2,211 matches
-
SCRIERI: Diferența specifică, Cluj-Napoca, 1982; Incursiuni în literatura actuală, Oradea, 1994; Revizuiri, I, București, 1995; Critica de tranziție, Cluj-Napoca, 1996; Confesiunile unui opinioman, Oradea, 1996; Rebreanu dincolo de realism, Oradea, 1997; Arena actualității. Confidențe, Iași, 2000; Augustin Buzura, Brașov, 2001; „La țigănci” de Mircea Eliade în cinci interpretări, Cluj-Napoca, 2001; Liviu Rebreanu, Brașov, 2003; Clepsidra răsturnată. Convorbiri cu D. Țepeneag, Pitești, 2003. Ediții, antologii: Teodor Scorțescu, Concina prădată, pref. edit., Cluj-Napoca, 1982; Octavian Goga, Poezii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Mihail Sadoveanu, Țara
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
mai vechi datorii: „Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele cinstitei doamnii Dospinei și doamnei Rucsandrii, ca să le fie satul Brăgăreștii jumătate și Ireștii și Drăgăneștii și Copăcelul jumătate și țiganii anume: Lera i Burtea i Danciul cu țiganca lui i Stan i Pătru. Pentru că aceste mai sus zise sate și țigani au fost drepte ale lui Stan pârcălab. Apoi, el au rămas dator doamnei Dospinei aspri 6000. Iar nepotul lui Stan pârcălab, anume Stan, el s-au așăzat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ar fi însemnat, însă, legalizarea, oficializarea instituției. Or, în lumea românească veche și premodernă (unde înființarea unor prostibulum publicum, ca în Vest, nu era de imaginat), prostituția a fost una de tip clandestin, evident temporară 369, dincolo de lege. Prostituatele - românce, țigănci, evreice, dar și reprezentante ale altor neamuri balcanice -, fete nemăritate (care își pierduseră fecioria, în urma unor abuzuri, uneori la vârste fragede), femei despărțite ori văduve, persoane ce practicau profesii - slujnice prin hanuri, cârciumărese - ce le puteau împinge către o astfel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tot”420). Este mai prudent să te ferești de văduve: „Joc fără descântec și văduvă fără plâns nu este” („Nu e bucurie fără supărare”421); „La cal alb și la văduvă să nu slujești”422. * Erau demonizate, fără îndoială (precum țigăncile, văduve sau nu [dar să nu uităm că, în cazul țiganilor, demonizarea avea și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în 1499, unei țigănci, [care a și fost spânzurată] -, ghiceau în bobi ori cu ghiocul, erau în stare să deoache, transmiteau boli, secau laptele vacilor și al oilor, legau apele - ca solomonarii -, erau în stare să provoace secetă, semănau spaimă, temă, lângă ceilalți factori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poate să fie - ca în balada Ion ăl Mare - o gazdă căutată de haiduci: Iar Călin ce mi-și făcea? Când oi zice de-un sporici, Și lua drumul la Ghidici, La Ghidici când ajungea, La Maria văduva, La Ilinca țiganca, Că cu ea știa vorba Și toată socoteala...454). Mama - am văzut - își pregătește feciorul pentru plecare, îl înarmează chiar (ca în balada Șarpele): Mă-sa că mi-l înfurma Cu pistoale încrucișate Buzdugane ferecate Și cu custuri simcelate...455
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trecutul românesc, p. 100. 118. Anton Maria del Chiaro era de părere că „îndeletnicirea cea mai obișnuită a femeilor din țara Românească este țesutul. Războaiele de țesut se află în bordeie, de aceea pânza este foarte îngustă [...]. Fiecare jupâneasă ține roabe țigănci și alte fete, și toate acestea trebuie să lucreze necontenit, de cele mai multe ori în aceeași odaie cu stăpâna, la năframe, din care unele sunt lucrate cu flori de mătase și altele cu fir de aur. Acestea servesc pentru a fi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la a-i infuza protagonistului atât conștiința mizeriei sociale, cât și pe aceea a propriei precarități sufletești. În domeniul criticii literare este de reținut îndeosebi studiul Proza lui Mircea Eliade sau Moartea fantasticului (2001), o analiză a textelor din La țigănci, Cele trei grații și Noaptea de Sânziene. Perspectiva abordării pentru care optează S. este cea folclorică : La țigănci constituie călătoria în lumea de dincolo, narațiunea din Cele trei grații transpune credința în nemurire, iar Noaptea de Sânziene exploatează eresurile legate
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
