1,700 matches
-
să mă culc alături de ea, fără să-i povestesc nimic. Ar râde de mine, de visul meu zbuciumat într-un oraș totdeauna liniștit. CANDELA MAMEI ...Cât de frumoasă ai fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Simona-Grazia Dima George Enescu Adus de spate, cu șuvița pe frunte, el intră demn în curte, salutat cu drag de vecini. Mai caută încă angajamente, vreun concert de vioară, prințesa ar vrea să primească, fie și-n roșia penumbră - mască pe obrazul rănit de iubire - până ce întunericul, lumina totuna
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Emil Brumaru E îngerul de marți care-mi aduce Copilăria ca pe-o turtă dulce, Ca pe-un susan și ca pe o halviță. E îngerul de marți, printre șuvițe De păr cîrlionțat, suflate-n vînt, Ale iubitelor cu trupul sfînt, Ce-au locuit cîndva și pe pămînt Și-acum s-au dus din nou în paradis, Cu genele să ne împungă moale-n vis... Și iarăși am ghiozdanul plin
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
urme de PĂR UMAN sau pene de rață. Aceste ingrediente sunt folosite pentru a obține un aminoacid care poartă denumirea de L-Cysteine, utilizat pentru a crește maleabilitatea aluatului și astfel să se obțină o mai bună procesare cu ajutorul utilajelor. Cele mai multe șuvițe de păr provin de la femeile din China care își vând părul pentru a obține bani ca să își întrețină familiile. Însă unii producători au înlocuit părul uman cu penele de rață.
Ingredientul uman care se folosește la prepararea pâinii by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63737_a_65062]
-
să nici nu-l ia în seamă, pe moment, dar care acoperea toată distanța dintre forul său intim și pînă la capătul oricărui efort, sub semnul unei încordări aprige, veșnic trează la fiecare investigație a lui, în fiecare răgaz - această șuviță de vînt cosmic își vădea prezența - astfel se redescoperi pe sine: singur, ocupînd un loc neînsemnat chiar și în propria atenție..." (LXXVII). O distilare a acestei materii dense, strivitoare, are totuși loc, însă nu printr-o transpunere în abstract, ci
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
coafură (menționăm câteva dintre tarifele practicate la momentul actual: tuns păr scurt/lung - 40 000-50 000 de lei, coafat cu phoenul păr scurt/lung - 50 000-70 000 de lei, ondulație permanentă păr scurt/lung - 250 000-350 000 de lei, vopsit șuvițe păr scurt/lung - 120 000-180 000 de lei, vopsit păr scurt/lung (manopera) - 50 000-70 000 de lei, coafat mireasă - 250 000 de lei, coc fantezie - 300 000 de lei) și frizerie (la care un tuns costă 40 000 de
Agenda2004-23-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282490_a_283819]
-
a vrut să coboare de pe măgar. Acesta, pentru a-l ajuta pe bunul său stăpân, a îngenunchiat. Genunchii lui au săpat o mică groapă. în momentul în care s-a ridicat, din acea gropiță a țâșnit, în chip miraculos, o șuviță de apă. Acela este izvorul Senei. Fabulațiile nu se opresc, însă, aici. S-a înrădăcinat credința că Saint Seine este acela care dezleagă ploile binefăcătoare, înviorează și sporește fertilitatea câmpului. Acolo, pe un bloc de piatră calcaroasă, unde este marcat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
și apoi o apasă. Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu continui să o privesc semiobscur și ea merge în tihnă pe podea, printre cioturi și bobițe de ceară. Îi ating cu degetul o șuviță din păr, o sprânceană - ușor ca și cum peste corpul ei ar curge o apă fierbinte. Ea își trece mâna peste coaste și ascultă cum la robinetul din baie curge apă rece. Suma lucrurilor care acoperă întotdeauna podeaua și obiceiul nostru de
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
