1,168 matches
-
mai atractiv pentru matroanele romane. 4. Raporturi textuale Moment în care care, asemenea lui Diogene cunoscut ca "Cynophile"aaaaa, povestea noastră ne arată că poți lua o zburătoare jumulită drept biped (liber)cugetător Georges Sokol-Nique se trezi din ciudatul vis. Ațipise citind niște numere din "Dialog" și din "Opinia studențească", despre care un pacient lucrând la serviciul MORGA 140 îi ceruse părerea. Era un tip cam "rustre" dar de treabă (nu i-a făcut nici un necaz când parașuta aia l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
iar cinci erau înțelepte. 3 Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, 4 dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit". Mai departe, vezi în carte și în diversele interpretări propuse de predicatori. 61 O puteți găsi la adresa http://www.zones-subversives.com/article-arthur-cravan-la-vie-est-une-aventure. 62 Are sensul de "care fortifică" și se aplică unor substanțe sau unor activități
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ea o vorbă, în vreme ce croșeta. Câteodată se gândea să mai croșeteze și pentru a face un ban. Dar nu apuca să lucreze cât ar fi dorit nici pentru ea și pentru copilași. De cele mai multe ori, abia adormeau cei mici, că ațipea și ea înfofolită în fața televizorului. Sau o apuca jalea, începea să se gândească la viața ei și-i trăgea un plâns... Și plângea, și plângea... Când îi luau tocmai atunci căldura și curentul, blestema printre sughițuri. Nu trăia prea bine
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
costum, cu cravată, puțin trist - îi murise soția cu vreo patru ani în urmă -, nu trist, ci sobru, puțin încărunțit înainte de vreme. De-l întâlneai într-o zi pe stradă, povesteai și acasă evenimentul. (Acum Magdalena nu numai că nu ațipea în fața televizorului, nu mai putea dormi nici măcar noaptea. Televizorul nu-l mai punea în funcție... în lungile ore de nesomn, câteodată o apuca visarea și se gândea la tovarășul Lascu " la felul cum îl cunoștea din vedere de pe stradă, înalt
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
trup. despărțirea lor suferitoare viața pre viață călcând-o, pe pământ înspre cer la zenit, singur El Limba Lui, izvorul de-acolo îndurării de-aici. Câmp luminos țesut ăn raza minții... ...pe locul unde ultima chacră sprijină cerul sufletul unduitor ațipește precum sideful negrăbit și vrednic licărul seminal smălțuie embrionul divin în uterul nopții cu genunchii la gură în rugăciune am vegheat, Mamă, la nașterea ta întunecată ocrotită n-am mai fost de atunci măcar de cuvântul tău geamăt măcar de
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
e gata 7 Nu mă gîndesc la plecare cei cinci sute de pași pînă la rîu sunt oglinda statorniciei mele și cîte-o mierlă cu cioc portocaliu îmi fură zîmbetul și-l duce departe de ce aș mai pleca? 8 După prînz ațipesc la soare scaunul de bambus îmi știe obiceiurile scîrțîind din cînd în cînd poate visez că sunt altul vîntul se strecoară printre petuniile violete căci atunci cînd mă trezesc ele tremură și eu casc 9 Cerul se vede de peste tot
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
începu să depene pe fusul conștiinței bolnave (subl. mea) mai rar și tot mai rar și înmuind treptat formele și colorile închipuirilor... Gheorghe... Noaptea Paștelui... Talhar... Ieșii... O crâșmă în miezul târgului... O dugheană veselă, care merge bine... Sănătatea... Și ațipi...". Ochiul închis afară însă trebuie să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea unui Iași febril, în mijlocul căruia își face loc un nebun evadat de la Golia. Înfățișarea acestuia este de o sălbăticie hiperbolizată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al lui Adolf Hitler se instala în fiecare cămin prin in-termediul radiourilor. Însă acest glas îi umplea de groază și îi tetaniza pe cei care ar fi trebuit să reacționeze. La fel cum se întîmplă și cu acei soldați care ațipesc în momentul în care trebuie să iasă din tranșee pentru a trece la atac (ca împietriți de un soi de reflex biologic care te îndeamnă s-o faci pe mortul în clipa în care moartea te amenință), vigilențele ațipiseră în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care ațipesc în momentul în care trebuie să iasă din tranșee pentru a trece la atac (ca împietriți de un soi de reflex biologic care te îndeamnă s-o faci pe mortul în clipa în care moartea te amenință), vigilențele ațipiseră în ceasul primejdiei și, într-o sinteză perfectă de luciditate plină de umor și somnambulism năuc, Franța cînta " Totul merge de minune, doamnă marchiză", continuînd să-și vadă de treburile zilnice, pînă în ziua care a marcat deopotrivă trezirea și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tehnicii, ale științei sau ale "societății industriale". Însă ea este singurul loc unde s-a generalizat îndeajuns conștiința Falselor Soluții și a Falșilor Mesia. Ea este singurul loc unde, de patruzeci de ani încoace, paranoia statelor și religia națiunii au ațipit, unde nucleul imperialismului s-a stins, unde mitul Mîntuirii te-restre și-a dezvăluit minciuna față de cei mai entuziaști adepți ai săi. De aceea Europa își poate asuma vocația de a deveni o Fundație, în sensul dat de Isaac Asimov în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ducem la baza de recepție de la Vaslui cota obligatorie de peste două tone de grâu (din care mai mult de jumătate îl cumpărasem!), în noaptea de 15/16 august 1952, când sărbătorisem Sfânta Maria cea Mare la cimitirul din Tătărăni-Ferești, abia ațipisem când am fost treziți brusc din somn de bătăi puternice la ușa din față și din spate a casei. Am ieșit speriat din camera unde mă culcasem, dar mama era deja la una din uși și a întrebat cine-i