domeniul criticii literare este de reținut îndeosebi studiul Proza lui Mircea Eliade sau Moartea fantasticului (2001), o analiză a textelor din La țigănci, Cele trei grații și Noaptea de Sânziene. Perspectiva abordării pentru care optează S. este cea folclorică : La țigănci constituie călătoria în lumea de dincolo, narațiunea din Cele trei grații transpune credința în nemurire, iar Noaptea de Sânziene exploatează eresurile legate de ziua de 24 iunie. Concluzia, într-un fel derutantă, e că din unghiul interpretării folclorice aceste scrieri
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
prin cronici și traduceri. Sunt publicate versuri de Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, George Bacovia, Nichita Stănescu (inedite, 11-12/1981, 289-291/1985), tălmăcite și în alte limbi. S.20 cuprinde, de asemenea, proză de A. I. Odobescu, Mircea Eliade (La țigănci și fragmente din Aspecte ale mitului, 9/1967), Marin Preda (povestirile Pârlitu’ și Salcâmul, 1-3/1982) și Eugen Ionescu (Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo, 2/1972), căruia i se publică și comediile Englezește fără profesor (inedit, 1
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Moldova socialistă”, „Învățătorul Moldovei”, „Scânteia leninistă”. Debutează editorial în 1961 cu volumul de proză pentru copii Trișca și cu o culegere de publicistică, Răsărise un soare în vie. V. se va afirma însă ca scriitor cu nuvelele din Două mere țigance (1964) și cu romanul-parabolă Povestea cu cocoșul roșu (1966), care va avea mai multe ediții. A tradus din Aleksandr Pușkin, romane de Vasili Șukșin și Valentin Rasputin, Peripețiile bravului soldat Svejk de Jaroslav Hasek și Bai Ganiu al bulgarului Aleko
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
colectivă, la amplificarea ambiguității. Proza lui V., dominată de o viziune pitoresc carnavalescă, este modernă, conținând semnificații adânci. SCRIERI: Trișca, Chișinău, 1961; Răsărise un soare în vie, Chișinău, 1961; Ale tale două mâni, Chișinău, 1964; ed. Chișinău, 1993; Două mere țigance, Chișinău, 1964; Povestea cu cocoșul roșu, Chișinău, 1966; ed. București, 2002; Tăcerile casei aceleia, Chișinău, 1970; Pățaniile celor doi verișori, Chișinău, 1981; Elegie pentru Ana-Maria, pref. Aureliu Busuioc, Chișinău, 1983; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1986; Mama-mare - profesoară de
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
unui modest corepetitor la filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic, datorită comprimării spectaculoase a timpului, în maniera nuvelei La țigănci de Mircea Eliade. Placheta Poeme (1989) este un experiment exercitat asupra ideii de text: autorul conservă specificul narativ al discursului în paralel cu încercarea de dizolvare a caracterului denotativ al comunicării. Imaginile converg în conturarea personajului Mozart (compozitorul), lăsând impresia
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
Prins în jocul ielelor, el fusese avertizat de drăgaica Tania Mitrofan, cea care îi desăvârșise transformarea: „Dacă te întorci, o să suferi cumplit”. În metamorfoza sa ireversibilă, dinspre ieri către azi - nu invers -, protagonistul repetă parcă istoria lui Gavrilescu din La țigănci sau a lui Viziru din Noaptea de Sânziene, prozele lui Mircea Eliade. Din nou există o teamă de propria viață și de schimbare, o dependență de un trecut de care nu te poți rupe, având loc iarăși o subminare a
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
de obicei, convenit ca, în schimbul asigurării „ordinii”, paznicii să-și umple sarsanalele). Desigur, totul era o naivă utopie raționalistă. De la un punct încolo, își făceau apariția țiganii. Veneau în haită și se băgau înjurând prin față, unii - înarmați cu cuțite. Țigăncile, baragladine sau pirande, foloseau puradeii de țâță ca arme. (Le-am văzut de multe ori lovind cu ei. „Ce faci, fă, îl omori!” „Las’ că fac acuma altu’.”) Era ca un fel de viol colectiv: bărbații de pază rareori făceau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de o căldură toridă. Ca în Străinul lui Albert Camus, ca în schița Căldură mare de I.L. Caragiale sau ca în povestirea La țigănci a lui Mircea Eliade, în cartea lui V. canicula este mult mai mult decât o realitate meteorologică. Metaforă existențială, ea semnalează anestezia și finalmente lichefierea totală a spiritelor, anihilate de agresiunea neantului. Plictisul cvasiconcentraționar e înzestrat de prozator cu trape
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