se confundau: al său și al Franței. Cu voia lui, s-a insinuat și imaginea Mariei Walewska. Atunci, poate, a venit hotărârea lui de a se căsători cu frumoasa blondă poloneză, care îi oferise un inel în interiorul căruia pusese o șuviță din părul ei sânzieniu și o inscripție: „Când tu vei înceta de a mă iubi, nu uita că eu te iubesc”. Dar, cel mai prețios dar pe care urma să i-l ofere contesa era un copil, pe care contele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce caracteristicile sexuale sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nimic din ființa autorului, rămâne opera, dacă rămâne, zice Criticul. E o afirmație reconfortantă, mai ales pentru un critic. Căci, ia să ne gândim, ce-ar însemna ca Mihai Eminescu, renăscut prin clonare, dacă-i mai găsim pe undeva o șuviță sau o unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față către față cu cohorta lui de exegeți? Mulți dintre cei care au academizat din greu pe marginea cuvintelor lui Eminescu ar ieși moralicește deșelați, poate chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
după el. Intersecția nu era departe, iar stația de tramvai era în buza unui gang. Rîzînd întretăiat, intrară și se adăpostiră de vînt. Părul Rimei se desfăcuse din agrafe și fața ei liniștită, cu ochi mari, îl privea printre două șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tînără. Anestezia îi netezise multe dintre trăsăturile tensionate. Părea mai deprimată decît de obicei, dar mai puțin îngrijorată. Thaw se duse în spatele patului și-i pieptenă atent părul încurcat în jurul capului și gîtului. Lua rînd pe rînd cîte o șuviță cu mîna stîngă și o pieptăna cu dreapta, observînd cum negrul părului părea prăfuit din pricina firelor argintii. Nu-i venea nici un cuvînt pe limbă, iar pieptănatul îi dădea un sentiment de apropiere, netulburat de tensiunea cuvintelor. Ținînd mîna soției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fruct putred care prinde mucegai. — Duncan, memoria și conștiința aparțin omului! — Din păcate. — Dorești să te îndrepți spre Dumnezeu? — Da. Da, doresc un om care iubește continuu, unul care împarte chinul cu oamenii. Doresc imposibilul. Domnul Thaw își netezi niște șuvițe de păr și zise: Tata era superior în biserica congregaționistă din Bridgeton, un loc sărman pe-atunci, dar acum și mai sărman. Odată membri bogați au strîns bani să pună în biserică o nouă masă de comuniune, o orgă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe marginea patului și Thaw îl luă în brațe și-i zise: — îmi pare rău, tată, îmi pare rău. Simți cum trupul tatălui se scutură din cauza suspinelor care răbufneau dinăuntru. Nu părea un trup prea mare, și privind jos, la șuvițele rare de păr alb așezate pe scalpul pistruiat, simți că era un trup îmbătrînit, iar propriul lui trup îi păru mai puternic o clipă. — Culcă-te, tată, zise el. Acum mă simt mai bine. Pieptul nu-i mai era încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Alexander, apoi se apropie și puse o mînă pe umărul lui. El își ridică privirea și se uită uimit în ochii ei mari, la fața cu nas mare și gură dreaptă, copilăroasă și serioasă. Deși puțin obosită și cu cîteva șuvițe argintii, arăta la fel cum o văzuse prima oară la cafeneaua Elite. Nu cumva ești Rima? întrebă el. Ea rîse și-i spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete ca de femeie ce naște și ca de bărbat cu boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină, zvâcneau în sus din șoldurile solzoase, hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care începură să izvorască din cercul fermecat ca o încolăcire fabuloasă de răutate, umplând cerul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfârcurile goale și negre pe pieptul atunci aproape plat, mi se părea amuzant și misterios, și în nici un caz nu mă speria, pentru că el nu-mi atingea pieptul niciodată, ci doar mă privea, sau cel mult îmi aducea câte o șuviță de păr în față, coborîndu-mi-o până unde sfârșesc coastele. Începea să-mi povestească despre o lume care pentru mine era firească, alăturată celei de aici și totuși inaccesibilă. Vocea lui Herman, egală și gravă, era un tunel care ducea direct
