1,177 matches
-
fel și chipul ei, Între două vârste, era cărnos, sănătos, autoritar. Ochii aveau o expresie de suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau moarte. S-a culcat de tot sau doar a ațipit puțin? spuse Sammler. — E posibil să se trezească mai repede, dar asta e doar o bănuială. Domnișoara Gruner este În salonul vizitatorilor. — Stau puțin În picioare, spuse Sammler, nefiind invitat să ia loc. Erau multe flori, coșuri cu fructe, cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu un singur gest funia care Îi ținea legate mâinile și dispăru. Căpitanul rămase nemișcat, așteptând să se mai petreacă ceva. Dar totul rămase la fel. Afară era aceeași liniște Întreruptă doar de pașii străjilor. Oană crezu un moment că ațipise și visase, dar, totuși, mâinile Îi erau libere. Încetă să se mai Întrebe cine și de ce făcuse asta. Totul era real, ceea ce Însemna că acum era rândul lui să acționeze. Se târâ Încet lângă Erina și Îi puse ușor palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adesea unele frumoase. Alteori mă cam sperie. Cred că sunt niște vise normale. Dar tu? Nu pot să dorm toată noaptea. știu. Aud cum te răsucești și cum tușești. Uneori oftezi și țipi. Ai vise chiar atât de urâte? Dacă ațipesc, totul revine și iar mă trezesc. Ce-ți aduci aminte? a Întrebat Farah și s-a răsucit să vadă dacă Bob doarme. Orfelinatul. Băieții. Ploaia care picură prin acoperiș, ca tictacul unui ceas enorm care nu se oprește niciodată. Dormitorul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se sfârșească; pentru mine, ea a durat până în visele din primii ani de după război. Nu, dureri tot nu aveam. Ațipeam doar pentru scurt timp, pentru ca tot mereu să tresar speriat. Și până la urmă tot am dormit, nu știu cât. Când mărfarul a oprit la destinația finală, supraviețuitorii și morții - omul de lângă mine - au fost descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numelui ei. Atunci când Aurora, cu permisiunea lui Rossone, a început să-mi pozeze pentru un portret în lut de modelaj, aveam parte întotdeauna de supravegherea fratelui ei mai tânăr cu privirea sumbră sau de aceea a bunicii ei, care mai ațipea uneori. Numai privirile erau cu putință. Oricum, buricele degetelor ni se mai atingeau uneori. Am mai putut să ne spunem câte ceva cu ajutorul unor cuvinte englezești. Dar ceea ce începea să se contureze ca posibilă iubire rămânea, asemenea fulgilor, în aer; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care sufletul dibuia îngrijorat drumul. Alteori era o melancolie ușoară și covârșitoare. în seara aceea era o dizolvare totală în umbrele fine. Subt lumina palidă, trupul îi sta inert ca și al obiectelor din odaie și gândurile, simțirile, încetîndu-și freamătul, ațipeau, plecând capete gingașe pe umărul fericirei. Dispăru în somnul ușor al conștiinței un timp incalculabil. Până când Lina îi puse mâna pe umăr și o chemă. îi surise. Nu ar fi putut spune de unde se întoarce, dar se odihnise în spațiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dar acum scara valorilor se modificase, oamenii se nășteau egali și era nevoie de antrenamentul non-A pentru încadrarea lor după inteligență. Numai existau nici regi, nici arhiduci, nici supermani călătorind incognito. Cine putea fi el de avea atâta importanță? Ațipi gândindu-se la asta. Gosseyn tresări și se trezi. Lumina zilei se revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
afară. Gosseyn privi ceața groasă și se simți inundat de o mare bucurie. Scăpau cu adevărat. 18 Gosseyn se instală comod în fotoliu și-l privi pe dr. Kair, ochii psihiatrului erau deschiși, dar el părea că este gata să ațipească. Îi zise: ― Doctore, cum este pe Venus? Orașele de exemplu. Doctorul își întoarse capul să-l privească, corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că sunt adaptate unui climat în permanență blând. Norii foarte groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri sub o asemenea presiune, încât n-am apucat să închid ochii măcar o clipă. Eram hotărât să-mi cumpăr chiar și ceva pilule antisoporifice, dar am uitat. ― Întinde-te pe canapea și ațipește puțin, ducă poți ― îi propuse Gosseyn. ― Și să nu particip la ce veți face? pentru nimic în lume. Gosseyn nu-și putu stăpâni un zâmbet. Și-l liniști spunându-i că, pentru început are de gând să examineze mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
uit să mă spăl pe dinți. Închide ochii. Stomacul s-a mai liniștit. Durerea se topește ca fărâmele de biscuiți în sucul gastric. Să nu uit să mă spăl pe dinți. Pleoapele ei rămân închise. Să nu uit să. Nebuna ațipește. Apoi adoarme adânc. Visează că omul din lună bate la ușă și în vis ea se trezește și coboară din patul de hotel și merge la ușă, și în timp ce o deschide se gândește nu m-am spălat pe dinți, și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Pleoa pele lui se închid încet, iar vocile se aud din ce în ce mai stins. Îi pot vedea fiecare zbârcitură și fiecare vini șoară de pe pleoape. Trece un minut, îmbrăcat în halat de medic și cu un stetoscop de platină la gât. Cavanosa ațipește și alunecă în somn. Mă apropii de pat și întind o mână spre fruntea bărbatului care doarme. Mâna mea rămâne suspendată la un cen timetru de fruntea brăzdată. Timp de câteva secunde, nu se întâmplă nimic. Apoi, câțiva curenți electrici
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Nu pot să-i rezist. Îi fac semn să închidă ochii și o mângâi ușor pe cap. Mâna mea se joacă în părul ei. Vreau să fiu sigur că nu adoarme la loc. O să-i spun o poveste ca să nu ațipească. A fost odată ca niciodată. O fată. Și fata asta era foarte frumoasă. În toate felurile. Și într-o zi, a apărut un prinț, călare pe un cal alb. Și prințul a coborât de pe calul lui alb și a luat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
