1,444 matches
-
într-o biserică dedicată Sfintei Euphemia de Chalcedon, moartă prin martiraj în anul 307 e.N. Principalele relicve ale locașului dispărut sunt păstrate la Patriarhatul Ecumenic Ortodox în cartierul Fanar Capul Sfintei a fost răpit de cruciați și se află la abația Lucella, din fostul principat de Basel (Bâle). Pe timpul unor săpături din 1939 s-au descoperit în acel loc multe fresce, depozitate ulterior la Muzeul de Arheologie. Astăzi se mai poate vedea suprafața circulară dalată cu piatră pe care se presupune
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
și un al doilea tip de forma unui vas simplu, folosit pentru prima dată, conform aceluiași Wittkower, de către Michelangelo. Termenul de balustru anglo-saxon se referă la un element vertical de susținere al ferestrelor în arhitectura anglo-saxonilor. În secțiunea sudică a abației din St Albans, Anglia, se găsesc astfel de baluștri, care se presupune că au fost efectiv luați și mutați din vechea biserică saxonă. Baluștrilor originali saxoni li s-au adăugat baze și capiteluri de tip normand, respectiv baluștri foarte simpli
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
497 voturi pentru, 93 împotrivă și 71 de abțineri aderarea României. Aderarea Bulgariei a fost aprobată cu 522 de voturi pentru, 70 împotrivă și 69 de abțineri. Ceremonia de semnare a tratatului s-a desfășurat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg. Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, ziua extinderii Uniunii Europene. Din partea României au semnat președintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul afacerilor externe Mihai Răzvan Ungureanu și negociatorul șef cu Uniunea Europeană, Leonard Orban. Uniunea Europeană
Tratatul de aderare 2005 () [Corola-website/Science/300206_a_301535]
-
-a Gemina. Cărămizile castrului purtând inscripția legiunii, au fost folosite la construirea unei mănăstiri medievale. Clădirea medievală ce datează cel puțin din secolul al XIII-lea, care mai păstrează și astăzi urmele terasamentelor și în pământ părți de fundament, este Abația romano-catolică ridicată de călugării benedictini, una dintre cele mai vechi și cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrași de măreția mănăstirii și a bisericii, tătarii au
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
Valea Mureșului. Astfel, satul Țela devine în anul 1737 parohie catolică pentru toți credincioșii împrăștiați de “pârjolul” turcesc în toată Valea Mureșului. Primul paroh, călugărul Csuros Joszef, a fost omorât de tâlhari la numai câteva zile după instalarea în această abație. Un alt paroh, Valovich Mihai, a vrut să zidească o biserică în Țela și a aflat de la locuitori că ar putea găsi materiale de construcție în ruinele Mănăstirii din Bulci. Este rechemat la Radna și în locul său este trimis călugărul
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
40 km de Oradea spre nord-vest, pe malul drept al râului Bârcău și împreună cu satele Ciuhoi, Cenaloș și Sfârnaș, face parte din comuna cu reședința în Ciuhoi. Numele și istoria acestei așezări au strânsă legătură cu Sfânta Dreaptă și cu abația care timp de 4 secole a păzit aceasta relicvă. Dar să începem cu începutul. Ștefan I al Ungariei, devenit ulterior după canonizare Cel Sfânt, rege al Ungariei, a murit la 15 august 1038. El a convertit poporul maghiar la creștinism
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
30 mai 1084 a fost găsită Sfânta-Mână (în maghiară "Szent-Jobb"). Dovedind o aleasă diplomație, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius și nici nu a mutat relicva înapoi în capitala statului. Dimpotrivă, în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numită "Szent-Jobb falu" (în maghiară "falu" = sat) și a dat ordin pentru construirea unei mănăstiri mai mari din lemn. Aceasta mănăstire a fost sfințită în cinstea Sf. Marii. Enigma că a fost trecută sub hramul Sf. Marii și
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
