18,258 matches
-
dureri de cap și respirație accelerată, dar din fericire, după o zi de odihnă, simptomele se atenuează sau dispar treptat. În Tibet, cea mai bună perioadă pentru excursii este intervalul aprilie-octombrie. Lhasa (Foto: Wang Zhi) Lhasa înseamnă în limba tibetană " Așezarea sfântă a nemuritorilor". Este un oraș cu o istorie îndelungată, cu un conținut cultural și religios bogat. Principalele obiective turistice din Lhasa sunt Templul Jokhang, Strada Barkhor și Palatul Potala. Orașe chinezești cu un farmec aparte Multe orașe din China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
4 km2, există aproape o sută de case în stil clasic și peste 60 de porți din cărămidă, sculptate. Zhouzhuang mai are și 14 poduri vechi, cu un specific local aparte. Cu atmosfera lui liniștită și armonioasă, Zhouzhuang este o așezare ce predispune la studiu, dovadă sunt cele peste 20 de personalități de aici ce au câștigat, de-a lungul timpului, prin examenul de stat, titlurile de Jinshi (titlu acordat celor care au trecut ultimul examen de stat în China feudală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Jinshi (titlu acordat celor care au trecut ultimul examen de stat în China feudală) și Juren (titlu acordat celor care au trecut examenele locale în China feudală). Numeroși oameni de litere au adăugat capitole importante în analele acestei mici așezări prin creațiile lor literare și artistice. Scriitorul Zhang Han din dinastia Jin de vest, poeții Liu Yuxi și Lu Guimeng din dinastia Tang și alții au trăit la Zhouzhuang . Principalele atracții din localitate sunt: Templul Quanfu, Mănăstirea taoistă Chengxu, Sala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
perioadă a dinastiei Song (a doua jumătate a secolului al XIII-lea). Situat la o altitudine de peste 2.400 de metri deasupra nivelului mării, pe podișul Yungui, orașul acoperă o suprafață de 3,8 km2. În vechime, aici era o așezare urbană cunoscută, care la această oră numără peste 6.200 gospodării cu aproximativ 25.000 de locuitori, majoritatea de naționalitate naxi. Aproape o treime din populația orașului se ocupă cu confecționarea obiectelor din bronz și argint, prelucrarea blănurilor și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Între secolele al X-lea și al XIV-lea, aici a fost centrul politic, economic și cultural al dinastiei Song, pentru regiunea Lijiang. Locuințele sunt amplasate de o parte și de alta a unei străzi, poziționate pe axa nord-sud a așezării, iar în centru este amplasată o piață sub forma unui amfiteatru pe lângă care curge un pârâu, iar cele patru străzi ce se întâlnesc în piață sunt orientate spre cele patru puncte cardinale. Formarea și dezvoltarea ansamblului de locuințe Baisha a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de arcadă. Acesta este cel mai mare pod de piatră din Lijiang și a fost construit în timpul dinastiei Ming (1368-1644). Lijiang are o istorie îndelungată și trăsături caracteristice aparte. Configurația sa are aspectul unui oraș montan, dar și armonia unei așezări de șes cu multe cursuri de apă. Localnicii sunt de naționalitățile naxi, han, bai, yi și tibetană, iar conviețuirea lor a dus la realizarea de construcții colective, valoroase teme de cercetare în domeniile arhitecturii, culturii, etnografiei și folclorului. Lijiang este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ape, construcțiile în stil unic, locuințele cochete și mediul plăcut conferă acestei localități turistice un specific aparte între celelalte orașe culturale și istorice din China. Cercetările monografice oferă date prețioase privind istoria construcțiilor urbane și evoluția comunităților etnice din această așezare. Lijiang este un patrimoniu cultural prețios pentru China și pentru întreaga lume. Centrul vechi al orașului a fost inclus în luna decembrie 1997 pe Lista Patrimoniului Mondial, Comitetul UNESCO apreciind că aici s-au contopit parcursul economic și importanța strategică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost incluse de UNESCO pe Lista Patrimoniului Mondial în anul 1994. Orașul Pingyao din provincia Shanxi Orașul Pingyao din provincia Shanxi, din nordul țării, a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial în 1997, Comitetul UNESCO apreciind că Pingyao reprezintă o așezare istorică păstrată în cele mai bune condiții și care înfățișează ca într-un album, evoluția culturală, socio-economică și religioasă din această regiune a țării. Pingyao a fost ridicat în secolul al IX-lea î.e.n., centrul istoric păstrând planimetria pătrată din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și acoperă o suprafață de 