1,933 matches
-
mătușa Rozalia. Dar îndeosebi își amintea de mătușa Liliana. Atunci, pe la începuturi, ea era emblema casei. De ce asta nu mai ținea minte. În orice caz, era slăbuță, copilăroasă în multe privințe, micuță, cu un corp de adolescentă, altminteri, culmea! destul de ștearsă. Și fiindcă mătușile aveau la ușă o sonerie electrică ceea ce prea puțină lume avea la vremea aceea -, maică-sa nici nu-l tenta altfel să accepte o vizită la toate acele fete bătrâne decât propunându-i să meargă la Mătușa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
peste indigo se aprind ici și colo nuanțe de galben, în timp ce roșul e absent. Roșul petalei de mac ne apare ca un petec de umbră, mai întunecat decât iarba, cu care pare că se confundă, în timp ce gălbenelele par șterse, iar albăstrelele sar în ochi cu un indigo-pal strălucitor. 8 O dată cu apariția zorilor, culorile prind parcă viață, bolta virând din indigoul nopții în azurul zilei, văzul trecând spre vederea colorată, în șapte culori. Aceste fapte ne determină să concluzionăm că
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
fiecare zi în care continuați să postiți și să vă rugați, îngerii lui Dumnezeu șterg una câte una din datoriile voastre rele din cartea trupului, a sufletului și a minții voastre. Și când, în final, ultima pagină este și ea ștearsă și curată de toate păcatele voastre, atunci puteți să stați fericiți în fața lui Dumnezeu și Dumnezeu se bucură în inima lui și vă iartă toate păcatele. El atunci vă eliberează din ghearele lui Satana și de toată suferința; El vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
aduc aminte că am simțit în nări mirosul de fum. Am țâșnit pe ușă țipând de spaimă. Nici acum când îți scriu nu-mi dau seama ce-a fost asta. Poate făceam primul pas în nebunie sau... (urmează câteva rânduri șterse atât de violent, încît hârtia fusese ruptă.) Se sfârșise cu mine! Cât timp erai singur, aveam credința că nu m-ai uitat, că mai ții la mine, cu tot răul pe care ți l-am făcut; că amintirile noastre dragi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
agață timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul pe care l-aș fi străbătut de aici înainte: politica, profesoratul, căsnicia. Mi-a arătat perspectivele, bucuriile, victoriile care mă așteptau. Degeaba! Toate îmi par șterse, serbede, fără noimă. Pentru cine aș mai ține prelegeri? Pentru cine aș mai smulge onoruri? Pentru cine aș mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este și, odată cu ea, dispare sensul tuturor strădaniilor mele, însuși rostul existenței mele. De
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spațiu dindărătul cortinei de la Odeon (decor și costume Carmen cita Brojboiu). Morala Cehovului șerbanian - să râzi de ceea ce plângi (și invers!) - coase, ce-i drept, o haină călduroasă în frigul ce ne-nconjoară. Vorba e: ce te faci, Mache, rublă ștearsă, acum? Să se fi desființat și Gvardia Națională? A câta oară tradus (de noul teatru)? Și Mița unde e? Cu cine? Apă, apă!... 17 noiembrie 2011 Cum ne ducem când ne ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
noastră-i sterilă ca o farmacie. Cenușăresele o întrețin cu trăinicie, Însă noi nu suntem nici sclavi, nici măturători, Ci contra profesorilor niște aprigi luptători. În război cu școala primim un arsenal variat. Arma secretă: o tablă cu IQ ridicat! Ștearsă destoinic cu roua din Madagascar Ca frica de grilaj să nu fie în zadar! Chiulul nu mai e un sport extrem. Absențele se-adună, vrem, nu vrem. Câțiva, sau chiar mai mulți, Colegii parc-au devenit năluci. Manualele parc-au
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
la postul lor de funcționare; ca nu cumva sărmanul corp, tot mai deznodat, să se desfacă din toate niturile așa cum avea senzația permanentă. Prințul Maxențiu se plimba pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilatați, cu privirea ștearsă, manechin îmbrăcat în ținuta de sportsman, fără o greșală de eleganță, pe când toată atenția lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva genunchiul să se încovoaie brusc din neglijența unui ligament, ca nu cumva umerii să scapete și toată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
felicitat pentru volumul II, pe care el nu l-a citit - nevăzând - ci i-a fost citit de cei dragi din jurul său. Încet-încet, marcat de efortul lui de a-l înțelege, a vorbit tot mai sincopat și mai încet, mai șters ca ton vocal, devenind din ce în ce mai de neînțeles. Continui să-l ascult fără a-l înțelege, dar mimam înțelegerea. Mi se plângea că îi este foarte greu în starea în care se află însă îl mângâiam cu faptul că vârsta noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din fața haltei se scoală un om cu chipul îmblânzit de hodină ; uneori cere de pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a mai păsat. ― Intervenția ― vom vedea de ce tip ― vă sfătuiesc s-o faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lui, anunțînd că În curînd vor face nunta. Bineînțeles că era și acum Îndrăgostit nebunește de Susan, dar acceptase viața așa cum e și pe urmă cîștiga foarte bine. Acum