neiertătoare. Soarele trecuse de mult de amiază, se apropia seara. Pe drumul de întoarcere spre casă nu a scos o vorbă. Ajuns acasă, n-a vrut să mănânce nimic. Era prea obosit. S-a întins în pat cu gândul să ațipească un pic. Dar boala care-l măcina nu l-a lăsat să adoarmă. Cumplita boală nu i-a mai dat cele două luni promise de doctori și la vreo două săptămâni după ce-și vizitase satul copilăriei, casa părintească, locurile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic zgomot. Dormea întotdeauna în aceeași poziție, pe partea dreaptă, cu o ureche lipită de culcuș, în timp ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
constata dispariția unei alte părți importante a corpului meu, iar eu nu puteam face nimic în acest sens. Poate că, dacă nu aș adormi, atunci nu m-aș mai trezi dimineața ciuntit în fel și chip. Spre ziuă, totuși, am ațipit și, când am deschis ochii, am simțit că-mi lipsea iarăși ceva: mâna stângă. Nu mai puteam să fiu calm, dacă lucrurile continuă în felul acesta, într-o dimineață voi fi dispărut cu totul. Totuși, disperarea era prea profundă pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi întâmplat ceva ciudat cu el, fiecare era atent la lingura care se cufunda în supă și la plăcerea ce dezmierda apoi papilele gustative. Poate că ațipise fără să-și dea seama, oricum nu avea nici o importanță; acum se afla la masă și era nevoit să mănânce ce i se pusese în farfurie. Ce frumos ar fi astăzi dacă nu ar fi existat ieri, sau mai bine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să mă întind până peste prezent spre ceva ce nu eram sigur dacă era adevărat. Toate astea până când am să recunosc silueta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atunci când un bărbat și o femeie ajung, În pat, unul deasupra celuilalt. Actul se consumă cu savoare. Cu mare poftă. Cu final Încântător, În ciuda diferenței de vârstă: el - peste șaptezeci de ani; ea - ceva peste douăzeci. Apoi se odihniră. El ațipi. Ea Îi duse cățelușul la baie și-l curăță, pe lăbuțe, apoi, veni lângă el, și adormi de-a binelea. Respirația ei, pe el, Îl trezi. Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
s-o râde mai vârtos, fă-mi și mie cu cotul, ca să râd și eu! ― Bine, dom'le, lasă, n-avea grijă, tu culcă-te acolo, liniștit, că-ți fac eu semn când o fi de rîs! Nici n-a ațipit bine Chiorul, că Fischer a și intrat pe ușă și, ghinion, a dat de Zănescu Ștefan afară din bancă. Bineînțeles că scena la care ne așteptam s-a repetat și de astă dată: l-a luat pe Zănescu de-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
risipă de dragoste era printre băieții din clasa noastră la începutul acestei primăveri timpurii! Și eu nu mai puteam să dorm de mirosul pătrunzător și dulce al fiorilor de liliac... Mă frământam nopțile pe toate părțile și-abia izbuteam să ațipesc în zori. Prin mintea înfierbîntată de atâtea nume de fete, al căror chip gingaș căutam să mi-l imaginez, după descrierile făcute de iubiții lor, îmi zburau versurile naive închinate acestora, fără să le cunosc! Sufletul îmi era înfiorat de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta, o să-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală, Băjenarule, și hai cu noi la cofetărie, că nu se poate altfel! ― Nu merg. mă; m-am și culcat! ― N-are nimic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
unele de altele și, dacă voiai să te folosești de ele, trebuia să apelezi la lama unui cuțit, altfel riscai să le Îndoi sau chiar să le faci bucăți. Mașa se apucase deja să umble la sertare, Însă Extraterestrul, care ațipise pe scaun, o opri din avânt: - N-are nici un rost să te obosești, dragă Mașenca, ora e destul de târzie. De obicei la noi casa se deretică dimineața, nu seara sau noaptea, și apoi eu sunt obișnuit cu praful cosmic. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul v-a obosit peste măsură, adăugă ea. - Am să servesc, cum să nu, spuse oaspetele. În sine, drumul e un fleac. Abia ai ațipit acolo și te trezești aici. Totul trece cât o clipită. Da, am să servesc, sigur că da. Băutura nu e un lucru tocmai rău. E ca un balsam pentru rănile din suflet... Am să iau, sigur că da, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căutarea Nilului și a izvoarelor sale. Fotografiile îl făceau să descopere miracolul unei lumi care își desfășura misterele - înțelepți ai Arabiei și războinici longilini, apropiați de aristocrații viteji massai, populau această țară către care se îndrepta Tintin. Și chiar dacă Milou ațipea, sforâind discret, iar Haddock dormea de-a dreptul, învins de înfruntarea cu barul pachebotulului, Tintin nu înceta să meargă mai departe, imaginând deja conturul teritoriilor pe care le va parcurge. Istoria Azaniei se desfășura în fața ochilor săi, documentată de enciclopedii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai ținut, cum s-au mai pregătit ele. Le ruga să-i facă și ei rost de cursuri. Când le primea, cu toate indicațiile colegelor, le citea, le conspecta căutând să-și asimileze cunoștințele. Obosită fiind, se întâmpla uneori să ațipească stând lângă patul Silviei. Dacă o surprindea Elena în această stare atât îi trebuia. Vezi, te-am prins. Îmi faci mie observație că adorm, dar tu de ce dormi? — Am ațipit puțin. Tot aia este. Nu ai dreptate, fiindcă nu este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]