un nivel „umil” al limbajului, aparent nepoetic, același tip de valorificare a structurilor/ șabloanelor limbii vorbite, cu toate detaliile și curiozitățile ei. P. a adaptat pentru scena Teatrului Odeon din București ... au pus cătușe florilor de Fernando Arrabal și La țigănci de Mircea Eliade. Ce pot spune în câteva fraze despre această poezie decât că impresionează prin decizia cu care pune în joc, în jocul ei, existența. Cu inflexiuni din Bacovia și din Urmuz (acestea sunt umbrele tutelare, dar deloc tiranice
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
că o aruncă afară din casă dacă nu îi dăruiește, după cele câteva fete, și un fecior. Cuprinsă de disperare, jupâneasa Maria, îndemnată de slujnica Tudora, schimbă fetița pe care o naște cu pruncul atunci ivit pe lume al unei țigănci. Soi rău, puradelul devine un june destrăbălat, care o hărțuiește, cu gând păcătos, pe biata Crisanda, copila nedorită de tătâne-său. Vrând să-și salveze fiica, nefericita mamă îl otrăvește pe nemernic, trăind apoi o morbidă senzație de ușurare. Ca să
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
capabil să închege o intrigă prin intermediul câtorva eroi, cărora are grijă să le dea o fundamentare socială, insistent reliefată. Scopul evident este de a crea un tip, ceea ce îi reușește deseori. De altfel, în cele mai izbutite texte (Evreica și țiganca), conflictul se produce între reprezentanții a două categorii sociale diferite. Nuvelele au o compoziție asemănătoare, în primul capitol fiind expuse intențiile personajului central, sortite, de la început, eșecului. Avertizat, cititorul urmărește totuși cu interes desfășurarea propriu-zisă a conflictului, a cărui rezolvare
NEGRUZZI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288414_a_289743]
-
numeroase decât firile violente și crude sunt cele doar „sucite”. Un sătean își aprinde casa, apoi, de pe o movilă, strigă de trei ori: „Cocoșul roșu”. Cineva înnebunește subit văzându-l viu pe unul de care era sigur că murise. O țigancă ce pretinde a ghici țărăncilor soarta soților aflați în război suferă o adevărată traumă când este întrebată ce e cu propriul bărbat, părăsește satul și după un timp vine vestea că a fost arestată pe front, unde îl căuta. Violată
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu noua boemă. Aceasta Își păstrează numele poate În virtutea inerției vocabularului, compusă din grupuri vioaie de artiști, Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai străzii. Boemă nouă, În fond
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
articole politice și culturale. Colaboratori frecvenți sunt Ilie Lazăr, E. T. Daru, Gh. Turda, Șt. Țiplea, V. Timiș, Mihai Pop, Ion Berinde, Gh. Vornicu, Al. Balint. Mai apar poezii de V. Eftimiu (Cântecul țăranilor), A. Cotruș (Maramureșul), G. Topîrceanu (Vin țigăncile la crâng...) și proză de Ion Agârbiceanu (Bătrânețe), I. Cristescu și S. Truția. Sunt reproduse baladele populare Petrea și Voinicul, se discută despre cercetările etnografice și sociologice ale lui D. Gusti, despre monografia Maramureșului (Mihai Bologa), despre M. Eminescu în
ACŢIUNEA MARAMURASANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285162_a_286491]
-
îți amintești? Acum... aproape zece ani. Vezi, și el a pierdut bătălia lui. Am rămas o clipă fără să spunem nimic. Apoi te-ai ridicat, lăsând ziarul pe masa alăturată, și ai șoptit: — N-am de gând să joc rolul țigăncii care-ți prezice viitorul, dar dacă nu vrei să-i slujești pe „noii stăpâni“, e timpul să pleci. Da, să pleci, să te retragi din joc, să te faci uitat, să dispari. La urma urmei, nu va fi decât o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink Floyd, poveste-n poveste, cu un halucinant cuplu de octogenare, figura lui Doru Cișmea-Sinistratul, corelată cu reapariția IF-ului din Te pup în fund, Conducător iubit și a colonelului Gabrea), pentru ca ele să-și mai poată
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
mata, ce vrai să iei ? Ca s-o vadă lumea, un om cu plete și nasul coroiat ridica în sus, la o căruță, o purcică tărcată care guița asurzitor, căscând râtulețul roz. - Chepteni, piepteni, hai la chepteni ! zâmbea tuturor o țigancă strânsă sub sâni într-un ilic violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă de preț, apoi începu iar să strige zâmbăreață : - Chepteni, hai la... - Săru’ dreapta, Sfinția ta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]