1,198 matches
-
2); direct (2); egalitate (2); încredere (2); judecător (2); legal (2); lemn (2); lin (2); lung (2); materie (2); minciună (2); mîndru (2); moral (2); mort (2); neted (2); obligație (2); ondulat (2); în picioare (2); poziție (2); responsabilitate (2); țeapăn (2); admirație; afaceri; amuzant; arat; ascult; a avea; binefăcător; blondă; brînză; cadou; caz; cetățean; cocoșat; conștiință; copac; copil; corectitudine; corupție; creion; cuminte; ceva ce se cuvine; cuvînt; de cuvînt; datorie; decizie; fără defect; deget; demn; demnitate; dependență; deștept; dictare; direcție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
moarte(2); model(2); neclintire(2); neclintit(2); operă(2); ornament(2); pietre(2); porțelan(2); prostie(2); răceală(2); semn(2); solid(2); stană de piatră(2); static(2); statuie(2); stîncă(2); fărăsuflet (2); trecut(2); trist(2); țeapăn(2); fărăviață(2); actor; Afganistan; aluzie; amorțit; Antonescu; arătare; are; arhitectură; Brâncuș; Buddha; cal; ceară; centru; ceramică; cineva; ciudat; construcție; construită; creion; ctitor; cuie; cult; cunoscut; curiozitate; a luiCuza; A.I.Cuza; deosebită; dificilă; doctor Who; domn; drăgăstoasă; dreaptă; drepți; după
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tocana la ghenă, a pus-o în strachina din casa scării, unde vecinii hrăneau cățeaua blocului; aceasta nu era prin zonă, dar cei șase pui ai ei, abia înțărcați, lacomi și durdulii, au înfulecat totul. A doua zi dimineață erau țepeni, dar încă respirau, însă inimuțele lor mici n-au rezistat decât până la prânz... Cățeaua nu m-a iertat. I-a urat numărul șapte condoleanțe pentru căței, i-a cerut scuze în numele meu, degeaba: de câte ori l-am vizitat după aceea, trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în care au investit bunurile însușite de la victimele regimului comunist. Concluzia este că „Dreptate nu pot face decât cei drepți. A-i îndemna pe cei nedrepți să facă dreptate înseamnă a striga la un zid de piatră surd, mut și țeapăn”. Cât despre atitudinea față de copiii foștilor deținuți politici, mărturia lui Mihai Scutaru este concludentă: “Copiii foștilor deținuți politici sunt, ca și părinții lor, marginalizați și după 1989, favorizate fiind odraslele foștilor securiști și nomenclaturiști”. Ce dovadă mai elocventă poate fi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
dureros: Surâd și mersul mi se prelinge/ de pe buze, ca un fir de sânge/ pentru că nu mă iubești". III. "Antiroman", jugularea polemică a confesiei pentru o "posibilă radiografie a eșecului". "Adio, fără nici o urmare la povești,/ armele de tinichea, cu țepene încheieturi..." Un univers rece pătrunde timpul și spiritul. Marea Doamnă de frig și Marele Domn nu mai au ce să-și pună. Ruina este în amurg... Întâmplarea este legată de o "fantastică luptă nedreaptă" pentru că bărbatul n-o mai iubește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
departe" ("Ca în paradis"). Există la Ioan Alexandru o anumită gestică, în care intuim psihologia de grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și burțile iepelor sunt pline de praf și sudoare." Mișcarea cailor, neastâmpărul mânjilor, exuberanța până la epuizare ne rămân bine întipărite în memorie. Totul este văzut din perspectivă. Nu întâmplător, poemul se numește "Dealul". Călăreții trec dealul și incursiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este privit și sentimentul morții. Acest fel de-a privi moartea, ne trimite la "De-a v-ați ascunselea" a lui Tudor Arghezi: "Fluierul se aude strident/ În spatele tuturor trecătorilor/ Care se fac vineți, galbeni, verzi, roșii,/ Și merg înainte țepeni/ Fără a întoarce capul" ("Fluierul"). După primul volum, poetul trece la o lirică de fantezie legată de marile teme ale existenței. "Fundamental, Marin Sorescu are capacitatea excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune"8