nu-și dorea altceva decît ca logodnica lui, o Susan destul de ștearsă, să Învețe totul de la Susan, totul, pînă și să aibă treizeci și cinci de ani și să fie distinsă și fermecătoare. „Taci și deschide bine ochii“, părea că-i spune Înainte de a intra În palat, fiindcă biata de ea asista la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau prin fața lor, arhitectul la modă cu soția lui, o Susan puțin mai ștearsă, era fericit cînd Îi auzea că Întreabă cine e artistul care a făcut casa de cristal, le dădea lămuriri, nu avea destulă sticlă ca să facă atîtea case de cristal: ce era Facultatea de Arhitectură, o porcărie, ce era vocația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a rugat să vă Întreb dacă mîncarea e la fel de gustoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Marticorena, corectă Susan, Întorcîndu-se surîză-toare și uitîndu-ise la arhitectul la modă ca să vadă dacă mai era Îndrăgostit de ea la fel ca Înainte. Dar arhitectul la modă tocmai luase de la Juan Lucas o sumă fabuloasă și soția lui era cam ștearsă, dar căpăta Încetul cu Încetul strălucire și acum cîteva zile el se culcase cu suedeza, care era tot la Lima și ducea o viață sexuală foarte liberă, pînă și miniștrii o cunoșteau. Susan se uită din nou la Celso și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucătărie. Delicioasă, completă, uitîndu-se la arhitect și obligîndu-l să dobîndească o nouă dimensiune a tinerei sale elegante: o masă bună. Într-adevăr, Juan, niciodată n-am mîncat o căprioară mai bună ca asta— E delicioasă, Susan, spuse cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin, dar trebuie să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcând ceva prin sufragerie...) ca să mă gândesc la Irina, „prima mea femeie“ și o derizorie enigmă. O jalnică enigmă a unor jalnice vremuri. Eram student la Litere, grafoman, sărit de pe fix, poet până-n vârful dinților (în închipuirea mea) și totuși șters, mărunt, mort de slab, încât singura parte din umanitate care mă interesa, fetele, se uita prin mine ca prin sticlă. Trăiam o singurătate înfio ră toare. Nici măcar când, mergând pe la cenacluri, căpătasem o mică notorietate literară, nu reușisem să atrag
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
citiseră împreună. Apoi citiseră împre ună în parc și de câteva ori și la ea acasă, o casă plină de porțe lanuri și de mătuși. Faptul că fata cea mai fru moasă din liceu îi îngăduia unui coleg mai curând șters și firav s-o conducă acasă era pentru toată lumea (dar mai ales pentru Victor) o mare enigmă. Într-o seară, pe când Ingrid îi povestea ultimele bârfe din clasa ei, Victor începu să-mpăturească, cu gândurile aiurea, o foaie de hârtie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în mod sigur un fermoar de la o fustă a mamei, o piesă de lemn vopsită în galben de la jocul de construit „Arco“ și parcă o lampă scoasă din soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe șifonier și ștearsă bine de praf... Am luat fiecare lucrușor în palmă, l-am ținut insistent în fața ochilor, l-am întors pe toate fețele, încer când să simt nițică inspirație. Parcă-parcă lampa de la radio îmi spunea ceva. Am dus-o a doua zi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Weber văzu că părul negru al anarhistului era vopsit. Purta o brățară de piele cu ținte și, ițindu-se de sub mâneca stângă, o Fecioară din Guadalupe în nuanțe de roșu și azuriu. Umbra de mustață îi era despicată de o cicatrice ștearsă - o buză de iepure prost reparată. Weber aruncă o privire în sală. Șovăind, tânăra Sylvie începu să se îndepărteze. Se uită iar la anarhist, încercând să se controleze. Cu ce vă pot ajuta, domnule? Bloitov tresări, clipi și dădu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din nostalgii, să nu ne parazităm la nesfârșit amintirile despre propria copilărie sau adolescență. Pentru că am convingerea profundă că avem nevoie de copilărie toată viața. Rămâne să alegem între a o relua pe-a noastră în minte, cu banda din ce în ce mai ștearsă și mai zgâriată, la nesfârșit, sau a participa activ la cea a copiilor noștri. N-aș vrea însă ca din paragraful de mai sus să reiasă că discuția respectivă ar fi avut vreo legătură cu faimoasa criză de treizeci de
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
i-am dat dreptate și nu am mai scris. Ori ești geniu, ori nu ești. Eu nici măcar nu studiam la facultatea de litere. Un iubit inginer a formatat hardul calculatorului pe care încă îmi mai scriam jurnalul. Sute de pagini șterse definitiv. Apoi n-am mai scris chiar 139 nimic. Mi-a luat 10 ani de nescris, și nepublicat, și aproape negândit la scris. Dar nu e așa simplu să nu scrii, când ai fost descrisă drept încarnarea lui Eminescu de către
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe lîngă trup. Pălăria veche Îi căzuse lăsîndu-i capul descoperit. Capul acesta chel, Încadrat de ambele părți de cîteva fire de păr, adăuga parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
slujba Îmi cere să fiu prudent. Într-adevăr, acesta este glasul, acesta este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]