994 matches
-
avea 78 "liude" (capi de familie) birnici, din care 14 slugi (fără bir) ale noului proprietar, spătarul Gh. Cuza, fiul lui Ioniță Cuza. La 1831, erau 80 de "liude" ai noului proprietar, Marele Vornic Constantin Vârnav, dar și câteva "sălașe țigănești" ale mănăstirii Barnovschi. În 1887 satul avea 152 de familii cu 600 de suflete. În 1966 număra 1268 de locuitori iar în anul 1977 avea 1244. La ultimul recensământ (2002), satul a fost înregistrat cu 1104 suflete. Ca și în
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
Fragaria vesca), vioreaua (viola sp.), laleaua pestriță. La fiecare pas dai de ciuperci de marimi, forme și culori diferite. Cele comestibile: hribul (Botelus edulis), gălbiorii (Cantharellus cibarius), iuțiarii (Lactarius piperatus), vinețica (Russula vesca); iar cele de care ne ferim: hribul țigănesc (Rubroboletus sin. Boletus satanas), scuipatul dracului (Russula emetica). În părțile umede ale pădurii crește mușchiul de pământ (polytrichum sp.). În zonele împădurite și nu numai acolo trăiesc o mulțime de specii de animale, dintre care mai frecvente sunt cele din
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
(numită și rromani sau țigăneasca; autonim: "rromani ćhib") este limba vorbită de romi. Limba face parte din grupul indic, ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, fiind similară cu limbi precum punjaba și hindi. În toată lumea, sunt aproximativ 4,8 milioane de vorbitori de români, țara cu
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
acestora. Denumirea prescurtata a dialectului pe care l-a înregistrat este „varietatea greacă”. Sampson a început în 1894 să-și strângă materialul pe parcursul a trei decenii. Dialectul înregistrat s-a păstrat într-o formă puțin alterată comparativ cu celelalte dialecte țigănești din Anglia. Suedezii Gjerdman și Ljungberg au înregistrat în anii 1940 dialectul țiganilor căldărari vorbit de un colon care a călătorit prin multe țări europene. Apartenența limbii români la grupul indic a fost recunoscută la sfârșitul secolului al XVIII-lea
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
în voia sorții în orice făcea. A devenit dependent de jocurile de noroc și, după multe partide pierdute, a realizat că era înglodat în datorii. Atunci părăsește Petersburgul. Întors la Iasnaia Poliana, Tolstoi și-a descoperit o nouă pasiune: muzica țigănească. A chemat la conac un grup de muzicanți și le-a cerut să-i cânte melodii populare rusești. Serghei, fratele lui mai mare, venea și el adesea să îi asculte, și în cele din urmă s-a împrietenit și s-
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Studiile europene privitoare la răspândirea instrumentelor muzicale și tradiția lor notează prezența viorii cu goarnă numai in partea de est a Ungariei, pe mai toată porțiunea graniței cu Romania, și nu în România, de unde de fapt au preluat-o tarafurile țigănești.
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”: "M-am jurat de mii de ori", "Șapte săptămâni din post", "Ce-i mai dulce ca alvița", " Cine iubește și lasă", "Geaba mă mai duc acasă", "Mărie și Mărioară", "Țigăneasca", " Când o fi la moartea mea". La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
pe "Mitru Perea" (Petru Maior) să redacteze notele explicative necesare la "Țiganiada". Printre altele, autorul spunea: „m'am îndemnat a face o cercare: de s'ar putea face ș'în limba noastră, adică în cea romănească (căci a noastră, cea țigănească, nu se poate scrie și puțini o înțăleg) cevaș asemene; ș'am izvodit această poveste” și „să știi că fiind eu țigan ca și tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru țiganii noștri, ca să preceapă ce feliu de
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
49%), 7.558 greco-catolici (0,39%), 5.452 penticostali, 4.381 adventiști ș.a. De asemenea 1068 persoane s-au declarat fără religie și 2.590 atei. Cea mai numeroasă comunitate minoritară in București la recensământul din 2002 a fost comunitatea țigănească (27.322 persoane, adică 1,4% din populație). În cursul anilor '90 mulți țigani au emigrat în Occident sau s-au întors în localitățile din provincie din care emigraseră în anii 1970-1989. La recensământul din 1992 au fost numărați 32
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
