1,581 matches
-
nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o ușoară mișcare de mână. - O ultimă întrebare dacă se poate... - Spune dar sper ca asta să fie una cu cap se încruntă din nou Poha. - Chiar voi călători fără forme în regulă? - Ieși acum înainte să fie prea târziu, șuieră preaonorabilul la el. Actele o să le primești după ce vei urca la bordul navei. Tânărul se apropie și-i prinse mâna preaonorabilului ducând-o într-un gest scurt la frunte, ieșind fără o vorbă din birou. Lucrurile au fost puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de picioare, care combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră de-a lungul timpului, pas cu pas, urcuș după urcuș, cadrul proiectului la care acum schița mental ultimele retușuri. Putea spune că era foarte aproape de inițierea lui. Reușise să convingă ultima persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ori trebuise să ia decizii cu care se împăcase greu mai apoi. Dar acum... acum urma să fie luată una dintre cele mai importante hotărâri din existența Quadrantului Confederat cu implicații majore asupra Confederației. - Pentru ce ne-ai convocat astăzi? șuieră focul întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
importante hotărâri din existența Quadrantului Confederat cu implicații majore asupra Confederației. - Pentru ce ne-ai convocat astăzi? șuieră focul întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în tonalitatea interlocutorului său. - Nu a suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vizita mea la spital nu-l amuza câtuși de puțin. De fapt, părea chiar dezgustat. — Când ți-ai pierdut simțul umorului? l-am întrebat eu uluită. Ești la fel de rău ca Brigit. N-am de gând să răspund la așa ceva, a șuierat el. După care, spre oroarea mea, m-a anunțat că relația noastră s-a terminat. Am simțit că îngheț din cauza șocului. El o termina cu mine? — Dar de ce? l-am întrebat în timp ce fiecare celulă a trupului meu striga „NU!“. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului! M-am uitat și în masa de plete și de țoale marca Levi, i-am reperat pe Gaz, Joey, Johnno, Shake și Luke. Ca de obicei, gașca era accesorizată cu două blonde care aveau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că se afla totuși cineva acolo, având în vedere temperaturile de-a dreptul siberiene ce domneau în încăpere. Când ne-am apropiat, am văzut că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu o voce ca de clopoțel, dar de fapt el e patronul. Noi suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă cu dezbrăcatul. Pur și simplu s-a despuiat în fața mea. Am încercat să nu mă uit, dar mi-a fost practic imposibil fiindcă a rămas în chiloți și sutien mult mai mult decât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
salvatoare. —Spune-i că nu sunt aici, am implorat-o tot în șoaptă. Spune-i că m-am mutat înapoi în Dublin. Nu pot, mi-a șoptit și ea. Aș izbucni în râs. îmi pare rău. —Curvă ce ești, am șuierat luându-i receptorul din mână. O să te țin minte. Bună, i-am spus lui Luke. —Rachel, păpușă, a zis el. Ciudat, vocea lui părea mult mai drăguță decât îmi aminteam. Profundă și ușor amuzată. Sunt Luke. îți amintești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se răzgândise. —Pot să văd faxul? Am întins mâna. Ochii îmi străluceau. — Nu încă. Dar e pentru mine. Dați-mi scrisoarea. Nu e pentru tine, mi-a răspuns doctorul Billings. E pentru Josephine, consiliera ta. — Ce naiba vreți să spuneți? am șuierat. De ce i-ar scrie Luke lui Josephine? — Acestea sunt răspunsurile domnului Costello la întrebările dintr-un chestionar pe care i l-am trimis vineri prin fax. —Ce fel de chestionar? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Un chestionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dispăruse. Iar în lipsa sălii de gimnastică, nu mai era nimic care să-mi distragă atenția de la ceea ce era Cloisters în realitate. Furia îndreptată împotriva lui Luke a revenit. Eram mai mânioasă ca oricând. —Luke Costello e un ticălos mincinos, am șuierat printre lacrimi de furie. Celine a început să râdă. Dar cu blândețe. Atât cât să mă nedumerească. —Ce-i așa de distractiv? am întrebat-o. —Rachel, din experiența mea, ceea ce oamenii scriu în formularele alea e adevărat, mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de blană, ceva în stil Doctor Jivago. Arăta stupefiant! — Fiindcă drumul ăsta nenorocit e plin de polei, a strigat și tata cu fața roșie ca racul. Du-te dracului și lasă-mă să conduc cum vreau eu. —Terminați, terminați, a șuierat mama, care era cocoșată de bagaje. Ce-o să creadă lumea despre noi? — Cui îi pasă? a continuat să se audă vocea lui Helen prin aerul rece. Toți sunt niște idioți! îNCETEAZĂ! a spus mama lovind-o pe Helen peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i așa?