1,703 matches
-
fi aceea În care nu vor mai exista nici asupriți, nici asupritori. Ceea ce pot face pentru crearea unei astfel de lumi este să combat politicile electorale, sistemul partidelor, democrația reprezentativă - căci, folosind cuvântul democrație ca pe o formulă propagandistică, ei acaparează puterea și o smulg din mâinile poporului - și alternativele reformiste - deoarece au ca scop doar simple schimbări superficiale, menite să mențină sistemul așa cum este el acum. Voi căuta soldați și complici, iar dacă nu-i voi găsi voi acționa singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte ciudată, cum nu mai citisem pana atunci. De la primele rânduri mă acaparase, fiindcă aveam strania senzație că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total ieșit din comun, ce era teribil de deștept și uneori părea să îmi citească
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierdusem. Nici nu-i simțisem mișcările lente și am realizat doar atunci când buzele noastre făcuseră contact. Eram buimacă, nu știam ce-i ce mi se întâmplă. Pentru mine, era primul sărut. Era un sentiment nou întâlnit; o căldură ciudată îmi acapara corpul fragil și ușor, sângele umbla agitat prin vene vrând să explodeze, iar totul parcă prinsese viață din nou și din nou...Se opri. Mai doream. Nu vroiam să i dau drumul, nu încă; l-am mușcat ușor de buză
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
musculos, cu dinții strălucitori și gura cărnoasă, la patruzeci de ani Chantal părea să aibă cu zece mai puțin și datora acest lucru Îngrijirilor constante și naturale pe care le acorda corpului ei. Urmărirea ridurilor devenise o ocupație care-i acapara Întreg timpul. Oricum, tot nu avea mare lucru de făcut În colțul acela pierdut de provincie. O expresie de nedumerire Îi Întunecă fugar chipul, căreia Îi luă apoi locul un zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să te mai văd prin preajmă”. Sentimentele celui respins nu‑l interesau. - E mai bine pentru ei să mă urască. Asta le ascute spiritul. În general, avem de‑a face cu prea mult căcat terapeutic. Mă mustra pentru că mă lăsasem acaparat de tot felul de creaturi care mă făceau să‑mi irosesc timpul. - Citește orice carte bine scrisă despre Abe Lincoln! mă sfătuia el, și ai să vezi că În timpul Războiului Civil tot felul de indivizi Îi Împuiau capul cerându‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a Întrebat: - Nevastă‑ta e Întotdeauna așa? - Cum „așa”? - Cum? Întreabă el. Paisprezece ore pe zi stă Închisă acolo sus, cu cărțile și hârtiile ei; Vela e Încuiată În dulapul ei de la țară. - Înțeleg ce vrei să spui. Da. E acaparată de mecanica haosului. - Să stai fără să clintești - chiar fără să respiri. N‑o vezi niciodată respirând. Cum de nu se sufocă? - Își pregătește prelegerea. E invitată la o conferință ca să comenteze cercetările cuiva. - Probabil că‑și ține respirația - respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se termine odată! IOANA: Am să vă spun lui tata. Tata o să se supere pe voi. Da. ȘEFUL GĂRII: Afarăăă! Diavolul s-a întins deasupra noastră... Se întorc noriiiii...! Ha! O să tune. CASIERUL (Ușor amețit de alcool, încearcă să-l acapareze pe călător.): Domnule... Nu trebuie să-l judecați prea rău. Noi suntem obișnuiți. Eu, de pildă, când eram mic, încercam în fiecare zi să călătoresc prin ploaie. Am rămas cu un gust amar. Dar eu, domnule, n-am înnebunit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alți douăzeci și șapte pentru: Conspirație în scopul de a distruge moralul, loialitatea și încrederea membrilor forțelor militare și navale ale Statelor Unite și ale poporului Statelor Unite în persoanele oficiale și în forma republicană de guvernământ; conspirație în scopul de-a acapara, a folosi și a face abuz de dreptul la libertatea cuvântului și a presei pentru a-și răspândi doctrinele trădătoare, cu intenția și în credința că orice națiune care permite cetățenilor ei dreptul la libertatea cuvântului este neputincioasă în fața dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în cea mai mare parte dintre cazuri, iar acesta este unul dintre exemplele sugestive, nicidecum acea excepție care ar întări, în teorie și numai în teorie, regula. Dar nu