În afara celor două ramuri principale, tot din zona vârfului Omu se mai desprind culmi scurte și abrupte. Către est pornește muntele Moraru, spre nord-est Bucșoiu formează parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești si Țigănești. Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500-900 m) și platoul Bucegilor
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
printre care „Curtea veche”, „La piață”, „Când strugurii se coc” și „Întoarcerea din adâncuri”), suita simfonică „Priveliști moldovenești” (suită în patru părți, care are la bază un motiv melodic din folclor: "Pe malul Tazlăului", "La joc", "Grâu sub soare", "Alai țigănesc"), poemul simfonic „Poveste indică”, „Burlesca” pentru orchestră, „Simfonia în do”, „Balada pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească. De
Mihail Jora () [Corola-website/Science/307120_a_308449]
-
bucurându-se de aprecierea publicului mare numai în ultimii ani 1990. Repertoriul său este impresionant ca vastitate și prin diversitatea stilistică. Cântărețul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind apreciat de criticii străini ca un exponent al muzicii de jazz țigănesc contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guță folosește tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „regele manelelor” în 2004. Manelele create de Guță îmbină elemente de muzică lăutărească cu influențe
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
muzica populară. Astfel, după modelele aplicate de folcloristica românească, muzica aparține genului lăutăresc (în fapt, muzică populară a romilor din România). Însă puternica asemănare ritmică dintre unele dansuri românești rapide și swing jazz a permis o paralelă cu subgenul jazz țigănesc, venită din partea criticilor occidentali. În plus, acompaniamentul de chitară electrică (sau sintetizator ce sugerează o chitară) amintește îndeaproape de execuția "la pompe" din același subgen; există și alte elemente care legitimează această încadrare stilistică. De aceea, convenim ca în toate
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
chitară) amintește îndeaproape de execuția "la pompe" din același subgen; există și alte elemente care legitimează această încadrare stilistică. De aceea, convenim ca în toate articolele despre Nicolae Guță să facem referire la acele dansuri rapide, contratimpate, prin eticheta „jazz țigănesc”; celelalte piese vor fi numite „lăutărești”. Textele pieselor păstrează influențe mari din muzică populară (tematica: dificultățile vieții, dragostea problematică, munca asiduă). Uneori, se cântă și în limba romani (țigănește). Videoclipurile sunt realizate cu puține tăieturi de montaj, muzicienii mimând cântatul
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
strofe). Melodica lui Guță este aproape neschimbată din momentul lansării în lumea muzicală (ornamentație încărcată, improvizații melodice frecvente). Piese recente precum „Sunt țigan european” sugerează o tendință de întoarcere la stilul de început al cântărețului, mai apropiat de jazz-ul țigănesc (aici auzim și "scat"-ul prin care a câștigat aprecierea criticilor din afară în anii 1990). Nicolae Guță a descoperit în mod întâmplător atracția față de muzică a fiicei sale, Nicoleta, căreia i-a sprijinit debutul mai întâi în formula unui
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
apariția mustății la micul actor este un detaliu umoristic). Cântărețul își exprimă în interviuri opinia și interesul față de producțiile altor muzicieni, atât din genul manele, cât și din alte genuri. De asemenea, ține să sublinieze anumite aspecte legate de muzica țigănească și să rectifice păreri eronate încetățenite privitoare la funcționarea industriei muzicale. Cel puțin în privința muzicii de manele, Guță este convins de superioritatea interpreților romi față de români. El consideră că manelele se află într-o permanentă căutare de noi mijloace de
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
nume (1996). Repertoriul de manele al cântărețului este mult mai puțin cunoscut decât muzica lăutărească abordată în anii 1990. Guță a primit comentarii critice din partea a numeroși specialiști interesați de „world music” (muzică folclorică și populară non-anglofone) și de muzică țigănească. Numele său este citat în primul volum al cărții "World Music: The Rough Guide" (1999), care tratează fenomenul muzicilor folclorice în Africa, Europa și Orientul Apropiat: „"un cântăreț foarte apreciat, [Guță] cântă muzică populară într-un stil contemporan (...) vocea este