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și la viața nouă care nu începe, caruselul vertical de care flăcăii sunt legați grotesc, rotindu-se într-o tâmpă satisfacție, cu strigătura " Totul pare mai frumos, când lumea-i cu capu-n jos" lumea acum pestriță și agitată, nu țeapănă și fotogenică cu dichis, cum apăruse în scenele bejeniei (dimensiunea timpului scurs bine susținută scenografic și prin costume); apoi soldatul cu mințile rătăcite, dar cu blajinătatea statornică (nouă apariție memorabilă a lui Mircea Diaconu) și invalidul care merge în mâini
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
experiență. Astea nu se-ntîmplă și-n afara consolei. Aici cele mai multe personaje par setate să te-ncurce cu replici aiurea și la care nu poți da clic să scapi mai repede. Cel răpus e înghesuit în sicriu, cu fața și mîinile țepene și galbene ca turnurile unui fort conservate în ruină după ce fusese killerită toată soldățimea locuitoare. Un bărbat în sutană neagră care mătură podeaua rostește incantații, uneori întărindu-le prin gesturi din mîini, cît și cu obiecte magice. Însă nu se-ntîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
portița de la colivie, să vadă cum se înalță pînă la bec și dincolo, dar papagalul se prăbușea după primul avînt al deschiderii aripilor, căci tata îi tăiase penele de la capătul aripilor. Papagalul a fost găsit într-o dimineață chircit și țeapăn și cu pleoapele pe jumătate deschise pe fundul coliviei, cu gheruțele încovrigate ca și cum ar fi vrut să se prindă sau să apuce ceva, înainte să-i fi crescut la loc penele de pe aripi. Poate nu a avut un alt papagal
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai face parte și dintr-o familie străină... Alex este un băiat frumos. E adevărat că încă nu are nici șaisprezece ani, dar ochii verzi, obrajii fini, părul lui bine îngrijit - toate acestea sunt completate de o pereche de blugi țepeni, o curea lată, niște pantofi cu bombeu mare și o sigu ranță de sine debordantă. Nu știu de unde și-a luat blugii și pantofii, dar știu de unde are atâta siguranță: din convingerea că este inteligent și ce-i al lui
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și neliniștit, demn și dureros, se manifestă fără efort, într-o retorică discretă, echilibrată și pudică. Niciodată grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea cumva țeapănă, închisă pe care s-au străduit să o edifice exegeții săi de-a lungul timpului, Corespondența intimă a lui Mauriac ne arată un om mult mai deschis și mai liber decît am fi crezut-o, mult mai pasional și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a dezlegat cârpa de sub bărbie și gura lui se holbă brusc ca un hău doi l-au apucat de picioare celălalt l-a prins - gest profesionist - de sub brațe Îl transportau deja într-o rână pe trepte Mortul era tot mai țeapăn mai pătruns de demnitate și opintelile celor trei - un balet fantast o înlănțuire perfectă de piruete - trădau acum o virtuozitate înaltă o știință străveche Mizî ți-au obosit mâinile tot răsucind în vis o țigară scuturându-i scrumul feeric incandescent
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
spună ceva, dar gura făsă să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari privind țintă, peste înfățișarea aceea, în depărtări neînchipuite; mânile voiră să se ridice, dar căzură țepene de-a lungul trupului, care se-ntinse-n sus, nălțându-și gâtul afară din umeri, ca și cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat". Are loc, paradoxal, o mișcare de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dornic de onoruri, dar totodată cumpătat și rușinos; iubește părerea cea adevărată; când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii și injectați de sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri ce îl mai
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc, în pîcla sa rece și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi ale acesteia îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fost același cu președintele Emil Constantinescu și nu în sensul bun. În noiembrie 1997, când a ajuns la Iași cu planul de salvare a Moldovei, nici măcar fizic nu l-am recunoscut, am avut impresia că întâlnesc o clonă, era rigid, țeapăn, marțial, cu o față ca de ceară, inversul a ceea ce cunoscusem înainte. La ședința publică, e drept, a trebuit să-l și contrez pentru câteva afirmații, pentru că ne trata, pe cei vreo 300 de oameni din sală, în fond elita
