1,715 matches
-
dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat, luptînd ca să fim izbăviți din lanțuri. Ea se lupta-n zadar; dar nu la fel Urthona se luptă; fiindcă eu, țîșnind, 105 Albastră umbră,-ntunecoasă, groaznică, ieșit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groaznica-i putere. Pune-l în fiare; pe Enitharmon ia-o drept gíngașă răsplată, în timp ce eu Purtat sînt în zadar de o speranță mincinoasă, speranța soră-a deznădejdii". Icnind se nalta grozăvia și stîncile-i solide nainte le împinse 125 Peste șuvoi, pînă ce sub picioarele lui Los o Lume-ntunecată Îngrozitoare se nalta, si Enitharmon se întinse la picioarele lui Los. Se bucură îndurerata umbră; slabă speranța se zări în jurul capului lui (Tharmas). Tharmas stătu-n fața lui Los, si astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aerul întunecos pînă-ntr-un loc în care-un rîu curgea, Si, coiful de argint dîndu-și-l jos, cu apă îl umplu și a băut; Însă cînd, setea-i fiind nepotolita, cerca mai mult s-adune, 5 Iată, trei groaznice femei la marginea șuvoiului strălucitor, Ce nu-l lașară să se-apropie, ci-l izgoniră cu furtuni. Urizen nu le recunoscu, si ástfel se-adresă el spiritelor beznei: "Femeie, tu, cea mai în Vîrstă, cine ești, șezînd în norii tăi? Ce-i numele acela
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru lopată și brăzdare pregătit: deodată jos Căzut-am cu strigate de sînge ieșind în jos în vinele 285 Care acum îmi deveniră rîuri, rostogolindu-mă prin niște-alcătuiri aidoma unor canale Închise-n ele înseși, coborînd. De-a lungul închegatului șuvoi Căzut-am chiar pîn' la al seminței loc, și-acolo dezbinînd Fost-am dezbinat în beznă și uitare; tu, fraged chin, Iar eu fragedă groază în pîntecul lui Enion. 290 Bărbătescu-mi spirit, disprețuind trupul delicat, ieși afară Din creierul lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din ale Cerului zăgazuri. Sînt sfărîmate Porțile; jos pe Pămînt Curg negrele puhoaie; sîngele curge jos neîncetat. Zac regi în ale lor palate înecați. Pastori, turmele lor, corturile lor, 75 Se duc la vale în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că și în curgerea evenimentelor, este de obicei considerată ca fiind banală; dar acum, în ritmul în care noi trăim, într-o lume unde vizualul și sunetul imaginilor se perinda în fața ochilor și urechilor noastre într-un uimitor și permanent șuvoi, poate suntem mai capabili să găsim un mod nou de a înțelege această abordare directă. Poate chiar am identificat în ea un fel de integritate emoțională pe care o găsim acum tot mai greu de captat. Operele lu Verdi au
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
num...r tot mai mare la forumuri și s...rb...tori ale cîntecului, la ligile și societ...țile ce renasc aproape oriunde. În numele glasnost-ului, mass-media cap...ț... curaj și Încep s... ia parte la mișcare. Cu toate acestea, desi șuvoiul naționalist se Îngroaș..., e Inc... departe de a lua totul cu el. Îi pun piedic... numeroase obstacole. În chiar interiorul s...u, abord...ri tactice opuse creeaz... diviziuni; politică moderat... și consensual... a Fronturilor e criticat... atît de radicalii din
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
exclusiv Într-un anume „substrat” și fără a vedea În ele unica posibilitate de explicare a faptului folcloric. Secvențele mitice din culturile străvechi alcătuiesc prundișul peste care se scurge, refractând lumina istoriei și redimensionând aluviunile venite din alte izvoare culturale, șuvoiul creației și imaginației folclorice. De-a lungul timpului s-a vorbit frecvent despre o „mitologie românească” (populară și/sau cultă), fără ca această sintagmă să trimită la un ansamblu unitar și complet de texte sau la o exegeză integratoare coerentă din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mintea se odihnesc într-o stare bine echilibrată de nemișcare în timpul meditației, abateți-vă atenția de la fluxul aerului prin nări și concentrați-vă asupra fluxului de energie prin punctul ni-wan-gong situat în creștetul capului (fig. 7), vizualizându-l ca un șuvoi de lumină albă strălucitoare care intră în creștetul capului și coboară prin canalul central spre câmpul elixirului inferior de sub ombilic în timpul inspirației, după care se ridică din nou pe aceeași cale și iese prin același punct la expirație. După numai
