1,020 matches
-
și eficientizarea procesului de învățare, nu a dus la înlocuirea subită a tipului de carte didactică dominantă până atunci. Astfel că perioadele aferente dominației unui anumit tip de carte școlară sunt interpunctate de faze tranziționale, marcate de coexistența celor două. Abecedarul va înlocui ireversibil bucoavna, semnalând un moment de răscruce în evoluția literaturii didactice românești, doar după ce își va disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la duce la extincția
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
va înlocui ireversibil bucoavna, semnalând un moment de răscruce în evoluția literaturii didactice românești, doar după ce își va disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la duce la extincția abecedarului (așa cum a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându-l unei funcții de ordin tehnico-pragmatic (învățarea scrisului și cititului în clasele primare), în timp ce manualul își va însuși sarcina superioară de formare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este imprimat, prin medierea bucoavnei și a literaturii liturgice prevalentă în secolul al XVIII-lea, un conținut strict religios, în care erau încorporate finalități politice conservatoare. Schimbările ce aveau să se producă în sensul secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) - vehiculele livrești ale secularizării - vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un curent de laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de citire și în cele din urmă cu manuale specializate al căror conținut este din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul (laicizat) au existat simultan concurând pentru întâietate pedagogică, s-a întins între
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de citire și în cele din urmă cu manuale specializate al căror conținut este din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul (laicizat) au existat simultan concurând pentru întâietate pedagogică, s-a întins între 1850 și 1870. La sfârșitul acestei perioade, marcată prin triumful definitiv al abecedarului, și odată cu apunerea epocii bucovnei, în literatura didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căror conținut este din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul (laicizat) au existat simultan concurând pentru întâietate pedagogică, s-a întins între 1850 și 1870. La sfârșitul acestei perioade, marcată prin triumful definitiv al abecedarului, și odată cu apunerea epocii bucovnei, în literatura didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-a produs "o adevărată revoluție culturală" (Ianoș, 2010, p. 214). Tranziția de la bucoavnă la abecedar, și apoi la cărți de citire și manuale specializate, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1870. La sfârșitul acestei perioade, marcată prin triumful definitiv al abecedarului, și odată cu apunerea epocii bucovnei, în literatura didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-a produs "o adevărată revoluție culturală" (Ianoș, 2010, p. 214). Tranziția de la bucoavnă la abecedar, și apoi la cărți de citire și manuale specializate, a însemnat trecerea de la conținutul religios la cel laic, de la alfabetul chirilic la cel latin, de la slavonire la metoda fonetică, și, mai important, de la crearea unei loialități față de biserică la fasonarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cărți de citire și manuale specializate, a însemnat trecerea de la conținutul religios la cel laic, de la alfabetul chirilic la cel latin, de la slavonire la metoda fonetică, și, mai important, de la crearea unei loialități față de biserică la fasonarea loialității față de stat. Abecedarul, după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin escelență a civilizațiuniĭ, e biblia timpuluĭ modern" (Michailescu, 1888, p. 96). Laicizat și latinizat în raport cu venerabila bucoavnă care încleșta încă spiritul românesc în spațiul cultural slavo-levantin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin escelență a civilizațiuniĭ, e biblia timpuluĭ modern" (Michailescu, 1888, p. 96). Laicizat și latinizat în raport cu venerabila bucoavnă care încleșta încă spiritul românesc în spațiul cultural slavo-levantin, abecedarul a constituit una din plăcile turnante prin care s-a făcut europenizarea civilizației românești. Lunga "epocă a bucoavnei" în educația românească și literatura sa didactică a durat mai bine de un secol și jumătate, din 1699 până în 1870. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a literaturii didactice românești, O. Ghibu (1975) înseriază cronologic apariția altor bucoavne la Râmnic, în Țara Românească (1749), Iași (1755), Viena (1771), Sibiu (1783), ș.a.m.d., ultima bucoavnă apărând tot la Sibiu în 1870. Tot la Sibiu începe "epoca abecedarelor", odată cu publicarea de către Grigore Pleșoianu, în 1828, a cărții Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor, ce va fi folosit în școlile din Țara Românească (Ghibu, 1975, p. 115). Dacă bucoavna era un instrument didactic bisericesc, al cărui scop era acela de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altor bucoavne la Râmnic, în Țara Românească (1749), Iași (1755), Viena (1771), Sibiu (1783), ș.a.m.d., ultima bucoavnă apărând tot la Sibiu în 1870. Tot la Sibiu începe "epoca abecedarelor", odată cu publicarea de către Grigore Pleșoianu, în 1828, a cărții Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor, ce va fi folosit în școlile din Țara Românească (Ghibu, 1975, p. 115). Dacă bucoavna era un instrument didactic bisericesc, al cărui scop era acela de a-i înzestra pe copii cu abilități necesare în viața
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Românească (Ghibu, 1975, p. 115). Dacă bucoavna era un instrument didactic bisericesc, al cărui scop era acela de a-i înzestra pe copii cu abilități necesare în viața religioasă și de a face din ei "oameni cu frica lui Dumnezeu", abecedarul vizează să trezească mai curând fiorul național, deși continuă să fie ferm ancorat în morala creștină. Abecedarul lui Pleșoianu din 1828, de exemplu, este un deschizător de drumuri în acest sens, fiind primul instrument didactic care conține un puternic accent
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de a-i înzestra pe copii cu abilități necesare în viața religioasă și de a face din ei "oameni cu frica lui Dumnezeu", abecedarul vizează să trezească mai curând fiorul național, deși continuă să fie ferm ancorat în morala creștină. Abecedarul lui Pleșoianu din 1828, de exemplu, este un deschizător de drumuri în acest sens, fiind primul instrument didactic care conține un puternic accent ideologic, fiind "străbătut de un patriotism românesc înflăcărat" (Ghibu, 1975, p. 115). Scopul său nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
străbătut de un patriotism românesc înflăcărat" (Ghibu, 1975, p. 115). Scopul său nu mai este doar acela de a crea subiecți morali, cu frica lui Dumnezeu, ci și de a forma subiecți patrioți și cetățeni activi în viața societății. Primul abecedar ce va fi folosit în Ardeal apare abia în 1848, la Brașov, sub titlul Abețedar pentru întrebuințarea și folosirea tinerimii ce învață în Școalele Normale, dar care, spre deosebire de cel elaborat de G. Pleșoianu, nu este infiltrat de duhul patriotismului național
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
apare abia în 1848, la Brașov, sub titlul Abețedar pentru întrebuințarea și folosirea tinerimii ce învață în Școalele Normale, dar care, spre deosebire de cel elaborat de G. Pleșoianu, nu este infiltrat de duhul patriotismului național. În 1861 apar, la Sibiu, două abecedare care marchează finalizarea tranziției spre modernitatea didactică. Primul este semnat de Zaharia Boiu (Abțdariu pentru școlele populare române), este scris în litere de tranziție, apoi în caractere latine, cuprinzând următoarele părți: Vorbirea, Citirea, Scrierea, Aritmetica, Geografia, Istoria, Fizica, Istoria naturii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca obiect de studiu, încă nu își dobândise autonomia. Acest lucru avea să se petreacă, în Transilvania, doar după 1868 (cu ocazia legii educației emise de guvernul maghiar), care specifica faptul că istoria trebuia studiată ca materie separată. Al doilea abecedar apărut în 1861 purta semnătura lui Vasile Petri, fiind intitulat Elementariu seu Abecedariu pentru școlele romanesci. Acesta avea să fie interzis de autoritățile maghiare, ulterior intrării în vigoare a legii din 1868, pe motivul că atenta la coeziunea statului maghiar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în 1861 purta semnătura lui Vasile Petri, fiind intitulat Elementariu seu Abecedariu pentru școlele romanesci. Acesta avea să fie interzis de autoritățile maghiare, ulterior intrării în vigoare a legii din 1868, pe motivul că atenta la coeziunea statului maghiar. Revizuit, abecedarul lui V. Petri avea să apară în 1878 sub numele de Noul Abecedar românesc. Procesul de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta ulterior unirii Transilvaniei cu Ungaria din 1867 își face simțite efectele în Abecedarul ilustrat, publicat în Timișoara, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
