-aminte: coridorul părea pustiu. Deodată, însă, îl zări pe Morton, pe jumătate ascuns într-o nișă, la câțiva pași mai încolo. Aproape în același timp îl văzu și Morton pe el și-i făcu semn să se apropie. Grosvenor șovăi, apoi își dădu seama că trebuia să riște. Ieși așadar cu transportorul din ascensor și străbătu ca fulgerul spațiul ce-l despărțea de Morton. Acesta îl întâmpina, plin de nerăbdare: - Ești omul de care aveam nevoie! Trebuie neapărat să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
funcțiune. Ce urmărești să obții? Grosvenor rămase cu gura căscată: nu se așteptase ca Morton să fie familiarizat cu aceste aparate. Se gândi totuși că ar putea încerca să folosească aparatul. - Da, aș vrea să utilizez encefalostatul, recunoscu el, Morton șovăi o clipă, apoi spuse: - Judecând după gândurile ce-mi vin în minte, este pe punctul de a emite... Se opri, apoi adăugă, ațâțat: - E foarte bine! Dacă ai izbuti să-i faci să creadă că am fost atacați din afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
de cele întâmplate. Domnul Yemens... - Dar ce părere are Kent? îi tăie vorba Grosvenor. - Kent a inhalat niște gaze și va trebui să stea la pat mai multe luni... - Bine, dar între timp vor avea loc alegerile! exclamă Grosvenor. Morton șovăi, înainte de a-i răspunde: - Exact. Asta înseamnă că eu voi câștiga alegerile fără nici o opoziție, deoarece singurul contracandidat era Kent. Grosvenor tăcu, gândindu-se la noua situație. Îi părea bine ca Morton va continua să fie director. Dar ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]