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
protejarea sănătății dumneavoastră și prelungirea vieții. Metodă: mai întâi, întregul aparat respirator trebuie să fie complet relaxat, mai ales diafragma și cutia toracică, umerii fiind destinși puțin rotunjiți. Inspirați încet și ușor prin nări, lăsând aerul să treacă într-un șuvoi constant până în partea inferioară a plămânilor și să împingă diafragma în jos. Acest lucru va produce, la rândul său, extinderea în afară a peretelui abdominal. Dacă doriți să aplicați blocarea abdominală, faceți acest lucru la finalul inspirației, dar nu strângeți
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
nu strângeți peretele abdominal prea tare spre interior: dacă îl trageți înăuntru cu aproximativ doi-trei centimetri este mai mult decât suficient pentru obținerea comprimării benefice în cavitatea abdominală. Atunci când sunteți pregătit să expirați, relaxați abdomenul și eliberați respirația într-un șuvoi prelungit, încet și uniform, lăsând diafragma să se ridice din nou și peretele abdominal să se contracte în interior, spre coloana vertebrală. Înainte de începerea următoarei inspirații, faceți o pauză scurtă pentru a permite diafragmei și peretelui abdominal să se relaxeze
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Dacă doriți să trimiteți energie pentru vindecarea unui organ afectat sau a unui țesut cu leziuni, vizualizați energia ca o lumină strălucitoare care intră în organul sau țesutul-țintă în timpul inspirației, se condensează acolo în timpul comprimării și iese sub forma unui șuvoi de ceață întunecată sau fum, la expirație, eliminând energia negativă care cauza leziunea sau boala. Inspirația și expirația trebuie să fie puțin mai prelungite și mai lente decât în cazul altor exerciții de respirație, iar faza de comprimare poate fi
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în secolul al IV-lea d.Hr. „fiecare persoană ar trebui să-și facă un scop din a reuși să nu audă nici sunetul inspirației sale, nici cel al expirației”. Aerul trebuie să curgă înăuntrul și în afara nărilor, într-un șuvoi foarte fin, ca o adiere tăcută și ușoară. Nu trebuie să circule în rafale bruște sau în valuri dure și sacadate și nici nu trebuie să fie aspru și greu. După cum precizează Ko Hung, „ar trebui să ne putem atârna
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Stimulează și echilibrează fluxul de energie între partea frontală și cea dorsală ale corpului, ca și între cea superioară și cea inferioară. Metodă: stând în postura Calului, inspirați profund, apoi începeți să expirați încet printre buzele făcute pungă, într-un șuvoi prelung și constant, și înclinați-vă puțin în față, începând de la coccis și urcând de-a lungul coloanei vertebrale, vertebră cu vertebră, până la jumătatea spatelui, în zona umerilor și, în cele din urmă, la gât, până când sunteți complet aplecat, cu
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în sus cât de mult puteți, extinzând întinderea în jos prin umeri și cutia toracică, aplicați blocarea de la nivelul gâtului și comprimați pentru scurt timp respirația în jos în abdomen. Apoi, relaxați-vă gâtul, eliberați respirația și expirați într-un șuvoi prelung și constant printre buze, în timp ce răsuciți palmele în afară și aduceți brațele ușor spre părți, sincronizînd mișcările brațelor, astfel încât expirația să se încheie exact în momentul în care mâinile revin la poziția lor inițială. Repetați acest ciclu de șase
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