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
Neville. "Site"-ul CDRoots apreciază: „"Guță e un cântăreț îndrăzneț, un interpret cu vână care este capabil să o imprime unei înregistrări. Este un rom dintr-un oraș minier din Transilvania, iar vocea lui pare să acopere ruptura dintre folclorul țigănesc de la sat și sonoritatea orășenească, mai apropiată de jazz. În fapt, unele dintre piese sună de parcă ar fi desprinse din repertoriul lui Django Reinhardt. (...) Poetic, pasionat și modern: Guță merită cu siguranță să fie apreciat printre cei mai buni."” Tonul
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
un deschizător de drumuri și ca Pictorul răscoalelor de la 1907. Atașat celor mulți și exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în pictura românească. Acestea au fost: tematica "proletariatului", tematica "țărănească", tematica "evreiască" și tematica "țigănească". La toate acestea se mai adaugă tematica "militară", Octav Băncilă fiind unul dintre primii artiști plastici români care au criticat prin opera lor, starea materială precară a armatei române la sfârșitul secolului al XIX-lea. În întreaga sa viață, Băncilă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
(n. 1927, București — d. 24 octombrie 1996, București) a fost o solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). A fost supranumită "regina cântecului lăutăresc". S-a născut în 1927 în București, fiica țambalistului Constantin Puceanu (care cânta la Hanul lui Manuc) și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița (de la care etnomuzicologii au înregistrat pe disc în anii
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a "cântecelor de pahar", o formă de muzică lăutărească urbană care combina elemente orientale cu unele românești pe un fond țigănesc. Probabil că dacă sistemul politic comunist din acea perioadă i-ar fi permis să cânte și să fie auzită și în străinătate, ar fi ajuns astăzi la fel de cunoscută ca și Cesaria Evora sau Billie Holiday. Rămâne pentru minoritatea romă echivalentul
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
cea mai dificilă pentru ea a fost scena de dragoste filmată în camionul de gunoi; actrița era stresata și filma aproape dezbrăcată o scenă în aer liber, afară era foarte frig, iar în camion persistă mirosul de gunoi. Gazdele casei țigănești de la Buzescu au făcut figurație în film, interpretându-și rolurile cu naturalețe. Pentru cadrele filmate pe stadionul Dinamo au trebuit să fie trase mai multe duble, pentru că cei peste o sută de figuranți izbucneau în râs de fiecare data cand
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
fiul lui Ion Cioabă (1935-1997), bulibașă al țiganilor din România, care s-a autoproclamat în anul 1992 ca "rege internațional al țiganilor". S-a mutat împreună cu tatăl său în orașul Sibiu în anul 1963 și s-a căsătorit conform tradițiilor țigănești la vârsta de 14 ani, cu Marica. A absolvit mai târziu Seminarul Biblic „Betania” din Sibiu, devenind predicator penticostal. Tatăl său, "regele" Ion Cioabă a fost o persoană foarte bogată. În anul 1996, toată familia sa s-a lepădat de
Florin Cioabă () [Corola-website/Science/307942_a_309271]
-
vârsta de 14 ani, cu Marica. A absolvit mai târziu Seminarul Biblic „Betania” din Sibiu, devenind predicator penticostal. Tatăl său, "regele" Ion Cioabă a fost o persoană foarte bogată. În anul 1996, toată familia sa s-a lepădat de legea țigănească și s-a pocăit, trecând la cultul penticostal. După moartea tatălui, Ion Cioabă, la data de 23 februarie 1997 în urma unui infarct miocardic, singurul său fiu, , a moștenit titlul de „rege al țiganilor de pretutindeni”, ceremonia sa de încoronare fiind
Florin Cioabă () [Corola-website/Science/307942_a_309271]
-
și țiganii au suferit și au murit în acele lagăre de exterminare"". În ianuarie 2007, a afirmat că dorește să înființeze în acel an primul parlament al țiganilor din România . Pe fondul discriminărilor la care erau supuși cetățenii de etnie țigănească în țările Uniunii Europene, în iunie 2008, Florin Cioabă, vicepreședinte al Organizației Mondiale a Țiganilor, a anunțat că va trimite președintelui Indiei o scrisoare oficială prin care îi va cere clarificarea rădăcinilor istorice ale etniei pe care o reprezintă. La
Florin Cioabă () [Corola-website/Science/307942_a_309271]