1,246 matches
-
soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII după dorință. Maestrul își vâra apoi capul sub pânza neagră a aparatului, formând corp comun
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
clește, În punga mărginită de plumbi mari și grei, care, căzuți, În apă, au plescăit, iar, cei de prin iarbă, au făcut un fel de zgomot fâșâit, ca un lin mers de șarpe. A zmucit brusc funia din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca să se asigure, gândi, iarăși cinic, Gosseyn, că nimeni n-o să-l poată acuza mai târziu că ar fi tratat cumva prizonierul ca pe o ființă umană". Noul venit era evident unul din personajele cheie. Pentru că își ridică brațul drept, țeapăn, înainte. În rândurile celor din sală se auzea un sâsâit slab, un fel de zumzet. Dar chiar dacă zgomotul era abia sesizabil, brațul autoritar ridicat avea în mod clar rolul de a-l face să înceteze. După ce aștepta câteva momente, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Veen și acum, avea nevoie să beneficieze de transferul de putere către autonumitul Yona. În sinea sa, se întreba dacă mai câștigase vreo simpatie printre comandanții Troog: bănui că lucrul acesta nu se va vedea imediat, Yona păru să devină țeapăn. Tonul lui păru și mai aspru când rosti: - Evident, cooperarea implică încredere de ambele părți. Deci tu, ce te aștepți să câștigi din situația de față? Ceea ce-l deranja pe Gosseyn în legătură cu întrebarea era impresia acută că era o încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
scării apăru pentru câteva clipe, Îmbrăcat În ținută de gală, inginerul Edward Satanovski, care, pocnind din două degete, transformă frunzele aruncate de Oliver Într-un careu de ași, după care, făcând o piruetă În fața femeii-ușă, dispăru În salonul vecin... Stând țeapăn ca un stâlp În mijlocul camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată Înțelege cum s-a putut produce o astfel de metamorfoză, care a transformat fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În jurul aceluiași punct mort. Și acest punct mort era Însuși numele pe care-l purta inginerul Edward Satanovski. „Cum credeți că aș putea vinde o icoană unui astfel de om”, repetă Bikinski pentru a nu știu câta oară, stând din ce În ce mai țeapăn la locul lui. „E ca și cum aș face o blasfemie...” Satanovski nu se pierdu Însă cu firea: „Mai gândiți-vă”, tot repeta el. „Oricând vă stau la dispoziție... Vă dau un preț bun...” „Ce aveți de gând să faceți cu icoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
invers, Încât, privindu-le, aveai senzația că ai În fața ochilor un perpetuum mobile ce funcționează pe baza unei energii misterioase, venită de undeva dinăuntrul sau din afara unui eter nedefinit. „Totul nu-i decât o iluzie”, murmura Bikinski, stând la masă țeapăn, transpus, cu fața albă și gândurile duse cine știe unde. Satanovski râse, mișcându-și de data aceasta o ureche, pe care o coborî mai Întâi până la colțul gurii, după care o ridică pe una din pleoape. „Aveți perfectă dreptate”, spuse el. „Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe taburetul său, el Își Îndreptă ochii spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând bezna din afară În lumină, care-l avertiza de fiecare dată, printr-un croncănit specific, că Oliver se afla În preajma unui pericol iminent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la adolescenți, e vorba de fapt, mai ales de puștii care încearcă să se sugrume în timp ce-și fac laba. Îi găsesc ai lor țepeni, c-un prosop răsucit în jurul grumazului, legat de suportul de prosoape din baie. Spermă moartă peste tot. Sigur, părinții curăță. Trag niște pantaloni pe copil. Fac să pară totul... mai acceptabil. Să pară intenționat. Genul obișnuit de sinucidere tristă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bărbat și apoi se stabiliză. Hedrock spuse: ― Convocarea consiliului superior al făuritorilor de arme. ― Dar o să dureze măcar un minut ― spuse cu gravitate bărbatul de pe ecran ― pînă ce stabilim legătura cu diversele locuri unde se află membrii consiliului. Hedrock încuviință țeapăn din cap. Deodată îl apucă frica. Pînă atunci glasul lui fusese destul de ferm, dar avea senzația că va începe să-i tremure ca la bătrîni. Rămase calm locului, străduindu-se în mod conștient să destindă această încordare. Cînd