16,963 matches
-
Editură a Fundațiilor Regale apoi se va transforma, la rîndul ei, în Editura Meridiane, se înființează Institutul de Istoria Artei, condus de George Oprescu, se înființează Muzeul de Artă al Repubicii Populare Române, Institutul de artă Plastică ,,Nicolae Grigorescu", reviste academice (SCIA), reviste de specialitate (Arta plastică) sau de propagandă (L'art dans la R.P.R.) etc. în ciuda acestor schimbări accelerate și agresive, care, aparent, nu acordau nici o șansă celor care ar fi vrut să li se sustragă, realitatea acestui timp și
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
seminarul Jacques Le Rider, este singurul în care discuția cu membrii Fundației A Treia Europă ocupă mai puțin spațiu decât partea de eseuri și articole, și întregul nu reușește să dea impresia de unitate specifică celorlalte volume. în plus, scriitura academică a lui Le Rider recomandă textele sale mai curând specialiștilor; jurnalul din România abundă de informații și considerații, însă datele istorice și culturale primează asupra impresiilor de călătorie, asupra realității cu care intră în contact (se poate citi spre comparație
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
avantajul unei înțelegeri care nu riscă să se transforme în parti-pris. Ultimul aspect despre care mi se pare interesant de vorbit este unul colateral, dar vizibil de la prima lectură - felul în care un anume tip de formație intelectuală marchează performanțele academice ale unei persoane, dovedind în același timp modul în care societatea însăși se raportează la cultură: Jacques Le Rider face figură separată printre profesori la universități americane, specializarea sa e mult mai strictă, implicarea în spațiul public mult mai redusă
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
în "nota" (articol concentrat) Pășuniștii și "nemuritorii", intitulată astfel încât din prag ne întâmpină intenția de a denunța, în stil polemic și pamfletar, tradiționalismul epidemic întins și asupra instituției "nemuritorilor". Eseul e axat pe două idei: generația în literatură și conservatorismul academic. Cea dintâi e adusă în discuție într-un stil șarjant, spre a diferenția regimul propriului grup. Între generațiile ce s-au succedat în secolul romantic și generațiile perioadei contemporane e așezat un "totuși" îngăduitor pentru trecut, dar nu și pentru
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
pășunism interesează acum mult mai puțin decât aceea despre generația și relația cu Blaga. Mai cu seamă că tema era dezvoltată în termeni gravi și în scrisoarea amintită. Cât privește cea de a doua idee ce dă substanță eseului, pășunismul academic, de la care Blaga face excepție, merită o interpretare foarte atentă. Lauda lui Blaga, dacă nu e cu totul de circumstanță, oricum pare scrisă cu mare grijă pentru cuvânt, prevenitor. Pe terenul sămănătorismului transilvan, fără să se spună că l-ar
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
Încât, la suprafață ar părea că e flatare a mentorului revistei la care cerchiștii și-au găsit cel mai potrivit adăpost temporar, însă, subtextul nu încurajează o astfel de lectură, deși se spune, cu îndrăzneala tinereții, că Blaga onora instituția academică fără ca ea să-l merite. Neîncrederea noastră e iscată de o frază în care se face un reproș subînțeles că nu e Lovinescu cel care să fi fost chemat, cum era drept, să îmbrace tunica brodată cu fireturi. Aceasta pare
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
unor piețe, și, în fond, poezia unei singurătăți. Eram atunci singur și fiecare întîlnire era un eveniment și se putea sfîrși și chiar se sfîrșea de multe ori cu bucuria de a regăsi niște oameni, de a ieși din sicitatea academică de care sufeream eu însumi. Poate că este o compensație și aici, cum vă spuneam și în legătură cu avangarda. Îmi dau seama acum, recapitulîndu-mi viața, că aveam nevoie de această ieșire din tipar, din geometrii, din solemnități, din ceremonialul academic. Am
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
sicitatea academică de care sufeream eu însumi. Poate că este o compensație și aici, cum vă spuneam și în legătură cu avangarda. Îmi dau seama acum, recapitulîndu-mi viața, că aveam nevoie de această ieșire din tipar, din geometrii, din solemnități, din ceremonialul academic. Am tînjit întotdeauna, deși n-am avut întotdeauna poate curajul, să ies brusc, brutal, violent, zgomotos, și poate această incapacitate, această reținere, această timiditate s-a transmis și poeziei mele, care n-a putut fi niciodată foarte violentă, n-a
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