“ în tot timpul ăsta, mama se uita dintr-o parte la Chaquie, la părul ei auriu, la machiajul perfect, la bijuteriile abundente și la hainele ei scumpe. într-un final, mi-a dat un cot și mi-a șuierat cu o voce șoptită, care probabil se auzea până în Norvegia: —Ce-i cu ea? Puțin mai tare și-am putea să și dansăm, am replicat eu. Mama s-a uitat la mine. Dintr-odată s-a albit la față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a uitat la mine. Dintr-odată s-a albit la față și a lăsat capul în jos. Doamne Dumnezeule! —Ce-i? Cu toții ne-am întors și ne-am întins să vedem la ce se uita mama. Nu vă uitați, a șuierat ea. Țineți capul în jos. —Cum? Cineeeeeeeeeeee? Mama s-a întors către tata. —E Philomena. Și Ted Hutchinson. Ce fac aici? Dacă ne văd? — Cine sunt ăștia? am izbucnit eu și Helen. Sunt niște oameni pe care mamu și tatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să conduc. Am tot spus că mă apuc, dar niciodată n-am reușit fiindcă atunci când venea vorba să trec la fapte mereu preferam să beau decât să fac orice altceva. Clarence părea suprins de ceea ce tocmai spusese. Asta e! a șuierat Josephine cu o față strălucitoare. Asta e cea mai inteligentă observație pe care ai făcut-o de când ești aici. Ai recunoscut o trăsătură fundamentală a vieții tale de alcoolic. Menținerea acelui obicei e atât de importantă încât nimic altceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochii ăia albaștri, inteligenți, veseli și parșivi. Iar eu am urât-o cum nu mai urâsem pe nimeni în viața mea. Și, în opinia mea, urâsem din belșug. S-a întâmplat ceva, Rachel? m-a întrebat ea. — Am înțeles, am șuierat eu cuprinsă de furie. Deci dacă te duci la o petrecere înseamnă că suferi de o formă de dependență? — Nu asta am spus. —Ba da, ai spus că... —Rachel, m-a întrerupt ea devenind dintr-odată foarte fermă, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rachel, nu e o situație disperată? m-a întrebat Claire cu viclenie. N-o să mai vedem niciodată interiorul minunatei noastre case. La auzul cuvintelor ălora am început să plâng cu niște lacrimi zgomotoase, înspăimântate și pline de vinovăție. Termină, a șuierat mama către Claire. Și așa nu-i e bine. Apoi: — O să chemăm pe cineva să repare încuietoarea, a spus mama nerăbdătoare. Stai aici, ai grijă de Anna. Eu mă duc la doamna Evans ca să sun pe cineva. Imediat ce mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
subțiri și totuși musculoși. Știusem tot timpul că era atras de Anya, mă gândeam plină de resentimente. Știusem foarte bine. Și el care-mi îndrugase toate gogoșile alea cretine cu ce fată drăguță era Anya. Nu te mai holba, a șuierat Brigit. Am tresărit și mi-am revenit. Oarecum. — Vino în locul meu, mi-a ordonat Brigit. Trebuie să stai cu spatele la el. Și șterge-ți expresia asta de copil înfometat de pe față. Bagă limba-n gură. Ți-a ajuns deja la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să spun, cum de-au putut să încalce regulile în halul ăsta? Chris a izbucnit în râs. — Ești surprinzător de inocentă, a rostit el destul de tărăgănat. Și eu care crezusem că ești o tipă sălbatică. Furioasă pe mine însămi, am șuierat: —A, dar sunt! Pe cuvânt de onoare! —Intrăm? m-a întrebat Chris arătând cu o mișcare a capului spre intrarea în clădire. Nedumerită și frustrată, am dat și eu aprobator din cap. —OK. 47tc "47" Luni dimineață, în ședința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiecare încerca să dea vina pe celălalt. —Șoapte, șoapte, șoapte, a zis mama îngrijorată. —ȘOAPTEȘOAPTEȘOAPTE, a replicat tata frenetic. —Păi, șoapte, șoapte! — Tu ești șoapte, șoapte, șoapte, șoapte, e treaba femeilor! Mă prinsesem care era ideea. —Ce-i zic? a șuierat mama. —Spune-i adevărul, a șuierat și tata. După care mama a șuierat: —Tu să-i spui adevărul! Iar tata a șuierat: —Tu ești maică-sa, asta e o treabă de femeie. Tata a amenințat-o probabil pe mama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celălalt. —Șoapte, șoapte, șoapte, a zis mama îngrijorată. —ȘOAPTEȘOAPTEȘOAPTE, a replicat tata frenetic. —Păi, șoapte, șoapte! — Tu ești șoapte, șoapte, șoapte, șoapte, e treaba femeilor! Mă prinsesem care era ideea. —Ce-i zic? a șuierat mama. —Spune-i adevărul, a șuierat și tata. După care mama a șuierat: —Tu să-i spui adevărul! Iar tata a șuierat: —Tu ești maică-sa, asta e o treabă de femeie. Tata a amenințat-o probabil pe mama că-i taie banii de gospodărie, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]