se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de asta. Cu cît mai repede îi elimina din conversație, cu atît mai bine. Dar acum trebuia să fie foarte prudent. Trebuia să aștepte pînă cînd Împărăteasa se dădea în vileag, indiferent cît de bine o făcea. O vedea șezînd țeapănă, cu o expresie gravă pe față, fără urmă de zîmbet. Și rosti calm următoarele vorbe: ― Mă tem că va trebui să vă cer tuturor să aveți încredere în mine. S-a ivit o situație foarte gravă. A fost unica temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SĂ SPUI CĂ SE ÎNTRUNEȘTE CONSILIUL ÎN CAMERA LOCALĂ? POLIȚISTUL NU-I DĂDU NICI UN RĂSPUNS \ DE FAPT NICI NU SE AȘTEPTA LA VREUN RĂSPUNS. ÎNTREBAREA ASPRĂ FUSESE PUR RETORICĂ. AUZI, CICĂ, SĂ-I MAI AMÎNE! ȚINÎNDU-SE CÎT PUTEA DE ȚEAPĂN, ÎL URMĂ PE OFIȚERUL DIN POLIȚIA SECRETĂ PINĂ LA UȘA CAMEREI CONSILIULUI. BĂRBAȚII AȘEZAȚI ÎN JURUL MESEI ÎN FORMĂ DE V RIDICARĂ OCHII ȘI-L PRIVIRĂ LUNG, SCRUTĂTOR, DIN CLIPA ÎN CARE TRECU PRAGUL. UȘA SE ÎNCHISE ÎNDĂRĂTUL LUI, CU UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
OPRI. MUȘCHII FEȚEI I SE CONTRACTARĂ CONVULSIV. ÎN CELE DIN URMĂ IZBUTI SĂ AFIȘEZE UN ZÎMBET SINISTRU: \ AH NU, N-AI DE UNDE SĂ ȘTII. DAR NICI N-O SĂ SCOȚI NIMIC DE LA MINE. NU CĂ AR CONTA DE FAPT, DAR... RĂMASE ȚEAPĂN LOCULUI ȘI-L PRIVI FIX PE HEDROCK. BRUSC SE RĂSUCI PE CĂLCÎIE, URCĂ SCARA ȘI DISPĂRU. HEDROCK SE UITĂ LUNG LA SCARĂ, CONȘTIENT CĂ A SOSIT MOMENTUL ACȚIUNII. EXAMINĂ PLAFONUL METALIC CU O TRANSPARENȚĂ MODIFICATĂ ȘI ÎNTR-UN TÎRZIU ÎNCUVIINȚĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AFARĂ. ÎN FAȚĂ ÎI STĂTEAU NIȘTE STRĂZI GOALE CARE SE ÎNTINDEAU DE O PARTE ȘI DE ALTA, UN ORAȘ PĂRĂSIT. NU SE SIMȚEA NICI O BRIZĂ, NICI O MIȘCARE. COPACII DIN APROPIERE STĂTEAU ÎN LINIȘTEA ACEEA DE MOARTE, CU FRUNZELE ÎNDOITE DAR ȚEPENE, CU RAMURILE NEMIȘCATE. ERA CA O SCENĂ SUB UN CLOPOT DE STICLĂ, O GRĂDINĂ ÎNTR-UN VAS TRANSPARENT, IAR EL FIGURINA MINUSCULĂ FIXATĂ RIGID ÎN MIJLOC. NUMAI CĂ N-AVEA DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ACOLO. AJUNSESE LA O CLĂDIRE ALBĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
METAL. ERAU ACOLO UN PUPITRU DE COMANDĂ ȘI UN SCAUN MULTIFUNCȚIONAL PE CARE ȘEDEA UN OM. HEDROCK SE OPRI VĂZÎND CĂ E VORBA CHIAR DE EL, AȘEZAT ACOLO, ȘI CĂ CEEA CE ARE DINAINTE ESTE UN MODEL AL ASTRONAVEI LUI. MERSE ȚEAPĂN ÎNAINTE, AȘTEPTÎNDU-SE OARECUM CA TRUPUL ACELA SĂ DISPARĂ LA APROPIEREA LUI. DAR NU DISPĂRU. SE AȘTEPTĂ CA MÎINILE SĂ-I TREACĂ PRIN ACEA VERSIUNE FALSĂ A PROPRIULUI SĂU TRUP. DAR NU TRECURĂ. PIPĂIND HAINELE VĂZU CĂ SÎNT FĂRĂ DOAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
EXEMPLU, PENTRU CÎȘTIG. ACEASTĂ INCAPACITATE DE A ÎNȚELEGE VARIAȚIILE NATURII OMENEȘTI ESTE O LIPSĂ FUNDAMENTALĂ ȘI-I DESCALIFICĂ DE LA O COMPREHENSIUNE REALĂ. Kershaw rămase dus pe gînduri. În cele din urmă spuse: ― Și ce șanse de salvare ai? Hedrock răspunse țeapăn: ― Foarte bune. Știu că aparențele sînt sumbre, dar păianjenii au spus clar că vor părăsi acest spațiu. De ce s-o facă dacă nu au motive să creadă că în curînd nave mai mari de pe Terra vor face naveta spre constelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
VECHE DURERE A LUI. DIN NOU SE RETRĂGEA. ÎN CELE DIN URMĂ ÎȘI IZGONI DIN SUFLET SENTIMENTUL COPLEȘITOR DE SINGURĂTATE ȘI ATERIZĂ CU AUTOAVIONUL LA PALAT PESTE O ORĂ. O privi cu ochii pe jumătate închiși și în timp ce vorbeau. Ședea țeapănă lîngă el: o femeie înaltă, grațioasă, cu fața prelungă, ai căror ochi verzi îi ascundeau de fapt gîndurile, în loc să le dezvăluie. Ședeau sub un palmier din grădina ce alcătuia sala de recepție de la etajul treizeci și patru. Îi mîngîiau adieri blînde; lămpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla doar scaunul, țeapăn și gol, ca martor singuratic a cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul Național de Cercetări științifice din Paris au fost furate nouă pisici pe ale căror cranii erau fixate dispozitive în miniatură pentru înregistrarea activității nervoase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu al său, făcut dintr-o foiță de argint sau staniol și lipit așa cum își lipesc unii, la plajă, o frunză, ca să-și ferească nasul jupuit de soare. Numai că frunza lui semăna a cioc de rață și se întindea, țeapănă, deasupra primului nas, fără să i-l atingă. În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]