33,912 matches
-
două fidele ale temei Gulagului: Lucia Hossu-Longin și, sporadic, Mariana Sipos. Trebuie apoi amintită Asociația Foștilor Deținuți Politici care publică de cîțiva ani "Documentele Rezistenței". Se cuvine remarcată revista și fundația Memoria că portdrapel al foștilor deținuți politici, dar și Academia Civică, care girează simpozioanele de la Sighet și "Analele Sighet". Nu trebuie scăpate din vedere nici cele cîteva edituri care au colecții specializate pe Gulag: Marineasa de la Timișoara (axată pe mărturii despre deportare și despre rezistență din munți), Ramida, Albatros, Humanitas
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
unui Mohor care s-a străduit să demonstreze, prea mulți ani, ca slavii au populat teritoriul dintre Carpați și Nistru înainte ca moldovenii să se constituie etnogenetic. E adus, apoi, în scenă un I.S.Grosul, devenit în 1961 președinte al Academiei de stiinte al Moldovei sovietice, care scria că în 1812 "moldovenii și-au legat pe veci soarta de popoarele rus, ucrainean și de celelalte popoare frățești". Apare, după aceea, blasfematorul A.M. Lazarev, care, din 1947, a ocupat înalte demnități "științifice
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
se știe, în română contemporană formele de vocativ marcate, cu desinențe specifice, caracterizează oralitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile sociolingvistice ale acestor forme le fac apte să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o sursă de umor. În "Academia Cațavencu" (AC), de pildă, textele caricaturilor și ale fotografiilor (adesea trucate), conțin un număr mare de vocative, a căror funcție imediată este de a permite identificarea personajelor caricaturizate, dar prin care se realizează și o functie secundară, conotativa. Această utilizare
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
de centralismul insuportabil pe care stă cocoțata actuala putere discreționara a regimului Constantinescu. Ce legătură există între dorința românilor, maghiarilor și germanilor din Banat și Transilvania de a duce împreună (repet: împreună!) o viață decentă și documentul din 1986 al Academiei sîrbe de știință, prin care albanezii din Kosovo erau decretați sub-oameni, insecte dăunătoare care se înmulțesc primejdios și care trebuie, prin urmare, stîrpite? Scrisoarea... interceptata de intelectualii cu grade ai domnului Constantinescu e departe de toate aceste elucubrații. Acuză de
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
patronajul lui Nicolae Breban, ca director, si cu girul lui Cătălin Târlea, ca redactor-șef, s-a publicat nu demult, ca "zvon", informația potrivit căreia un cunoscut scriitor și-ar fi ucis mama. Iar mama în cauză trăiește!) În revistă Academia Cațavencu (din 25 mai l999), un autor necunoscut (deși ușor de recunoscut), cu pseudonimul "Necumintele" declară că știe de ce mi-a sărit țandăra când am citit cartea lui Mircea Cărtărescu despre Postmodernismul românesc: pentru că în carte este vorba despre Mircea
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
și mirosuri ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC nr. 472 pare oarecum afectat de caniculă și poluare. Interesantul interviu luat de Carmen Chihaia lui Nicolae Balotă la Neptun are inadmisibile greșeli de transcriere, mai ales la numele și cuvintele străine, "trase pe Academiei", fără ca redactorul, corectorul și capul limpede să se sesizeze (Heidegger apare scris Heidegher, prestigioasa instituție pariziana capătă grafia L^École Normal Superieure, cineva e profesor agregè etc.) - ceea ce l-o fi necăjit pe eruditul intervievat. Dînsul spune, între altele, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
recente mi se par a dovedi în primul rînd persistentă acelor adverbe în -mente care pot fi echivalate printr-o construcție prepoziționala (cu statut de locuțiune): actualmente "în prezent", finalmente "în final", realmente "într-adevăr": "actualmente membru în comisia SIE" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 3); "finalmente, poporul va decide" ("Evenimentul zilei" 1678, 1998, 1); "o componentă transilvana, pentru care linia greco-catolica era realmente importantă" ("Dilemă" 269, 1998). Indispensabil se dovedeste și literalmente, al cărui sens propriu ar cere altminteri parafraze prea
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
Z. Ornea În 1943 filosoful Const. Rădulescu-Motru a început să țină un jurnal, care, de abia în 1991, a ajuns la Bibliotecă Academiei. L-a intitulat Revizuiri și adăugiri, avînd intenția să noteze, aici, eventualele tentative de reevaluare a unor lucrări sau opinii. Primele două volume ale acestui jurnal (pentru anii 1943 și 1944) au apărut în ultimii ani, cel de al treilea