2,25 km2. Principalele construcții și structura orașului vechi, vizibile și astăzi au fost realizate acum mai bine de șase sute de ani. Zidul orașului, străzile, locuințele, magazinele și templele s-au păstrat în bună stare, așezarea constituind un muzeu al arhitecturii specifice dinastiilor Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911). Cu 2800 de ani în urmă, exista aici un zid de lut ce împrejmuia cetatea. În jurul anului 1370, zidul de lut a fost înlocuit cu unul din piatră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de vânturi aspre și veri răcoroase. Zonele naturale păstrate intacte sunt în marea lor majoritate în Shuzheng, Zechawa și Rize. Peisajele de aici, bogate în lacuri de munte și cascade, piscuri semețe acoperite de zăpadă și nu în ultimul rând, așezările tibetane pline de farmec și autentic atrag turiștii veniți din toate colțurile lumii. Valea Jiuzhaigou a fost înscrisă în 1992 pe Lista Patrimoniului Natural Mondial. Wulingyuan Wulingyuan se află în nord-vestul provinciei Hunan din centrul Chinei, regiune care pe 500
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bine și limbile arabă și persană, datorită faptului că în majoritatea lor sunt musulmani. În secolul VII, negustorii arabi și persani au ajuns în China pentru comerț și mulți dintre ei s-au stabilit la Guangzhou, Quanzhou și în alte așezări de pe coasta sud-estică a Chinei. După o conviețuire de câteva sute de ani, ei au devenit o parte a naționalității hui. În prima perioadă a secolului al XIII-lea, un mare număr de arabi, persani și alți locuitori ai Asiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Această etnie folosește limba manciuriană, care aparține familiei limbilor altaice, ramura manciuriană având două dialecte. Ca urmare a îndelungatei conviețuiri cu naționalitatea han și a contactelor frecvente cu aceasta, majoritatea populației manciuriene vorbește chineza, doar într-o mică parte din așezările aflate în zonele îndepărtate, cei vârstnici mai știu limba manciuriană, dezvoltată în secolul al XVI-lea pe baza limbii mongole. Acum, manciurienii folosesc limba chineză. Etnia manciuriană a avut o religie care a dispărut în timp, de factură șamanică. Istoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trăiesc în ținuturile autonome din Mongolia Interioară, împreună cu populațiile mongolă, daur, han și olunchun. Etnicii owenk vorbesc limba proprie, care are trei dialecte, fără a avea o formă scrisă. În zonele păstorești este des întâlnită folosirea limbii mongole, iar în așezările de câmpie sau din zonele muntoase, comunicarea este preponderentă în limba chineză. Naționalitatea jing Jing este una dintre grupările etnice cu populație foarte redusă din China, ce numără mai puțin de 28.000 de suflete, conform ultimului recensământ din 2010
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al celor de naționalitate dangxiang, în nord-vestul Chinei. Xia de Vest a fost un stat independent, cu limbă și cultură distincte. Din păcate, după înfrângerea din anul 1227, armata mongolă a masacrat o mare parte din populație și a distrus așezările, iar dinastia Xia de Vest a lăsat istoriei, la fel ca alte civilizații dispărute, multe legende și enigme nedescifrate. Un prim pas în interpretarea acestora s-a făcut la începutul anilor '70, în urma unei descoperiri epocale. Atunci, au fost găsite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În antichitate, pe actualul teritoriu al Chinei erau grupate mai multe țări mici, una dintre acestea fiind Shu (provincia Sichuan de azi). Vestigiile culturii Sanxingdui, descoperite aici în anii '70, au uimit întreaga lume prin clasa și rafinamentul creațiilor. Urmele așezării urbane Sanxingdui aflate pe raza orașului Guanghan din provincia Sichuan au o vechime de 3000-5000 de ani. În primăvara anului 1929, în timp ce-și lucra pământul, un localnic a dat peste un obiect din jad, frumos lucrat, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ochi cu împăratul Qin Shi Huang. Luându-i pe cei 3.000 de băieți și fete și pe meșterii trimiși de împărat, a plecat în Japonia și s-a stabilit acolo și se spune că ar fi murit într-o așezare de la poalele Muntelui Fuji. În Japonia circulă multe povești despre Xu Fu și chiar există documente legate de această istorie. Unii experți consideră că Xu Fu ar fi primul Mikado nipon, Jinmu. Poporul nipon îl consideră pe Xu Fu drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mogao, cel mai mare și mai bine păstrat complex budist din lume, un tezaur artistic remarcabil, au fost construite într-o prăpastie în zona deșertică ce se întinde în nord-vestul Chinei. De ce tocmai