școlele romanesci. Acesta avea să fie interzis de autoritățile maghiare, ulterior intrării în vigoare a legii din 1868, pe motivul că atenta la coeziunea statului maghiar. Revizuit, abecedarul lui V. Petri avea să apară în 1878 sub numele de Noul Abecedar românesc. Procesul de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta ulterior unirii Transilvaniei cu Ungaria din 1867 își face simțite efectele în Abecedarul ilustrat, publicat în Timișoara, în 1889, de Dimitrie Gramma, destinat școlilor românești din Ardeal și Banat. Acesta ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la coeziunea statului maghiar. Revizuit, abecedarul lui V. Petri avea să apară în 1878 sub numele de Noul Abecedar românesc. Procesul de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta ulterior unirii Transilvaniei cu Ungaria din 1867 își face simțite efectele în Abecedarul ilustrat, publicat în Timișoara, în 1889, de Dimitrie Gramma, destinat școlilor românești din Ardeal și Banat. Acesta ilustrează din plin tendința statului maghiar de incluziune a minorităților în noua patrie ungurească. De exemplu, O. Ghibu (1975, p. 147) menționează că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ilustrat, publicat în Timișoara, în 1889, de Dimitrie Gramma, destinat școlilor românești din Ardeal și Banat. Acesta ilustrează din plin tendința statului maghiar de incluziune a minorităților în noua patrie ungurească. De exemplu, O. Ghibu (1975, p. 147) menționează că abecedarul conține un steag unguresc descris elevilor români ca fiind "steagul patriei", iar câteva pagini mai încolo stă scris: "Ungaria e patria noastră. Toți oamenii din patrie suntem frați". Pe fondul acestei literaturi didactice dominată de bucoavne și mai apoi de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conține un steag unguresc descris elevilor români ca fiind "steagul patriei", iar câteva pagini mai încolo stă scris: "Ungaria e patria noastră. Toți oamenii din patrie suntem frați". Pe fondul acestei literaturi didactice dominată de bucoavne și mai apoi de abecedare își face apariția manualul de istorie ca instrument pedagogic și vehicul ideologic. Primul manual de istorie din literatura didactică românească apare în 1839, sub semnătura lui Florian Aaron cu titlul Manual de istoria Principatului României. Titlul este înșelător, întrucât prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ultimele două secole de existență istorică românească (din 1839, anul apariției primului manual de istorie în țările române, până în ziua de astăzi). Eșantionul supus analizei cuprinde o colecție de aproximativ o sută de manuale de istorie și alte cărți școlare (abecedare, cărți de citire, prime cunoștințe, manuale de cultură civică). O analiză exhaustivă, care să cuprindă întreaga colecție de manuale de istorie publicate în literatura didactică românească, nu a fost posibilă din rațiuni ce țin atât de indisponibilitatea materialelor cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cărților școlare orbita în jurul axei centrale a religiei și era, în consecință, iradiat până în profunzimile sale de preceptele moralității creștine. Chiar și în Transilvania, unde am văzut că, odată cu etatizarea învățământului inițiat de Curtea de la Viena începând cu Maria Tereza, abecedarele și cărțile de lectură promovau o "pedagogie a supunerii" și de acceptare a ordinii consacrate, politica imperială a făcut concesii majore începând cu anul 1806, când bisericile au fost reinstalate ca agenții principali ai educației publice. În fapt, până în 1918
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bucoavne și texte religioase, în care finalitatea educației era programată a consta în formarea de creștini cu frica lui Dumnezeu înzestrați cu abilități practice minimale pentru îndeplinirea obligațiilor religioase, primul fior patriotic este introdus de către Grigore Pleșoianu în 1828 prin Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor. Desigur, nu este vorba de un manual manifest și exclusiv patriotic, ci de o primă carte școlară destinată învățământului primar care, pe lângă informații religioase, vizează să atingă și corzi patriotice în rândul copiilor cărora i se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]