1,095 matches
-
fără să Se mire de nimic, fără să spună un cuvânt. Mi-am închipuit mereu că exact așa va fi prima noastră întâlnire. Părea cufundată într-un somn profund, fără sfârșit; trebuia să fi plonjat într-adevăr într-un somn abisal, ca să ai un astfel de vis. Pentru mine, tăcerea aceasta ținea de viața eternă, pentru că nu se poate vorbi în veșnicie, în starea fără început și sfârșit. Pentru ochii mei, era femeie, dar avea, în același timp, ceva supraomenesc. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
peste cap”, deznădejdea roade „temeliile dorinței de a fi”. Nu mai este Însă clasicizata confuzie bonomă a celor care „la mijloc de rău și bun” par bucuroși să dea „cu sâc din Isarlâc...”. Cicloanele negre ale Istoriei au lăsat urme abisale și durabile, premisele par pe veci schimonosite, ruinate, promițând doar noi dezastre. Dramatica Gomoră a neantului și-a Întunecat peisajul și pedepsele. „Aici binele și răul se suspendă sunt identice/ Aici fiecare poartă În cârcă Întreaga umanitate/ iar efortul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
personaje oficiale (Michaux - Vasile Nicolescu, traducătorul poetului francez; Răcănel - Nicolae Dragoș; Ziarul Costache - România liberă, condusă Într-o vreme de o tovarășă Costache), ca și prieteni (Krohadze, Umanistul de Serviciu, Berdiaev, Anchetatorul apatic, Hașurelu, Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
anilor ’60, cu ecou prelungit și deviat azi În clișeul politic al „corectitudinii” (termen care și-a impus convenționalitatea de „stânga”, dar care merită o discuție ne-partizană mai profundă și mai onestă, care să țină seama de contrastele sociale abisale ale Americii de ieri și de azi), nu solicită decât dezaprobarea lui Bellow. Prietenia cu Alan Bloom ( În care cititorii au fost ghidați să-l recunoască pe Ravelstein), ideologul elitist și criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
douăzeci și cinci de mii de locuitori, luna uscată de iunie, pământul gol, plutind în mijlocul lui niciunde. Nu încălca etica profesională; soția lui îi era colegă în astfel de chestiuni, în toate felurile în afara statului de plată. Îi povesti ce senzație de abisal avea când vedea cum recunoașterea se divide în bucăți distincte mai exigente. Cealaltă femeie râdea; asta e speriată. Expresiile ei faciale sunt greșite. Dubluri, extratereștri, împărțind realitatea în o mie de părți, păstrând disctincții prea subtile pentru ca normalitatea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
creier, Weber se întorsese înapoi la origini. În ceea ce avea să fie cu siguranță ultimul stadiu al dezvoltării sale intelectuale, spera să găsească, în cele mai noi și mai solide descoperiri ale neuroștiințelor, procese care să semene cu vechea psihologie abisală: reprimare, sublimare, negare, transfer. Să le găsească la un nivel de deasupra modulelor. Pe scurt, Weber începu să realizeze că bătuse drumul până-n Nebraska și-l studiase pe Mark Schluter ca să dovedească, cel puțin față de sine, că deși sindromul Capgras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a purtat o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
al meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC ÎN YID! Eliberează libidoul acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să majorezi și prețul - plătesc oricât! Dar m-am săturat să mă fac mititel în fața plăcerilor abisale, întunecate! Mami, mami, ce-ai vrut să faci din mine, de fapt, un cadavru viu ca Ronald Nimkin? De unde ți-a venit ideea că cel mai minunat lucru ce-aș putea fi eu în viață ar fi să fiu ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
băltirea asta paradoxal agresivă, n-are nici o legătură cu postmodernismul, nu e nici măcar caricatura lui. Când respectul și civilitatea impuse de Manolescu, Simion, Martin etc. s-au dus pe apa Sâmbetei, a ieșit la suprafață acel gen de mitocănie densă, abisală care prosperă exact în apele tulburi ale anarhiei. Despre aceasta, însă, altădată. 169 Despre violență Sânt în general, un om care se mulțumește cu ce are și care nu-și dorește prea multe. Am văzut de curând o listă cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adus, de fapt, un alt val naționalist în România, bazat de asemenea pe mistica originii daco-romane a poporului român și pe exaltarea calităților sale eroice. Propaganda în acest sens a fost intensă și a lăsat urme 232 adinei în conștiința abisală a populației. Curentul intelectual al "protocronismului" a servit ideologiei ceaușiste, susținând în mod de multe ori grandoman și ridicol primatul românesc în toate domeniile vieții științifice și culturale mondiale, de la presupusa descoperire a insulinei la presupusa inventare a ciberneticii de către
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așteptării cutremurate. Rezultatul este o dulce sfâșiere, un dorit chin erotic: Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, Vino, nu veni, dulcea mea înserare... Mișcarea spre înăuntru presupune, aici, o eminesciană pierdere "pe malul apei", o că-dere în singurătatea dragostei, abisală. Mișcarea retractilă, de cucerire a interiorității, înseamnă devenire. Mișcarea în afară înseamnă pierdere. Devenirea semnifică mythos-ul, pierderea duce la mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
