1,612 matches
-
bani, și creioanele se fac pentru bani, și mâncarea, aparatura pentru vânzare. Și afară e la fel. Interes. Vă spun o chestie care s-ar putea să deranjeze pe cineva. În primul rând mass-media, televizor, ziar, radio, greșesc - fac din țânțar armăsar, dar înfloresc, deranjează pe cel despre care se vorbește, nu influențează numai opinia publică, ci și instanțele de judecată, parlamentul și tot. Vă spun un caz personal - când am fost arestați, s-a dat în ziar, în România Liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unul să se joace, Ea îndată îl desface. Floarea-n vânt și-o flutură, Mai apoi și-o scutură; După ce se face cald, Scot mărgele de smarald. Am găsit-o și-n ierbar: Nu-i nici spin, nu-i nici țânțar, Dar și ea-i dintre acelea Care îți înțeapă pielea. Pomii fructiferi 38 Vai de dânsul, vai și vai! Pentru două-trei carboave Ar mai face el potcoave, Însă lumea n are cai. N-are cap, deci n-are fes, Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
printre degetele ce-i acopereau fața. Îl privea pe Endō, încruntând din sprâncene ca un copil pe care-l ceartă părinții. — Hotărâre? Ce naiba de hotărâre? — Să nu te părăsesc... să merg cu tine. Vocea lui suna ca un bâzâit de țânțari, dar Endō a reușit să priceapă ce vrea. Cred că nu existau cuvinte mai jignitoare, care să-l înfurie mai mult pe acest ucigaș cu inima de piatră, pentru care dragostea și sentimentele erau doar vorbe goale. L-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și în ușile glisante pictate cu flori și păsări. Nimeni nu s-a sinchisit să îndepărteze urmele țânțarilor striviți pe pereți. Endō stătea întins și privea în tavan, umezindu-și buzele uscate cu limba. Umbra lămpii semăna cu un liliac. Gaston își scosese și el haina și stătea lângă Endō, în cămașă. Din când în când uda o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui și Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
liberții lor îl apărau cu arma-n mână pe episcopul tricapitolin în castelul de la Nove, dintre pădurile de pin și mare. Longobarzii n-aveau deloc chef să-și facă din el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ureche. Comandantul se numea Wathiri, și ne-a condus înjurând acasă la el. Două slujnice romane s-au îngrijit de nasul lui, în timp ce el încerca să justifice starea garnizoanei. Făceau parte dintr-o mică moșie din apropiere; bogată doar în țânțari și broaște râioase, ne-a spus. S-a lăudat că ar fi luptat de mai multe ori împotriva soldaților exarhatului și a briganzilor care infestau ținutul de la hotarul cu râul Pad. L-am crezut, deoarece avea pe corp semnele confruntărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sunt duși leproșii. Ne-am oprit aici cu întrebările. Născocind că trebuia să ne facem nevoile, ne-am dus să ne scoatem perizomurile în care erau vârâte documentele și le-am pus în desagi. Dacă până atunci fuseserăm însoțiți de țânțari, muște și tăuni, în mlaștină am fost atacați de tot felul de insecte înverșunate, în timp ce brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care o străbăteam era un amestec de râulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și înguste, ce stăteau drept chiar dacă gondolierul vâslea cu o singură vâslă. Apa pe fundul lagunelor, mai ales până la venirea mareei, era mică și mirosea veșnic a alge putrezite și a pește mort, ca să nu mai vorbim de armata de țânțari. Pământurile pentru viță-de-vie și grădinărit erau puține; apa bună de băut nu numai că nu era destulă, dar avea și un gust îngrozitor. Cu toate astea, cu ajutorul bogățiilor salvate din calea invadatorilor, acești oameni făcuseră din mare pământul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de douăzeci și unu de ani acel surâs și tonul nepăsător și degajat pe care Îl adopta atunci când suferea. Îl cunoștea din prima lor vară. Erau În camping la Lipari. Întinși pe spate În cort, goi, privind la stele prin plasa de țânțari. Antonio Îi ceruse să-i spună numele. Numele cui? răspunsese Emma fără să Înțeleagă. Numele primului. Când făcuseră dragoste prima dată - În mașină, patul căruia aveau să-i rămână credincioși chiar și după ce-și luaseră casa și aveau salteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe când el trage cu adevărat. Tăcu dintr-o dată, căci ochii de căprioară ai Camillei se iviră În spatele Carlottei și nu-i plăcea să vorbească despre tatăl pistolar În fața ei, care era atât de sensibilă și nu voia să ucidă nici măcar țânțarii care de la Începutul lui mai bâzâiau În jurul vilei sale. Dar acum nu mai avea cale de Întoarcere, căci altfel ceilalți i-ar fi Întors spatele și l-ar fi lăsat singur În mijlocul salonului. — Și a omorât pe cineva? se informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Academiei, îl poți găsi ușor. Bobo se gândea să contacteze toate persoanele cu astfel de înțepături, deși își dădea seama că nimeni nu-l va lua în serios, mai