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
a ma reflectă pe mine însumi în scris. O credință oarbă în nemurirea neamului românesc? Înrădăcinată mea dispoziție de a căuta o finalitate în tot ce se petrece în jurul meu?" Avea 78 de ani, (în 1946) mai era membru al Academiei, avea o pensie care, în condițiile inflației, nu însemnă nimic și trăia, de fapt, din veniturile moșioarei din Butoiesti (moștenita), acum redusă, prin reforma agrara din 1945, la jumatate (vreo 50 ha). Dar nici așa nu o putea scoate la
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
că a doua sa soție (prima îi murise demult), mai tînără decît el, era întreprinzătoare, ocupîndu-se de tot ceea ce privea gospodăria. Trăia mai mult în Butoiestii natali (unde avea acea sfoară de proprietate), la București ajungînd numai în perioada sesiunilor Academiei sau, în 1947, și în timpul iernii, îngrijindu-se, din vreme, de procurarea combustibilului. Surprind neplăcut, de ce n-aș spune-o?, opiniile sale politice, evidente încă din volumele de început. Era filoantonescian și chiar filohitlerist, condamnînd, încă în 1943, strădaniile Opoziției
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
bine întrevăzut, de pe acum, de bătrînul filosof. Bătrîn, cu vederea slăbită, mai lucra. A elaborat, în 1946, un adaos (care era o revizuire și adăugire) la lucrarea să fundamentală din 1927, Personalismul energetic, pe care a citit-o în plenul Academiei, îngrijindu-se să-i fie publicată în Analele Academiei Române. Din păcate, nimeni n-a luat în seamă această completare, cele două ediții ale cărții (una în anii optzeci, alta în anul 1998, neintregrînd acest adaos). A ostenit, apoi, la elaborarea
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
anii optzeci, alta în anul 1998, neintregrînd acest adaos). A ostenit, apoi, la elaborarea unui studiu despre democrație, pe care ar fi voit să-l publice în broșură dar nu putea din cauza cenzurii. L-a publicat, apoi, tot în Analele Academiei, nefiind, nici el, reluat apoi. Se interesa de soarta Convorbirilor literare, de care se îngrijea I. E. Toroutiu, care, avînd o tipografie, speră, naiv, să o transforme într-o cetățuie a rezistenței împotriva comunismului. De aceea, deși era conștient de mediocritatea
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
rezistenței împotriva comunismului. De aceea, deși era conștient de mediocritatea plata a lui Toroutiu, s-a bătut să fie ales academician împotriva lui... Arghezi, ("Eu am susținut, nota el la 24 mai 1947, dimpotrivă că pentru a fi membru al Academiei se cere în primul rînd de la candidat a fi reprezentantul unei sănătoase direcții culturale și, mai ales, a nu-și fi dobîndit celebritatea prin utilizarea pornografiei!"). De altfel, cu totul neorientat în ale literaturii, la 9 iunie 1946 notă, aproape
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
sunt cazați la rude, la prieteni, reluând vechile relații în circuitul vieții noastre de concert. Am reaudiat-o, recent, în compania Orchestrei Naționale Radio, a dirijorului Gheorghe Costin, pe violonista Mihaela Martin, stabilită actualmente la Köln, distins cadru universitar al Academiei de Muzică din localitate; dispune de aceeasi fermă capacitate a comunicării, de o sonoritate maleabila dar consistentă, aspecte ce contribuie la împlinirea magistrală a culminațiilor Concertului în mi minor de Felix Mendelssohn Bartholdy. Originar din România, pianistul Tamâș Vesmas este
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
mare lucru pe traseul spinos de la Respighi la Bartók. Este nevoie de o mană profesionistă permanentă, de un antrenament continuu. (Doar suntem la un "concurs" sau altfel spus, orchestră devine una din emblemele lui!). De nu, există în București, la Academia de muzică sau la Liceul de muzică formații de tineret care merită tot respectul. Faptul că tocmai categoria C. (născuți între 1.01.1982-31.12.1985 - premiu, Eugen Tichindeleanu) a demonstrat că grupul de 10 violoniști aleși pentru etapa a
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
în holul friguros al unui fel de cămin pentru nefamiliști, unde eram cazați. Nu se formaliza prea tare de condițiile destul de primitive și încerca să ia în umor, tot ce i se întîmplă. Chiar și calitatea studenților aleși de la toate Academiile din țară. O selecție nu pe sprinceana, cum se spune. Escaladînd el cel dintîi obstacolele, Radu Penciulescu a transformat locul de la Arcuș, generos ca spațiu, într-unul vrăjit. Propunerea lui de lucru era, mai întîi de toate, o provocare culturală
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