dintre aceste dialoguri, preocuparea dvs. pentru condiția criticii în raport cu literatura. Eu cred că toată această preocupare are niște resorturi mai intime, mai adînci. Vă spuneam mai înainte că eu însumi am simțit ca un fel de povară o anumită rigiditate academică, o anumită lipsă de curaj de a ieși din aceste tipare și o nevoie de comunicare. Pe de altă parte, scriindu-se, de pildă, despre Tudor Vianu, s-a vorbit chiar de parazitismul criticii, tocmai prin aceste detașări academice ale
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
rigiditate academică, o anumită lipsă de curaj de a ieși din aceste tipare și o nevoie de comunicare. Pe de altă parte, scriindu-se, de pildă, despre Tudor Vianu, s-a vorbit chiar de parazitismul criticii, tocmai prin aceste detașări academice ale unei critici care rămîne cumva exterioară operei, luîndu-și opera ca un pretext pe corpul căreia speculează. Or, eu am întîlnit, în Paris, în Elveția și în alte locuri, niște oameni pe care i-am simțit mult mai apropiați de
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
identificare. Nu mă supăr deloc, dimpotrivă, este o mare satisfacție, pentru că mi se pare că critica rămasă în exterior, critica distantă, rece, nu este cea mai potrivită. Așa încît, din punctul meu de vedere, criticul ideal nu este deloc cel academic, în adevăratul sens al cuvîntului, ci ar trebui să fie criticul care trăiește textul, care reușește să intre cu un fel de participare umană, cu emoție, în mecanismele aparent cele mai reci, mai rigide, ale textului literar. Astfel că Orele
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
bighidiu) și bididiu. Există chiar și derivate feminine ale cuvîntului (bididie, bididioaică), cu sensul previzibil "tînără, fată": "Vede lovele, bididia!" (într-un articol al lui B. Lăzăreanu din 1923). Sensul argotic provine probabil din graiul muntenesc, în care chiar dicționarul academic (DA) atesta existența unui uz metaforic pentru substantivul bididiu - "om mic, puțintel, dar sprinten la treabă"; glosarul lui D. Udrescu (1967, cu material din zona Argeș, cuprindea chiar adjectivul bididiu,-ie: "mititel, vioi, drăgălaș, simpatic": "E-o fetiță bididie". O
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
ști căci eu mă aflu bine sănătos...". Expresii de acestea am auzit și din gura unor elevi din cursul superior de liceu" (în Puțină gramatică, 1987, p. 78). Confuzia e de altfel consemnată în modul cel mai clar în dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (DA, tomul I, Litera C, 1940), care îi rezervă un paragraf în tratarea cuvîntului căci; dovedindu-i astfel vechimea și ilustrînd-o cu citate din Cantemir, Țichindeal, Petru Maior și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
fost "rechemat", nu care cumva să ajute și mai mult la consolidarea imaginii unei Românii cu adevărat europene. Și, după cum merg lucrurile, însuși dl. Bulei, care a făcut la Veneția pentru cultura și civilizația română mai mult decît toate "organele" academice și politice guvernamentale, va reveni în țară. Ca întodeauna, în nefericitul nostru infern sunt sacrificate piesele de mare greutate, pentru a fi salvați pionii! Construcția instituțională de la Veneția, ca și Accademia di Romania de la Roma, este abandonată în numele unui sistem
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
se justifică prin faptul că, operă de pionierat la vremea sa, reformează din temelii (prin efectele sale de lungă durată) studiile regionale - în primul rînd pe cele legate de Orient, modificînd însă în mod fundamental o întreagă metodă de abordare academică (e de notat influența sa asupra studiilor central și est-europene din Statele Unite). Trebuie totuși atrasă atenția asupra unui lucru: Orientalism nu trebuie citită în cheia Ciocnirii civilizațiilor a lui Huntington, deși tentația e mare. Apărînd dreptul 'orientalilor" la propria imagine
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
și mai respectat decît în țară. Am trăit în orice caz mai bine și-am avut mai mult timp pentru scris. Probabil că pentru mine ar fi mai acceptabilă situația de-acum, cea de cetățean al micilor comunități literare și academice, indiferent unde ar fi ele localizate, decît să mă așez definitiv într-un loc. Spațiul fizic nu mai e așa de important azi. Unde aș vrea să-mi am casa? Deocamdată aș vrea doar să am o casă. Reușești să
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Și mai sînt de consemant astfel de "detalii" care fac deliciul editorului adevărat, dar nu mai am spațiul necesar relatărilor. Recomand cu căldură amatorilor de "scumpeturi" caragialiene să-și procure și să citească (evident și secțiunea "Note și variante") ediția academică a dlor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Memorabilă e prefața dlui Eugen Simion, subintitulată "I.L. Caragiale și spiritul românesc". Ceea ce mă duce cu gîndul la celebra apreciere a lui Ralea (din Valori) că I.L. Caragiale e cel mai național
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