cu seamă taică-său, care credea sincer că sunt înțepături de țânțari, însoțite de o mică infecție și nimic mai mult. Într-una din zile următoare s-a întâmplat ceva care i-a întărit credința că înțepăturile meritau atenția lui. La Spitalul de Urgență a fost adus un senator. Omului i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deschisă, pe care stătea cuibărită fantoma unei femei blonde. În sufrageria Giuliei a rămas pironit de televizor. Andreea Esca citea dând din cap ca la conferințe: - Se pare că înțepăturile, provenite de la o insectă, cel mai probabil o specie de țânțar, conțin o substanță toxică. Aceasta se manifestă imediat după ce pătrunde în sânge, apoi se camuflează, dispare ori devine greu de depistat, însă continuă să se dezvolte și să otrăvească sângele în care a intrat. Toate persoanele care prezintă două astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nimerite din greșeală. Bobo părea ușor intimidat și cum îl arăta din profil semăna și mai bine cu Orlando Bloom în Pirații din Caraibe. - După toate probabilitățile, este vorba despre un virus care pătrunde în organism prin intermediul unei specii de țânțari. - Cum ați ajuns să-l depistați? îl întreba Lucian Mîndruță, ridicând ușor dintr-un umăr. - Este o poveste întreagă. Totul a pornit de la o pacientă care prezenta două înțepături mici pe gât, dar ale cărei analize au fost excelente. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mă pedepsește. Și pisica mea cuminte Vrea mereu să se alinte Și prin frunze sau zăpadă Face-acum mare paradă, Dar fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care pleacă Triste ciripesc. Al păsărilor stol Se zărește cum pleacă Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amiază, când au bătut din nou la ușă strigând magica formulă, le-a permis să facă un pic de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat rezerva de țânțari, dar au uitat să schimbe prosoapele! Așa că mama le-a căutat pe doamnele „room service” să ne onoreze din nou cu prezența lor în baie și, de bucuria lenjeriei curate, a uitat de frigider și țânțari, înțelegând că este „criză
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au luat rezerva de țânțari, dar au uitat să schimbe prosoapele! Așa că mama le-a căutat pe doamnele „room service” să ne onoreze din nou cu prezența lor în baie și, de bucuria lenjeriei curate, a uitat de frigider și țânțari, înțelegând că este „criză”! Ghida, pe care, totuși, o simpatizam mai ales pentru faptul că îmi dădea o atenție deosebită, ne-a convins să plecăm spre Santorini, una din Insulele Ciclade, considerată perla arhipelagului. Călătoria asta nu era planificată și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de la o femeie bătrână din casă. Voia și farduri și trăncănea neîncetat în timp ce îmi arăta cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu reflexele, dar Puiu tot n-a vrut, până la urmă, cu patru caramele, s-a lăsat convins să mă împuște în spate de trei ori, bineînțeles armura s-a dovedit a fi perfectă, am simțit doar ca o pișcătură de țânțar, așa că m-am hotărât să-mi fac una și pentru piept, am și croit bucățile de carton, și urma numai să le cos și să le lipesc, o treabă de vreo jumătate de zi, însă tocmai mi se terminase lipiciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei, cunoscători ai vorbelor? Eh, până una-alta, Krog avea noroc să plece la drum În miez de noapte. Vindecătorul Îmi spusese Înainte de plecare că aveam să trec prin ceva ce purta numele de mlaștină. Noaptea, mlaștina era plină de țânțari de care mă puteam feri dacă mă acopeream cu clisă, dar de fierbințeala din jurul lor n-aveam cum să scap ziua În amiaza mare orice-aș fi făcut. - Cum se potrivesc lucrurile, Îmi mai zise el Înainte să ne luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spusese Moru al meu? Să fi ajuns În locul din care trebuia s-o iau spre Apus? M-am așezat. Soarele Începea să coboare așa că, după cum mă Învățaseră oamenii din pădure, trebuia să mă dau cu clisă ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
al meu? Să fi ajuns În locul din care trebuia s-o iau spre Apus? M-am așezat. Soarele Începea să coboare așa că, după cum mă Învățaseră oamenii din pădure, trebuia să mă dau cu clisă ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așezat. Soarele Începea să coboare așa că, după cum mă Învățaseră oamenii din pădure, trebuia să mă dau cu clisă ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri și numai cei mai puternici oameni, Vindecătorii și vânătorii destoinici mai legau frăție așa... Mai legau frăție așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri și numai cei mai puternici oameni, Vindecătorii și vânătorii destoinici mai legau frăție așa... Mai legau frăție așa... Am Început să râd de unul singur și am dat clisa jos de pe mine. Apoi, am rostit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]