de literatură. Dar îl cunosc și cei complet neinteresați de literatură, ca pe un simbol al resurecției anticomuniste. De la înălțimea acestei notorietăți, poetul critică în continuare, nediferențiat tot ce se întâmplă în România în momentul de față. Editorialele sale din Academia Cațavencu sunt un săptămânal croncănit de corb, care din cauza repetării nu mai face o puternică impresie. Și mai regretabil este însă faptul că Mircea Dinescu s-a îndepărtat de poezie. Aproape nimeni nu mai crede că el își va regăsi
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
prietenului meu din Transilvania. 11 h 1/2 la Attia. Întoarsă acasă i-am povestit lui Nuni întrevederea mea de dimineață. 2 h - prînz la Mircea Cancicov. A fost afectuos și cred că recomandarea vă dă roade. 4 h la Academie să-l ascult pe Iorga vorbind despre imperialismul lui Bismarck (total inutil!). Pusese să mi se telefoneze să mă roage să vin. 5 h vizită neașteptată a soției prietenului meu. Zvonuri optimiste circulă tot mai mult. Le consider premature. 6
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
știe, în Hawaii, unde, iremediabil bolnav de literatură, scotea revista plurilingvă, Mele, consacrînd, cîteva numere, orașului Brașov. Dl Pericle Martinescu deține un stoc corpolent de scrisori primite de la Ștefan Baciu. N-ar trebui să se piardă, ci depus la Biblioteca Academiei. Cîndva se va edita un volum cu corespondența lui Baciu din România și, de ce nu?, chiar o ediție critică din opera sa lirică. Frumos portretul lui Gherasim Luca, din textul căruia aș reproduce chiar începutul: "Gherasim Luca a fost unul
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
Nadine Show" și toate celelalte pe calapodul lu' "Karaoke Show"" ("Evenimentul zilei" = EZ 2246, 1999, 10). De altfel, unele din construcții rămîn marcate, tinzînd chiar să indice un fel de personificare a institițiilor: "cînd se va anunța "Lista lui NATO"" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 3). în seria folosirilor marcate stilistic ale articolului ar putea intra și situațiile în care acesta precedă un nume comun cu valoare metonimică sau de substitut eufemistic, tratat însă ca nume propriu: sintagmele cu lui manivelă
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
săi. Adunarea generală a acestui an 1869 avusese loc la Șomcuta, cu discursul de o lirică elevație, "Poporul român în poezia sa", al lui Iosif Vulcan, cu donația lui Iacob Mureșan, directorul gerant al "Gazetei de Transilvania" pentru fundarea unei Academii de drepturi, la Sibiu sau Oradea, cu dezbateri premergătoare întemeierii Fondului de teatru român în Ardeal, dezbatere din cele mai fructuoase, și la care participă exponenți ai intelectualității transilvănene și din țară, de toate generațiile, printre care și Eminescu." (Opere
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
t cry), restul premiilor importante (cel mai bun film, regie, actor, imagine) le-a cucerit același American Beauty (vezi Rom. lit. nr. 8/2000). Fenomenul oferă o imagine pregnantă a schimbării de mentalitate și de gust, nu numai la nivelul Academiei, dar și la nivelul Americii... Indicele de așteptare, indicele de toleranță și indicele de luciditate s-au schimbat, în mod vizibil. La alte ediții, prezența unui film ca American Beauty ar fi fost de neconceput. S-ar putea spune că
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
2315, 2000, 10). Cînd verbul exprimă clar o acțiune a cărei responsabilitate aparține subiectului, aplicarea construcției produce un aer de justificare comică: "dădea mai bine la popor că Președintele rade și el la unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" ("Academia Cațavencu", 32, 1997, 8); " Dar mă băteam și eu, ca tot omu' care mai judecă și cu pumnul" (EZ 2297, 2000, 2).
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
pretinde una din butadele dumasiene, familiară celor care se aventurează să-l citească (act la fel de temerar precum o coborîre în infern, cum pare să o dovedească raritatea și precaritatea practicii lecturii), trebuie să fii mort sau să faci parte din Academie. Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt acri. Așa încît nu i-a rămas decît oglinda. Omul acceptă moartea în "oglinda" presei și a literaturii, dar - pentru că e om - nu și în oglinda fizică
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
butadele dumasiene, familiară celor care se aventurează să-l citească (act la fel de temerar precum o coborîre în infern, cum pare să o dovedească raritatea și precaritatea practicii lecturii), trebuie să fii mort sau să faci parte din Academie. Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt acri. Așa încît nu i-a rămas decît oglinda. Omul acceptă moartea în "oglinda" presei și a literaturii, dar - pentru că e om - nu și în oglinda fizică, reală. În care
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]