cu precădere cai de rasă renumiți, apoi au înființat o balta de pește vizibilă și în ziua de azi. Vinul de Sâniob era renumit și exportat până în Europa de Vest. De-a lungul anilor unii dintre regii maghiari, poate invidioși pe bogăția abației, le-a îngrădit călugărilor unele drepturi (ex. regele Kalman) alții i-au repus în drepturi (Geza al II-lea). Apogeul a fost atins undeva pe la mijlocul sec. al XIII-lea când mănăstirea avea în stăpânire 25 de sate printre care era
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
alții i-au repus în drepturi (Geza al II-lea). Apogeul a fost atins undeva pe la mijlocul sec. al XIII-lea când mănăstirea avea în stăpânire 25 de sate printre care era și satul Urziceni (în maghiară "Csanálos"). În anul 1239 abația a primit dreptul de adeverire (legalizare) a unor acte. Dar în timpul domniei lui Ludovic Cel Mare în jurul anului 1350 a pierdut acest drept. Mai mult decât atât în anul 1351 partea brațului de la încheietura palmei în sus a Sfintei Mâini
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
și înlocuirea acestuia cu Ordinul Paulinilor în anul de grație 1493 prin ""bunăvoința"" episcopului de Oradea. În ciuda măsurilor administrative și economice luate de noii stăpâni, decăderea influenței politice (în zonă) și economice a continuat. Deja în anul 1531 în stăpânirea abației mai erau 7 sate: Sâniob, Cenaloș, Ciuhoi, Sârsig și Sâmiclăuș (Sânnicolau de Munte) în apropierea mănăstirii și Piscolt respectiv Ecseg la depărtare. Domnia paulinilor în ținuturile noastre n-a dăinuit prea mult. Contele Telegdy Miklós pătrunde în mănăstire cu câțiva
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Sânnicolau de Munte) în apropierea mănăstirii și Piscolt respectiv Ecseg la depărtare. Domnia paulinilor în ținuturile noastre n-a dăinuit prea mult. Contele Telegdy Miklós pătrunde în mănăstire cu câțiva soldați în anul 1556, ucide 7 călugări paulini și ia abația în stăpânire în numele Bisericii Reformate. Cetatea Sâniobului a fost pomenită în documente abia în anul 1475 ca și cetate a abației. Nu sunt date concrete documentate, dar se pare că, după unele indicii, cetatea a fost ridicată cu mult timp
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
mult. Contele Telegdy Miklós pătrunde în mănăstire cu câțiva soldați în anul 1556, ucide 7 călugări paulini și ia abația în stăpânire în numele Bisericii Reformate. Cetatea Sâniobului a fost pomenită în documente abia în anul 1475 ca și cetate a abației. Nu sunt date concrete documentate, dar se pare că, după unele indicii, cetatea a fost ridicată cu mult timp înainte, în jurul anului 1241 ca pavăză împotriva năvălirii hoardelor tătare în Transilvania. Odată cu expansiunea otomana spre nordul Europei, rolul cetății a
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
după separarea regiunii din statul timpuriu polonez poporul a întors la credințele tradiționale slave. În 1176 sau 1182 s-a stabilit o nouă dioceză cu sediul episcopului în Kamień Pomorski, iar chiar mai înainte, în 1152, s-a clădit prima abație în regiune, Abația Stolpe, situată în jurul estuarului râului Peene. În secolul XII a apărut o schiță a următoarei împărțirii regiunii în partea de vest, dominată de ducii din Szczecin și alte orașe aparținând Pomeraniei Occidentale, și partea de est, sub
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
din statul timpuriu polonez poporul a întors la credințele tradiționale slave. În 1176 sau 1182 s-a stabilit o nouă dioceză cu sediul episcopului în Kamień Pomorski, iar chiar mai înainte, în 1152, s-a clădit prima abație în regiune, Abația Stolpe, situată în jurul estuarului râului Peene. În secolul XII a apărut o schiță a următoarei împărțirii regiunii în partea de vest, dominată de ducii din Szczecin și alte orașe aparținând Pomeraniei Occidentale, și partea de est, sub controlul ducilor din
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010: Prima menționare documentară a satului Aghireșu este din 1263. În Evul Mediu a fost un sat preponderent maghiar, aparținând Abației Benedictine de la Cluj-Mănăștur. Satul Aghireșu Fabrici are stație de cale ferată, iar în satele Aghireșu, Dorolțu, Leghia și Macău există halte.