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mondială... Ultimul congres al Partidului Comunist Pregătirea celui de-al XIV-lea Congres abundă în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid din diferitele regiuni ale României: o fotografie în stil fotomaton a oratorului, mohorâtă și țeapănă, însoțește textul. Nicio critică sau autocritică în acest gen de expuneri, doar o litanie fără sfârșit lăudând meritele partidului. Atunci când critica apare, ea provine de la un singur șef: șeful partidului din 1965, șeful statului, președinte din 1974, având misiunea să
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înțepenite, făgăduieli ale unui dezgheț niciodată desăvârșit. După anii apăsători în care societatea fusese dominată de umbre reci și asexuate, conform modelului de inumană asceză difuzat de Stalin, chiar și apariția în public a celor doi Ceaușești, așa, stângaci și țepeni în hainele lor de duminică, părea un semn de normalitate. Acest aer surprinzător devine evident și la nivelul discursului, fie el oficial, profesional sau academic și literar. Limba de lemn bolșevică, transplantată și imitată fervent, idiomul oficial începând din anii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
m-a invitat pe mine și Elena pe Țuți, ne-am făcut de râs, mai mult Țuți, care învățase tangoul pe dos. Eu cu Olga, elevă acum la această școală, plin de emoții și timid ca un buștean, cu genunchii țepeni, parcă-parcă mai făceam față, dar bietul Țuți, când a fost invitat de Elena, vă dați seama ce situație, a fost o catastrofă, căci învățase să fie condus. Am plecat de la acel bal cu coada între picioare! Am plecat și ne-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tramvai erau lângă mine și s-au luat de viața mea. Eu le-am spus să-și bage mințile în cap că nu știu cu cine stau de vorbă. Atunci ei m-au întrebat cine sunt. Le-am răspuns, foarte țeapăn, că sunt profesor. Și atunci unul mi-a tras o labă, de mi-a sărit dinții ăștia din gură - și-mi arătă palma în care avea trei dinți - iar celălalt mi-a spus răspicat: "Ei, dacă ești profesor, ia și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu care, dealtfel, sunt rude bune. Vă mai face câteodată vreo figură? - Apăi, domnule, ceea ce se spune despre ei nu-i chiar cu totul adevărat. Sunt animale blânde și supuse, îmi fac treaba cu ei, foarte rar se încăpățânează, stând țepeni, pe loc. Cu cât îi bați, cu atât se încăpățânează mai tare. Trebuie luați cu vorba dulce, că altfel nu dai de capăt cu ei. Dar ai mei fac rar asemenea figuri, și atunci numaidecât trebuie să aibă o hibă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care începusem a vă relata era un om blajin, analfabet, dar foarte isteț de la natură; era mai mult scund decât potrivit de înalt, cu ochii negri, musteața tăiată scurt, cănită cu negru și dată cu sirop de zahăr să stea țeapănă. În timpul săptămânii purta hainele de lucru, căci era tâmplar de meserie și-și făcuse totul în casa cumpărată de la părintele Panuș, de la cercevele și hrâmburi la ferestre, de la ușile de stejar în cruce, cu încuietori și broaște cu clanțe de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că ți-am făcut... nici eu nu știu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, să mă ierți... Și vocea i se sparse și din ochii bătrânului domn țâșniră lacrimi care îi inundară profilul său blând și distins îndreptat țeapăn spre cotoarele cărților. Nu știam, pe atunci, nici să acuz și nici să iert, încît am tăcut câtva timp, apoi, fiindcă nici bătrânul domn nu mai spunea nimic m-am răsucit spre ușă și am ieșit. Nu-l mai uram
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vroia să aibă cămășile albe ca o colilie și bine călcate, că se ducea și el cu domnișoarele să se plimbe... împrumutam mașina de călcat de la un croitor vecin cu noi și nu mă lăsam până nu-i făceam gulerul țeapăn, fără nici o dungă... Și într-o zi vine Ilie pe la mine și-mi spune: "Fă, zice, tu ești fată mare?" "Nu sunt, Ilie, da' ce-ți veni?" "Ai vreun băiat pe-acolo prin sat care te-așteaptă?" "N-am nici un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]