Wolf, profesor de istorie la Boston College, și de la care acesta pornește în mod explicit, mă obligă să o atribui unui alt domeniu - postcolonialismul. Jocul acesta, al plasării într-un domeniu sau altul nu e legat de succesiunea unor "mode" academice, ci de atitudinile diferite ale celor două discipline față de subiectul studiat, chiar dacă instrumentele de analiză sînt, în mare măsură, aceleași. Schimbările produse în Europa de Est prin căderea comunismului au făcut ca, după 1989, Europa să fie gîndită ca un întreg, prin
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
să accepte tot ce se inventează pe seama ei. Remarcînd caracterul contradictoriu al acestei construcții, Inventarea Europei de Est oferă o "completare" a tezelor Orientalismului lui Edward Said, cartea care, cu aproape două decenii înainte, instituia postcolonialismul ca domeniu de studii academice. Inventarea Europei de Est e strîns legată de inventarea Orientului, față de care creează o tranziție ambiguă, dar evidentă pentru ochii călătorilor occidentali. Ca și Orientul, jumătatea estică a Europei nu e decît o subtilă autoreclamă a Occidentului, un construct ce
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
despre cvasi-absența pregătirii didactice în facultățile românești, facultăți care pregătesc specialiști și cercetători, dar mai puțin profesori. Cum autonomia universitară există, tot ce se poate face deocamdată sunt constatări și sugestii. De asemenea, s-a propus trecerea hotărâtă înspre pregătirea academică în sistem de dublă și triplă specializare, care ar fi în acord cu flexibilizarea curriculară. Părerile au fost împărțite, pentru că din punct de vedere al standardelor academice, tripla specializare poate duce la o diminuare a standardelor științifice de pregătire. S-
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
sunt constatări și sugestii. De asemenea, s-a propus trecerea hotărâtă înspre pregătirea academică în sistem de dublă și triplă specializare, care ar fi în acord cu flexibilizarea curriculară. Părerile au fost împărțite, pentru că din punct de vedere al standardelor academice, tripla specializare poate duce la o diminuare a standardelor științifice de pregătire. S-a propus chiar un sistem diferențiat de evaluare academică finală, prin înființarea licenței în educație. Cum reforma nu constă doar în reglementări, ci și în monitorizarea consecventă
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
ar fi în acord cu flexibilizarea curriculară. Părerile au fost împărțite, pentru că din punct de vedere al standardelor academice, tripla specializare poate duce la o diminuare a standardelor științifice de pregătire. S-a propus chiar un sistem diferențiat de evaluare academică finală, prin înființarea licenței în educație. Cum reforma nu constă doar în reglementări, ci și în monitorizarea consecventă și evaluarea periodică, trebuie asigurată în continuare funcționarea independentă a instituțiilor create în cadrul procesului de reformă. Schimbările aleatorii și inconsecvente, ca și
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
proprie, pe care trebuie să faci efortul de a o înțelege. ș...ț Din acest motiv, cred că este falsă separarea într-o categorie care s-a și una care ar fi rămas scufundată într-un naiv și generos idealism academic. Valorile și atitudinile fundamentale continuă să unească ambele categorii, doar strategiile lor politice diferă. Unii cred că trebuie să practice îngăduința sau disprețul olimpian dintr-o poziție de exterioritate și superioritate, alții înțeleg să lupte pentru propriile privilegii dinăuntru cîmpului
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, partea a 3-a, 1990) e din anul 1826, dintr-un text care glosează deja în paranteză interpretarea ilocuționară și atenuativă: "el mi-a adaos cu dispreț: hai sictir (fugi de-aicea) giaur!". Dicționarul academic oferă numeroase alte exemple de folosire a înjurăturii din proza lui Cezar Petrescu, Sadoveanu, Marin Preda și chiar din versuri populare ("Lele verde viorea/ Sictir pe ușă că-l da"), atestînd astfel circulația formulei în diferite epoci și medii sociale
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
laudă, contribuția Alinei Nițu. * Revista 22 (20-26 nov.) își consacră suplimentul lunar unei dezbateri pe tema Mass-media și democrația în țările în tranziție. Cel mai interesant lucru este, într-o dezbatere care adună numeroase contribuții valoroase, ancheta făcută de Societatea Academică din România în colaborare cu Open Society Institute din București. Pentru perioada ianuarie-iunie 2001, au fost monitorizate cîteva zeci de cotidiene din Estonia, Rusia, Ucraina, Lituania, Slovacia, Bulgaria, Polonia, Letonia, Cehia, Ungaria și România. Din România, de exemplu, au format
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]