932 matches
-
ei, de a oferi exemple concludente, reale pentru tematica sugerată. Este conștientă că povestirile trebuie să îmbine plăcutul cu utilul, să ofere o dimensiune educativă, de aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i găsească soțului un remediu împotriva geloziei (III
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devine o voce care își face cunoscute trăirile, se confesează, protestează, scrierea sa devine un document psihologic: „citind nu veți găsi basme grecești, împodobite cu nenumărate minciuni, și nici războaie troiene, năclăite de grozăvia sângelui, ci lupte izvorâte din iubire, ațâțate de mulțimea dorințelor” 240 . Tânăra Fiammetta reușește să realizeze, în manieră retrospectivă, un autoportret, subliniind originea aristocrată, dar mai ales educația aleasă primită de la o vârstă fragedă: „am învățat încă din cei dintâi ani ai fermecătoarei copilării, sub îndrumarea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
524 Așadar „prima povestire a Decameronului ne introduce într-un univers conflictual, ironic și contradictoriu”525. „Jupân Ciapperello este un Tartuffe anticipat cu câteva secole, cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce dezgust și oroare prin intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Jupân Ciapperello este un Tartuffe anticipat cu câteva secole, cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce dezgust și oroare prin intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adevărat toiag, iar, pe de altă parte, "toiagul" "arde" toate păcatele, "ca să meargă curat în cealaltă lume" 310. În sicriu se mai pun și așchii, "geluituri", "surcele" rămase de la scândurile pentru confecționarea lui, pentru ca mortul să aibă "cu ce-și ațâța focul" pe cealaltă lume 311. Dacă cineva n-a murit "de moarte bună", ci "și-a făcut seama", pe locul în care a fost înmormântat, fiecare trecător pune câte o surcică (așchie), iar când grămada de lemne este destul de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
taina "sorților" omului: "Solomonca citește semnele pe care flăcările încearcă să i le arate"94, "știe că într-o bună zi focul care îi povestește din vatră se va stinge, pentru totdeauna, căci nu va mai avea cine să-l ațâțe."95 Transpunerea permanentă a forțelor creației originare în plan uman transformă universalul în spațiu al transfigurărilor ontologice. III. PĂMÂNTUL Metamorfoză a sufletului înlănțuit de povara trăirilor, pământul, ca personaj liric, creează și cadrul confesiunilor directe, construit pe baza unor structuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să puie stative, să țasă / Pânză, scoarță, testemele, / Pânzături, catrinți, sumane, / Trase-n furcă de mașină / De Malanca cea bătrână. / Malanca-i sârguincioasă, / Se-nvârtește ca o roată / Și face trebulița toată. / S-apucă iute de spălat, / Focu-n vatră de-ațâțat. / Pune borșișor la foc / Cu moare din poloboc / De pește din bolotău / Legume de la sudău / Și cu apă din Suceavă, / Nu-i mai mânca borș degrabă. Îmblă noaptea pe afară / Pe la răchite cu borți, / Pe la borți cu strigoi. Știe-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
convingerilor pure, bunăoară flacăra protestului împotriva nedreptăților sociale, să nu se stingă. Judecate prin prisma posibilelor lor urmări, acțiunile sale complet iraționale, ce nu pot avea și nu trebuie să aibă decît o valoare exemplară, au drept principal scop să ațîțe mereu acea flacără". Politic, sîntem datori să acționăm cu măsură și maximă responsabilitate, fără a fi niciodată siguri că acțiunile noastre vor avea totdeauna rezultatul scontat și că nu sînt șanse să ne eliberăm de îndoielile firești care apar întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune împinsă spre confiniile basmului. La moartea Regelui Munților, „durerea cuprindea cerul”, amplificând printr-o metonimie uriașă semnificația unui destin. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
s-au băgat în sufletul lor ca rîia pe oaie la ,,17,11 Niște filisteni au adus lui Iosafat(911-886 î.e.n.) daruri și un bir în argint; și arabii i-au adus și ei vite... 21,16 Și Elohim a ațîțat împotriva lui Ioram(886-878 î.e.n.) duhul filistenilor și al arabilor, care sînt în vecinătatea etiopienilor. 21,17 S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogățiile care se aflau în casa împăratului și i-au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
nalt și vechi. Iată sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept, Nu mai cugeți înainte Nu mai cauți îndărăpt. Ci-asculți mii de păsărele Ciripind în verde crâng Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se se plâng. Natura este edenul, locul sexualității, ea ațâță dorința de împreunare, după care urmează nelipsita adormire în codru: Adormi-vom, troieni-va Teiul, floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Dragostea e violentă, ferină. Când vede pe Ieronim gol Cezara răcnește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cîte douo și trei zile, fără a le cerceta”* Aceluiași Iancu, mai apropiat de firea petrecăreață, galantă a Văcăreștilor, Îi trimite odată cu prefața celebrei gramatici a lui Ienăchiță, cîteva rînduri ambițioase și profetice: „trimit ca să te invitez și să te ațîț ca să te aprinz, să te fac să fii mai viu, mai mult decît ești și apoi, tot ce am pățit și eu, ca să te fac să-ți aduci aminte, cu toată puterea și virtutea duhului, și a inimii, și a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În ochi. Și ea Îl iubește ca gheața În sîn. Și Două-trei coade de topor curg din dragoste Căci Iubirea mojicească e ca gluma cîinească. Și Face chef de curcă beată. Despre care e o zicală: Dintr-o scînteie se ațîță focul. Și I-a căzut mîrlă pe pîrlă. I-a căzut la inimă tronc, Ca cloșca pe oau clone. Ș-apoi, Dragostele prenoite Ca bucatele-ncălzite. Este și dragoste: Eu leșin, mor pentru tine, Și tu habar n-ai de mine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