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oglinzii. Și-a dezlegat fundele bretelelor de pe umeri și a rămas goală până la brâu, cu sânii mari și duri, cu gurguiele ridicate de răcoare. Cum stăteam în picioare în spatele ei, î-am trecut o mână prin păr, și prin răvășeala șuvițelor cafenii am întrezărit prima dată Minunea: universul multicolor gravat în pielea albă-sidefie a capului ei. Sub degetele mele se deschideau cărări parfumate, mărginite de mii de fire, prelungind rădăcinițele albicioase. Fiecare cărare părea pietruită cu dale albastre și violete și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
galbene, cu ochi, gură și bărbie, zâmbind îndrăgostiților din tot universul. Luna clipea ușor, cu gene lungi și încurcate, iar feea, în care surorile o recunoscură târziu pe vecina lor, căci acum purta o perucă buclată, platinată, care-și trimitea șuvițele răsucite până mai jos de șale, începu un cântec despre Bucureștiul înnoptat, presărat cu stele, în care îndrăgostiții ascultă, mînă-n mână, tânguirile lăutarilor-țigani prin cârciumioare, iar apoi ies sub covorul de stele ca să se-mbrățișeze sub felinarele pâlpâitoare, în piațete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mai multe ori mâna lui nea Zambilă în tavernă, de față cu toată lumea, se bărbieri în oglinjoara ciobită și o porni spre noua slujbă. Îi dădură de la Sfat tot ce-i trebuia și urmaseră zile și săptămâni de pieptănat șuvițele de piatră ale bărbaților iluștri, de lustruit cu piatră ponce marile și bombatele ovaluri ale ochilor orbi, de aruncat chiștoacele pe care derbedeii le înfigeau între buzele lor senzuale de granit. De adunat spârcâielile proaspete, jumătate negru-verzui, jumătate albe ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care se vedea la el în Teleorman, mai deschidea ochii ca s-o vadă pe Estera, în adâncul nopții, tot la birou, cu claviculele și sânii reliefați de conul de lumină al lămpii și cu buclele arămii întunecate, în afară de o șuviță arzând ca flacăra în preajma veiozei. Într-o seară de aprilie, cățărat pe scara lui în formă de A, luptîndu-se cu cărăbușii care țineau neapărat să se izbească de tâmplele încrustate cu licheni ca niște firișoare de tutun ale lui Pușkin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
groși ai împuțiciunii, deschizând pe bolta îndoită a nopții inflorescențe cacofonice. Frigul devenise pătrunzător. De pe toate frunzele irișilor sălbatici, papurei și plantelor carnivore, larve de libelule gigante își repezeau înainte teribilele măști faciale, maxilarele acelea mobile și oarbe, și înșfăcau șuvițe de îmbrăcăminte de pe șoldurile celor ce înfruntau nesfârșitul swamp, apărîndu-se disperați de țânțari. Luna ieșise enormă, rotundă, și se afla acum exact în centrul bolții. Deodată scoase atâta foc înghețat, încît făclia lui Monsieur Monsu deveni inutilă. Sub lumina cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e o oglindă neagră cu ape mișcătoare, și ar fi total ridicol dacă nu asta ar fi fost pieptănătura tuturor tinerilor de prin fabrici și ateliere, cărora, când se aplecau asupra pilei sau a strungului, li se mai dezlipea cîte-o șuviță, care le venea-n ochi și pe care-o dădeau, din minut în minut, nervoși, pe spate. Costel nu era nici prea înalt, nici prea frumos, nu era "bine", cum ziceau fetele de la fabrica de covoare, dar era măcar blând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăsate spre pământ și cu pocalul alburiu brăzdat de vinișoare albastre, pântecul brăzdat de câteva cute adânci. Păru-i crescuse până la podeaua jerpelită a liftului și-și împrăștia pe jos ultimii cârcei, după ce-i înfășurase pulpa dreaptă în bucle și șuvițe despletite. Un parfum subțire, repede dizolvat în vertijul dulce al primăverii, adia dinspre icoana femeii cu fluturele-n brațe. Un mare Omega melancolic era săpat între sprâncenele ei. Multă vreme, ea rămase aproape nemișcată, privindu-i pe cei doi tineri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]