rafinat (ca un gurmet) un sentiment abrupt, devastator, acela al iubirii-ură. Creștinismul va distruge acest sentiment incredibil de complicat, îl va stârpi pur și simplu; dar în tragedia greacă iubirea-ură există în forme variate care dau seamă despre o psihologie abisală nemaivăzută. Medeea iubește ca o nebună inclusiv după mulți ani de la căsătorie: ea nu este o femeie bătrână (chiar dacă este mai în vârstă decât Iason, chiar dacă e „coaptă“), nu este nici urâtă (frumusețea ei l-a fascinat odinioară pe Iason
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
romanul) de a sonda cu o luciditate dusă la limită abisurile minții și ale sufletului omenesc într-o scriitură care, atingând intensitatea interogației dostoievskiene, urmează liniile unei logici strânse și ale unei forme simple și clare. Îngemănarea aceasta fericită dintre abisal și logic este favorizată de perspectiva dinăuntru a viziunii și prezentării lumii și oamenilor. Un înăutru vibrând intens la exterior și controlându-și strict reacțiile prin exercițiul anticipativ sau retrospectiv al analizei de sine. Spre interioritatea eroului-povestitor, lumea trimite lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 17 footnote> Anton Holban este inconfundabil în cadrul acestei orientări mai ales pentru că își propune analiza zonelor abisale, fără ca să se producă o schimbare la nivelul conștiinței personajelor. Analistul nu cunoaște oamenii, un argument e cel dat de Eugen Ionescu, conform căruia la moartea Irinei din primul roman scris la persoana întâi al autorului, Sandu se căiește. Nedumerirea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Menținerea în zonele abisale ale psihicului și tentația subconștientului par singurele posibilități de supraviețuire și de exprimare. Este vârsta modernă a romanului, în care arta se îmbină cu psihologia, psihanaliza cu filosofia. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-și construiască și să-și reconstruiască personalitatea clipă de clipă. Deși nu avem niciodată acces la fluxul memoriei involuntare al naratorului și mai ales al naratoarei, căreia i se delegă funcțiunea povestirii, putem privi asemenea instantanee disparate, dinamismul psihismului interior, abisal fiind înlocuit cu staticul unui psihic de tip schemă. Poate dacă numărul perechilor de contradicții ar fi fost mai mare, efectul ar fi fost o adâncire a misterului, dar Anton Holban e un prozator de respirație scurtă, care nu are
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Holban o încărcătură puternică de snobism, fiind unul din motivele principale ale ascendentului pe care eroul masculin îl are asupra tuturor eroinelor sale. Prozatorul este inconfundabil în cadrul noii orientări din literatura interbelică mai ales pentru că își propune analiza zonelor abisale, fără ca să se producă o schimbare la nivelul conștiinței personajelor. Întreaga literatură a lui Anton Holban este proiectul unei autoficțiuni avant la lettre, în care se îmbină adevărul și mistificarea.
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
le redau pot să ne apară ca nonsensuri. Doar că, așa cum ne spune Wittgenstein, ele reprezintă până la urmă „problemele noas tre de viață“. Iar aceste probleme se văd dezlegate, paradoxal, doar atunci când dispar ca atare. De pildă, problema sensului vieții, abisală prin însăși formularea ei. „Dez legarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții lea de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103, 141
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
136-137, 142 absurdul înțeles ca ~ (vezi „absurd“) F fenomenologie 8, 14 (n. 3), 97 (n. 90), 126 (n. 123), 130 ficțiune 18, 28, 33, 52, 81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
L`Eau et les Rêves, José Corti, 1942), pe care Blaga o numește „râul morților”, „putregai” sau „must verde de cucută” este expresie a unei voci unice, a divinității sau o suprapunere a dezamăgirii divine și a celei auctoriale. Apa abisală, „fără fund” este asociată Haosului, acelei „substanțe indistincte și potențiale” (V. Lovinescu), apte de a deveni Cosmos: „Cetate.../ Odihnă multă ai avut/s-arunci năvoade în noianul veșniciei./ Pescuit-ai frământări din ape fără fund? [s.n.]” se-ntreabă Zeul. în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
de înmugurire a dansului, trupul scuturat de dans nu știa încă faptul că în această febrilitate se ascunde scuturătura și tremurul frenetic al dispariției, explozia de orgie a acesteia: atracția fascinantă a vidului care ne înghite în cleștele gurii lui abisale, în care ne zbatem mai fioros și mai puternic decât oricând, pentru ultima dată, și ca efort suprem al vieții. Nu știm că, în frenezia unor clipe efemere, facem de fapt exercițiul definitiv al dispariției, fiorul ei fioros. Și să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]