brută a lozincii ca atare se poate crea imaginea poetică a noii realități, ci printr-o recreare artistică prin care lozinca e ridicată la Înalte valențe poetice. Acest fel de lozincă Îl vom găsi În poezia lui Maiakovski: «Adevăratul poet ațâță dintr-o scântee focul cunoștințelor limpezi». O banalizare a lozincii, În poezie, bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vechi», maturi. (Ă). Să analizăm de pildă una din cele mai izbutite dintre nuvelele adunate În culegerea Editurii de Stat și anume Dușmănie a lui Petru Dumitriu. Eftimie, chiaburul, e viclean, bestial și laș, scena din cârciumă, În care-l ațâță pe Vasile chicotind perfid, episodul omorului, episodul final În care, Încolțit, se aruncă Înnebunit la pământ, transformându-se Într-o masă spasmodică de carne buhăită (animalizarea) sunt situațiile care declanșează resorturile sufletești esențiale, tipice chiaburului. Aici o Întreagă tehnică a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Între munca și uriașul efort pe care Îl face Întreg poporul nostru muncitor. (Ă). Popularizarea crescândă a Negurei, cartea care demască fărădelegile fascismului și originea războaielor imperialiste, cartea care Înfățișează suferințele masselor În război și trezește ura Împotriva celor ce ațâță azi la un nou război - efectul ei mobilizator arată ce armă puternică este ea pentru poporul muncitor În lupta pentru pace, Împotriva pregătitorilor anglo-americani ai unui nou război. Ea trebuie totodată să fie document al uneia din cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu mintea la Înțelegerea noilor relații dintre oamenii care s-au eliberat de sub jugul capitalului. (Ă). Cum să puteți voi Înțelege cât de bogată, cât de complexă este viața noastră? Cum ați putea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reconciliază cu succesorul acestuia. În același timp, în interiorul regatului, încearcă să mențină sau să restabilească unitatea de credință, indispensabilă unității regatului. Se străduiește mai întîi, după cum a spus-o chiar el, "să distrugă jansenismul și să împrăștie comunitățile unde se ațîța acest spirit de noutate". În 1669 este înregistrat un armistițiu provizoriu. Dar cearta reîncepe la sfîrșitul secolului cu publicarea Reflecțiilor morale ale jansenistului Quesnel. În 1709, Ludovic al XIV-lea le dispersează pe călugărițele de la Port-Royal-des-Champs și distruge mănăstirea și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poziții, desen inserat la începutul celui de-al doilea capitol al cărții sale. Poza de pe frontispiciu, care înfățișează niște baleniere atacînd o turmă de cașaloți, e, în chip admirabil, corectă și verosimilă în linii mari, deși urmărește fără îndoială să ațîțe scepticismul anumitor salonarzi. Cîteva dintre desenele înfățișînd cașaloți din cartea lui J. Ross Browne sînt destul de corecte, dar calitatea gravurii lasă mult de dorit, dar nu-i vina lui, firește. Cele mai bune desene avînd ca subiect balena normală se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște diavoli! Ce zici, Tashtego? Ești sau nu în stare să-ți frîngi spinarea în douășpatru de bucăți, pentru onoarea străvechiului Gay Head? Ce zici? Ă Zic că trag ca un diavol! strigă indianul. Cele trei ambarcațiuni ale vasului nostru, ațîțate de provocările neamțului, începură să înainteze în rînduri strînse și, în curînd, aproape că-l ajunseră din urmă. Cei trei secunzi, încremeniți în atitudinea mîndră și cavalerească, pe care-o au hatamanii cînd se apropie de pradă, își îndemnau din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dorsale. Ai fi zis că-și sapă o pivniță chiar în mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate păsări se bălăceau și se scufundau pe-acolo, cîrîind și țipînd și bătîndu-se între ele. Stubb făcea o mutră cam
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul de bord, îi lipi de saulă muchea tăioasă și, întorcîndu-se spre Stubb, îl întrebă: Ă Tăiem? Fața vînătă și congestionată a lui Pip spunea limpede: „Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar nu străbătuse încă nici două treimi din drum, cînd, scrutînd golul imens dintre gabierul mare și zburător, scoase un țipăt ca de pescăruș: Ă Uite-i jetul! Uite-i jetul! O cocoașă ca un deal troienit! E Moby Dick! Ațîțați de strigătele lui, reluate numaidecît de cei trei oameni de pe catarge, cei de pe punte se repeziră în greement pentru a privi faimoasa balenă, pe care o urmăreau de atîta amar de vreme. între timp, Ahab ajunsese la postul lui, situat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor îi ispitea de aceea mai mult pe rechini îse știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această culoare), fie din alte pricini, fapt este că ei se țineau scai de ambarcațiunea lui Ahab, fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]