7,946 matches
-
reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt prinși în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă și mai tare în pene, el e sanitarul clasei și are pretenția ca victima să fie proprietatea lui, cercetează rana cu aere de chirug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai demult, când încă dădeam din mâini și din picioare și când nu era atât de multă apă și parcă nici nu era așa de neagră, ca smoala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai demult, când încă dădeam din mâini și din picioare și când nu era atât de multă apă și parcă nici nu era așa de neagră, ca smoala, era pare-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a alunecat apoi la drumul opt sau poate la zece, prea se hăhăia cu ăia și nu era atentă, a țipat groaznic, nici n-a încercat să dea din brațe, cine știe, poate ar fi reușit să zboare, a aterizat foarte aproape de mine și de tata, direct în șpagat, cu un urlet care sigur nu era al victoriei. Fac această comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată moldamin, când eram răcit), țipau roșii ca racii fierți, el în pijama, ea în capot, au venit pe urmă toți și Fane le-a zis că țin cu Dinamo. Mai târziu a venit și tata (care ținea cu Steagu), pe urmă a plecat, nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au potolit, trosniturile, tropăiala, clănțănitul, bâțâitul și bufniturile au încetat, lumina electrică s-a oprit, a rămas doar lumina lunii (o lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit vocația de-a sta aplecată în fața oamenilor; au împiedicat-o caracterul, principiile și durerile de spate. Ca fetiță, arunca câte-o păpușă pe podea, țipa dăăă-mi-o! și zgâlțâia patul până-i era dată, zădărea cu bețe câinii de prin curți, nu lingușea pe nimeni, își reclama drepturile în fața adulților de câte ori se simțea păcălită sau ignorată. A emigrat în Germania în 1978, iar când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care-o fac?, se dăduse la ei chiar, o gospodină pursânge, mare, grasă, cu sacoșe în mâini. Nu izbutise să-i prindă, își obosise degeaba varicele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie, a strivit-o de trotuar și i-a retezat carotida, era tânără, țipa cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea Parva, chiar din dreptul Școlii generale nr. 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană și-o împărțim, aș minți, am plecat din curtea școlii ținându-ne de gât, vorbind despre o tipă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare de tot, fiindcă n-a priceput cine și de ce trage cu pistolul. Lumea din jur a râs în hohote, iar primul episod al serialului (nu o telenovelă, nu un sitcom, nici o soap-opera) s-a încheiat brusc, pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și a lovit-o pe mama, pentru prima și singura dată în căsnicia lor de două decenii, i-a învinețit un ochi cu pumnul și a trântit-o peste un calorifer electric care, de obicei, îl încălzea pe Matei. Eu țipam ca mușcat de șarpe, am încercat să-l țin, să-l lovesc, dar m-a îmbrâncit și m-a lipit de-un perete, a trântit ușa dormitorului și a continuat să dea în mama ca într-un sac de box
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
parâmele, ne-au legat în chip nevăzut. În semn de prietenie, din clipa în care am izbutit să scot câteva sunete, i-am și spus pe numele mic. Nu nimeream chiar sunetele potrivite și, poate tocmai de-aia, când am țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând, dar autoritar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe stradă, când citeam sau dormeam, odată mi-a curs în cada de baie, când moțăiam, așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut apa roșie, am țipat ca din gură de șarpe. Umblam cu tampoane în nara stângă cu săptămânile, purtam în buzunar un medicament dederist, un fel de burete care se topea și uneori oprea hemoragia, totdeauna erau puse la înmuiat cămăși, pulovere și tricouri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind. Proust, ochi frumoși pe chipul zbîrcit, murind. Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și, În entuziasmul meu, mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Una dintre femei a Început să scoată un sunet precipitat, ca un soi de icnet, ah ah ah, poate că rîdea, după care fetița a Început să țipe, după care am pierdut șirul exact al evenimentelor. Unii oameni strigau „Șobolan, șobolan !” O voce de bărbat a zis „Evident că nu-i veveriță”, o altă voce a spus „E turbat”, și o a treia a zis „Rabie”, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea aud bine... Răsuflarea domnișoarei Pantil se făcu parcă și mai șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi țipa Într-o lume pustie. — Vorbește mai tare! rosti glasul. Era glasul doamnei Bellairs, Însă ușor schimbat, transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i jucăm posibilitățile accelerante în cadrul propriilor noastre vieți. Mă gândeam la cicatricele de pe corpul meu și al lui Vaughan, și la rănile de pe corpurile supraviețuitorilor accidentului din spatele nostru, puncte de contact ale tuturor posibilităților sexuale din viitorul lor. Cu sirenele țipând, plecă și ultima ambulanță. Spectatorii se întoarseră la mașinile lor sau urcară terasamentul către spărtura din gardul de sârmă. O adolescentă într-un costum de dril trecu pe lângă mine, ținută de mijloc de tânărul ei bărbat. Acesta îi susținea sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]