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se petrece. Nu știm nici o clipă ce crede naratorul despre toate acestea: A visat!? Nu! N-a putut să viseze, fiindcă nu dormise. Așa știa el, și ar fi fost în stare să jure că nici o singură clipă n-a ațipit de când a intrat în casa aceasta. Ceea ce aflăm prin intermediul notației auctoriale este faptul că Tașcă se îndoiește de două lucruri: somnul său și conștientizarea lui. Indiciile nesiguranței subiectului sunt oferite prin utilizarea imperfectului. Momentul maximei tensiuni, al deconcertării personajului, dar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de vopsea sau vaselină. Ibidem, p. 23 Modalizarea poate fi făcută de asemenea cu ajutorul unui verb care descrie o atitudine propozițională (a ști, a crede, a visa...). (61) Emma nu dormea; se făcea numai că doarme; și pe cînd Charles ațipea alături, ea se trezea în alte vise [...]. Deseori, de pe creasta unui munte, zăreau deodată cîte un oraș minunat, cu cupole, poduri, corăbii, păduri de lămîi și catedrale de marmură albă, ale căror clopotnițe ascuțite aveau cuiburi de berze în vîrf
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pat. Medicul i-a scos cămașa pentru a-l examina. Pe brațul său se putea vedea o sabie fin tatuată. [Și mai tîrziu naratorul observă un tablou pe peretele din cabina sa] Îmi plimbam privirea prin cameră și înainte să ațipesc, am fixat ceva timp pictura ce-l reprezenta pe sîngerosul căpitan, Marckam cel Roșu. Era un bărbat tînăr care purta o mască pe față. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
umil a fost în a se disprețui pe sine însuși... Fericitul frate Pacifico, cel care a introdus pentru prima dată Ordinul fraților în Franța, era un om de mare sfințenie. Odată, pe când se ruga într-o biserică, împreună cu Fericitul Francisc, ațipind puțin, a văzut cum se deschide cerul și, acolo în cer, a văzut un jilț foarte frumos. A întrebat al cui era acel jilț și i s-a explicat: «Acesta este jilțul pe care l-a pierdut Lucifer, din cauza mândriei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe ici, pe colo câte un salam, pulover, boandă sau vreun fular, apoi am fost mânați în niște saloane cu paturi de fier supraetajate, dispuse pe ambele laturi ale pereților, care lăsau în mijloc un culoare lat de câțiva metri. Ațipisem fiecare pe unde am apucat să pună capul, dar ne-au trezit și ne-au dus imediat la frizerie. După ce ne-au tuns zero, am primit câte o bucățică de săpun - lăsasem hainele civile la magazie, haine pe care aveam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc să plece însoțiți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
interlocutorul: — Ei, n-o fi chiar așa! Pentru dumneata, că ești din neam mare, dar de cei ca mine cui îi pasă, oftă pe gânduri Hartofilax. La sfârșitul întrevederii din cancelaria patriarhiei, discuția fiind condusă discret de stolnicul Cantacuzino, patriarhul ațipind mereu, ca la fiecare deșteptare să mormăie tânguindu-se pe nas ,,Doamne miluiește”, Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are? întrebă Stanca, arătând printr-o mișcare a capului spre voievodul care ațipise. Doamna Marica duse un deget spre buze și șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă de copii, brânca se ia, așa că, până-i trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu, Ștefane, aci până vine doctorul, eu mă duc să pun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu-și putu reține întrebarea: — Cum? Voievodul se ridică de la locul său, se îndreptă spre fereastră să mai cerceteze orizontul. — Mâine o să fie căldură mare. Nu o să sufle nici o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne face să pierdem amănuntele faptelor și să vedem ca pe un bulgăre de aur doar miezul lor. Este ultima noapte în care ne mai putem sfătui, Selin aga. Ușa se închise în urma celui ce adusese cafelele, pe sală Pylarino ațipise cu capul în piept. Cât o fi dormit? se întrebă, când lumina albtrandafirie a zorilor și pașii gravi ai lui Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Ea tresări la vocea lui, pentru că e foarte sensibilă la zgomote. Of, vocea asta a lui Steyn! g) Deși Steyn m-a asigurat adesea că ieșea doar ca să își plimbe
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
boierii trădători, pentru a prelua tronul în favoarea fiului său minor. Voievodul muribund, dejoacă planurile uzurpatorilor, lăsând testament în favoarea unchiului său Petru, numind executor pe hatmanul său credincios. Viitorul Domn se întorcea de la pescuit cu carele pline de pește. Obosit fiind ațipi. Un vis minunat îl toropește. Visă dealuri și dumbrăvi de aur, care dansau și i se închinau. Boierii și mitropolitul îi jurau mare credință și în fața sa îngenuncheau. Sfatul țării îl numi Domn. Petru când află, era după marele său
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
niște pisici răsfățate! Tot drumul până la București, Mărin le vorbi despre avantajele pe care le vor avea odată cu venirea americanilor. Cei doi, obosiți, că nu dormiseră aproape toată noaptea din cauza coșmarelor pe care le avuseseră și, totodată, legănați de tren, ațipiseră și atunci când se trezeau din când În când Îl aprobau din cap, inopinant, pe Mărin. Au ajuns În București și s-au cazat Într-un hotel din apropierea Gării de Nord. La orele 18,30 aveau Întâlnire la președinție. Mai aveau timp de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]