de echilibru mental și permite intuiției și flerului caracteristice emisferei drepte să funcționeze împreună cu gândirea rațională și logica liniară ale emisferei drepte. În cele din urmă, inspirați profund, apoi deschideți gura și gâtul larg și vocalizați tonul „aaa” într-un șuvoi prelung și constant, până când plămânii se golesc complet. Repetați de trei ori. Acest ton deschide chakra gâtului, care controlează respirația și găzduiește facultățile spirituale implicate în perceperea și exprimarea adevărului. Vocalizarea acestui sunet îninte de meditația prin nemișcare ajută la
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi șuvoiul încă neclar al câtorva replici amuzate, schimbate de cele trei femei înainte de a încremeni în fața fotografului... Da, intens, pe deplin, trăiam timpul lor! Efectul prezenței mele în dimineața aceea de toamnă, alături de ele, a fost atât de puternic, încât m-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fascinat prin bărbăția lor senină. Erau toți la fel, ciopliți din același material tare și sănătos. Îi simțeam invulnerabili la gândurile prăpăstioase care mă torturaseră în iarnă. Nu, tot acel mâl mental nu ar fi rămas nici o secundă măcar în șuvoiul limpede al rațiunii lor simple și directe ca și ordinele pe care le executau. Eram teribil de invidios pe viața lor. Se etala acolo, în soare, fără nici o pată de umbră. Forța lor, mirosul bărbătesc al trupurilor lor, tunicile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
afară în mijlocul fluviului... Pachebotul iluminat care cobora ușor pe Volga s-a înălțat brusc deasupra bacului nostru vechi, etajându-și cele trei punți. Siluetele umane s-au decupat pe fundalul cerului sumbru. Se dansa pe puntea superioară, în văpaia luminilor. Șuvoiul cald al unui tango s-a revărsat asupra noastră, ne-a învăluit. Ferestrele cabinelor, luminate mai discret, parcă s-au înclinat, lăsându-ne să pătrundem în intimitatea lor... Fluxul iscat de trecerea pachebotului a fost atât de puternic, încât pluta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei sclipea (nu știu de ce, în amintirile mele, Charlotte se îndeletnicea întotdeauna cu cârpitul unui guler de dantelă)... I-am auzit vocea. Nu era un cântec, ci mai degrabă o recitare lentă, un murmur melodios, întretăiat de pauze, ritmat de șuvoiul gândurilor mute. Da, era un cântec pe jumătate fredonat, pe jumătate rostit. În toropeala încinsă a serii, notele lui dădeau o impresie de prospețime, asemănătoare cu sunetul delicat al unui clavecin. Am ascultat cuvintele și, câteva secunde, am avut senzația
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
literar. În anecdotele franțuzești cu care în tot anul îmi distrasem colegii, simțisem deja prima schiță a acelei limbi romanești: nu o mânuisem oare pentru a plăcea fie „proletarilor”, fie „esteților”? Literatura se dovedea a fi o permanentă uluire în fața șuvoiului verbal în care se topea lumea. Franceza, limba mea „strămaternă”, era, vedeam acum, prin excelență limba uimirii. ... Da, din ziua îndepărtată petrecută pe malul unui râuleț pierdut în mijlocul stepei, mi se întâmplă, în plină conversație franțuzească, să-mi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am șoptit: „Nu, ea nu o să moară”. Am vrut numaidecât să înțeleg de unde îmi venea siguranța aceea senină, încrederea aceea atât de stranie, mai ales în anul marcat de moartea părinților mei. Dar, în loc de o explicație logică, am văzut un șuvoi de clipe curgând într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi venea de la datele acelea. Percepeam epoca lor cu sensibilitatea unui halucinat. Născut în 6 martie 1849. Chemat la Domnul în 12 decembrie 1901. Intervalele se umpleau de zumzete, de siluete, de mișcări ce amestecau istoria cu literatura. Era un șuvoi de imagini, a căror intensitate plină de viață și foarte concretă aproape că îmi făcea rău. Parcă auzeam foșnetul rochiei lungi a unei doamne care urca într-o birjă. Ea aduna în gestul acela simplu zilele îndepărtate ale tuturor femeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]