Comuna Aghireșu, Cluj () [Corola-website/Science/299566_a_300895]
-
Episcopul Romei, fiind astfel parte a Bisericii Catolice. Canonul 368 explică: ""Bisericile particulare, în care și din care se constituie Biserică Catolică, sunt în general dieceze. Dacă nu se stabilește altfel, următoarele sunt considerate că echivalente ale diecezelor: prelaturile teritoriale, abațiile teritoriale, vicariatele apostolice, prefecturile apostolice și administrațiile apostolice permanente." "Mai pot fi considerate Biserici particulare și grupurile de Biserici locale care împărtășesc o tradiție specifică liturgica, teologica și canonica, si anume Bisericile de riț latin, care formează Biserică Română, și
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
Apahida (în , în , în , în trad. ""Podul Abatelui"" sau ""Podul Abației"") este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Apahida (reședința), Bodrog, Câmpenești, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară și Sub Coastă. Pe teritoriul comunei Apahida s-au făcut importante descoperiri arheologice, între care cimitirul celtic din sec.III-II. î
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
că în 1978 un sătean din zonă a descoperit întâmplător o altă podoabă ornamentală similară celor găsite în primele două tezaure. În Evul Mediu aici era situat un pod de vamă peste Someș, pod ce se afla în proprietatea mănăstirii (abației) benedictine (romano-catolice) de la Cluj-Mănăștur. Taxele încasate pentru trecerea podului constituiau principala sursă de venit a abației. Denumirea latină și maghiară a localității amintesc și astăzi de acest pod. Prima menționare documentară a satului Apahida este din 1263 cu numele "Apathida
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
găsite în primele două tezaure. În Evul Mediu aici era situat un pod de vamă peste Someș, pod ce se afla în proprietatea mănăstirii (abației) benedictine (romano-catolice) de la Cluj-Mănăștur. Taxele încasate pentru trecerea podului constituiau principala sursă de venit a abației. Denumirea latină și maghiară a localității amintesc și astăzi de acest pod. Prima menționare documentară a satului Apahida este din 1263 cu numele "Apathida". Inițial sat cu populație majoritar maghiară {necesită citare}, devine după anul 1600 un sat românesc. Pe
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
Anselm voi să intre în mănăstire, dar nu primi învoiala tatălui său. Și-a început educația sub tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de rătăcire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui Lanfranc al abației benedictine din Bec, Normandia, Anselm pleacă într-acolo și devine călugăr în 1060. Va deveni un erudit și va preda la școala pe de lângă mănăstire. După ce Normandia cucerește Anglia, Lanfranc devine Arhiepiscop de Canterbury (1063) iar Anselm, în locul acestuia, abate
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
pe care le practică, poartă veșminte rustice și grosolane. Dar nici de acum înainte, chiar dacă este episcop, nu-și modifică stilul său de viață. Creează o nouă sihăstrie la 3 km, situată la NE de zidurile cetății: aceasta este originea abației Marmoutier, având ca reguli sărăcia, pocăința și rugăciunea. Călugării trebuie să se îmbrace în haine aspre, după modelul Sf. Ioan Botezătorul care purta haine din păr de cămilă. Ei copiază manuscrise, pescuiesc din Loara; viața lor este foarte apropiată de
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
precedentă. Marele avânt pe care l-a cunoscut arhitectura romanică s-a datorat unor reforme ale ordinului benedictin, mișcări pornite la Cluny (reforma cluniacenză), respectiv Cîteaux (în urma cărora au apărut cistercienii). Printre cele mai impozante clădiri nou construite se numără abațiile, capelele și bisericile de pelerinaj situate pe drumul către biserica ce adăpostește moaștele Sf. Iacob, în Compostela, din Spania. Multe construcții aveau o arcadă (un culoar construit în jurul bisericii) pentru pelerini. Arta romanică a fost adusă în Anglia de normanzi
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
a anului 1925 Părintele Beauduin se instalează cu câțiva frați la Amay-sur-Meuse (dieceza de Liège), de unde comunitatea s-a mutat la Chevetogne (dieceza de Namur) în 1939. La 11 decembrie 1990 mănăstirea din Chevetogne a fost ridicată la rangul de abație. nef Încă de la începuturile comunității, Dom Beauduin a lansat revista ecumenică "Irénikon", consacrată căutării unității între bisericile creștine. Primul număr al revistei apare în aprilie 1926 și publicarea ei continuă până astăzi, trimestrial. Mănăstirea are o editură (care a publicat
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
conte de Edessa ca Josselin al II-lea; al doilea mariaj a fost cu Marie de Hauteville (n. c1170), fiica lui Richard de Hauteville, conte de Salerno, în urma căruia a avut o fată: Stephanie de Courtenay (n. c1098), stareță la abația St. Marie Major.
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
care include ultimii 50 de ani ai templierilor. Speculațiile privind supraviețuirea templierilor au inspirat diverse lucrări beletristice. În "Moștenirea Templierilor" Steve Berry lansează ipoteza că aceștia s-ar fi retras în munții Pirinei și ordinul și-ar avea sediul la Abația Des Fontaines, lângă Andorra.
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]