acolo?, se întreabă multă lume. Potrivit legendei, așezarea a fost aleasă de un călugăr pe nume Yue Zun. În anul 366 e.n, Yue Zun, aflat în timpul unei călătorii spre vest, a ajuns la poalele Muntelui Sanwei. La apusul soarelui, a căutat un adăpost pentru noapte și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în diferite desene și au fost create și caracterele chinezești care-l reprezintă. Acestea apar pe fragmentele de carapace de broască țestoasă și de oase de animale, dar figuri de dragon se găsesc și pe fragmentele ceramice descoperite în siturile așezărilor din perioada dinastiei Shang, descoperite în provincia Henan din centrul Chinei. În China circulă multe povești despre dragon. Se spune că împăratul Yandi, unul dintre strămoșii națiunii chineze, a fost născut de o femeie numită Deng. Ea s-a rugat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost descoperite astfel de ace primitive din os în situl arheologic Aurignac, cel care a dat și denumirea culturii paleoliticului superior în acest areal. Acestea au un grad scăzut de prelucrare în timp ce un ac de os descoperit în situl unei așezări de sinantropi, aflată în partea de sud-vest a orașului Beijing, demonstrează o muncă plină de migală și măiestrie a celor care populau arealul în acea perioadă și anume, cu 18.000 î.e.n. Acul descoperit are o lungime de 82 mm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
construcții religioase ale lumii. Este vorba despre Templul Xuankong sau Templul suspendat, o construcție care pare să sfideze toate teoriile fizice, fiind "agățată" de o prăpastie abruptă. Construit în urmă cu 1400 de ani, templul este unic nu doar prin așezarea sa la marginea abisului, ci și prin faptul că îmbină elemente budiste, taoiste și confucianiste. Această mănăstire este "suspendată" pe peretele vertical al canionului Jinlong, aproape de Muntele Hengshan în provincia Shanxi, la 65 km nord-est de Datong. Este compusă din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după o serie de salturi prin mașină, ieși prin portiera stângă. Încet, după câteva salturi greoaie, mașina se opri. Cei patru pasageri se liniștiră în cabina decorată cu cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate cu o enciclopedie de semafoare ignorate, se așezare din nou într-o postură grosolan umană. În jurul lor, tromba de sticlă jivrată se îndepărtă definitiv. Cei aproximativ treizeci de vizitatori se uitau cu ochi mari la ecran, așteptând să se întâmple ceva. În timp ce îl priveam, imaginile noastre spectrale rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lipsite de perspective de dezvoltare. [...] Primăria, școala, unitatea medicală, magazinele și cinematograful urmau să fie plasate în centrul satului. Loturile din jurul caselor nu trebuiau să depășească 200-250 m2. [...] În septembrie 1985 se prevedea că reconstrucția satelor, adică transformarea lor în așezări cu profil agro-industrial și eficientizarea agriculturii socialiste prin câștigarea de teren agricol, trebuia încheiată în următorii 15 ani. Cifrele publicate în martie și iunie 1988 vizau dispariția a circa 900 de comune, din totalul de 2705, și o reducere a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Cifrele publicate în martie și iunie 1988 vizau dispariția a circa 900 de comune, din totalul de 2705, și o reducere a numărului satelor de la 13.123 la maximum 5.000 6.000. În acest fel 7.000-8.000 de așezări rurale dispăreau de pe harta României, iar cele care rămâneau trebuiau demolate și reconstruite în proporție de 50-55%. Revenind la regimul politic, merită subliniat că față de guvernul Petru Groza (în totalitate comunist dar cu sprijinul unei disidențe liberale conduse de Gh.
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bolovani, iar Bernadette arătând tabloul de bord: - Ascultă, să nu-mi spui că am rămas fără benzină. Era adevărat. Cu tot ce aveam pe cap, nu-mi amintisem să fac plinul și acum riscam să ne trezim departe de orice așezare omenească, cu mașina în pană, la ora când pompele de benzină sunt închise. Din fericire, încă nu-l azvârlisem pe Jojo în foc: nu vreau să mă gândesc cum am fi rămas blocați la mică distanță de rug, și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Acum, eu, fără a pierde nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș fi dorit să mențin distinctă, neconfundată cu celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să-i urmăresc dansul aerian și așezarea ei pe firele de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja să perseverez în această intenție. Poate - am adăugat, contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]