asta este important, doamnelor și domnilor. Spectacolul în sine trebuie să acapareze întreaga atenție a spectatorilor evadați din casele lor, din grijile lor, din frustrările lor sau din fantasmele lor, ceea ce se întâmplă pe scenă, în ultimă instanță, este important. Culisele acțiunii sunt rezervate doar scriitorului cu imaginație (presupunem) bogată. Un scriitor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plesnește de sănătate generală. Cu alte cuvinte, când treci de vîrsta de 50 de ani și te apropii de senectute poți foarte bine, fiziologic vorbind, să trăiești fără nevastă. Tu știi mai bine decât mine ce Înseamnă femeia. Ea Îl acaparează cu totul pe bărbat, Îl moleșește În orice privință, Îi răpește pacea sufletească, nemaiîngăduindu-i să aibă și iubiri extraconjugale, dar neerotice (cum ar fi dragostea față de Înaltul Creator, față de Țară și aproapele nostru), nici alte gînduri sau preocupări. Tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai pestrița pe care o văzusem vreodată: imigran(i filipinezi, chinezi, mexicani, polonezi, muncitori musculo(i (i tineri liceeni. Ce era mai tulbur(tor era privirea cinic( pe care le-o aruncau tinerelor femei (i modalitatea direct( cu care le acaparau la (nceputul fiec(rui dans. Femeile, tinere (i foarte machiate, vorbeau pu(în, dar cînd o f(ceau foloseau expresii mai ciudate pentru a da mai mult( for(( sugestiv( cuvintelor. Ele vorbeau de "Negri (i bronză(i" (cabaret pentru albi
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
dar în unele seri, n-avea cum s-o dea la întors și accepta, pe muchia rablagită a recamierului său, și câteva dintre iubitele despre care se scrisese în vers alb. Devenise cea mai vânată persoană din București, poezia îi acapara clipă de clipă. Emanația lirică îi scăpase de sub control. 353 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deilor cu care se împinciorongește. Și cu care se joacă de-a iapa și armăsarii, pe la voi, prin cartier?!..." - Ce blestemat!! Câtă bădărănie!... Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde se cîntă, se dansează; imaginea, socialmente primitivă, se regăsește aceeași și în epoca noastră, atît în cazurile citate cît și în altele. Mișcarea ritmică, uniformă și continuă, este expresia imediată a unei stări mentale în care conștiința fiecăruia e acaparată de un sentiment unic, de o unică și halucinantă idee, cea a scopului comun. Toate trupurile tresar la fel, în același timp, toate fețele au aceeași mască, toate vocile același strigăt; fără a mai pune la socoteală profunzimea impresiei produse
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
remarca că, de-a lungul anilor, mulți vor observa în scrierile sale "o diferență importantă". Și o explică în felul următor: "Ițele care se încurcaseră de-a lungul evoluției mele au început acum să se descîlcească, interesele care m-au acaparat în ultima parte a vieții s-au estompat, în timp ce preocupările originare, cele mai vechi, au redevenit primordiale... După un ocol de o viață prin științele naturale, medicină și psihoterapie, interesul meu s-a întors asupra problemelor culturale care mă fascinaseră
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o minoritate, izbucnește în cele din urmă dinlăuntru. Un timp, a circulat ca o idee în mintea unui savant sau a unui artist. A schimbat spiritele în mod latent, fără ca acestea să-și dea seama. Renăscînd, acționează pe față și acaparează întreaga comunitate 515. Fără să se ascundă, fiecare evreu se identifică cu tatăl întors din nou printre ei, Moise, se declară fiu și adept al acestuia. Cînd se spune că un popor a renăscut din propria-i cenușă, ar trebui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Stat, garantul puterii politice. Evanghelia le cere creștinilor să nu înceteze a spune dregătorilor lumii că puterea care le-a fost încredințată nu le aparține. Orice demnitar nu este decât un custode. Puterea legislativă și executivă nu reprezintă niște privilegii acaparate în sfera privată de un individ sau de-o clică - așa cum își imaginează despoții -, ci niște simple oficii exersate prin delegație. Pentru creștini nu legitimitatea exercițiului politic trebuie pusă în discuție - nici Iisus, nici apostolii n-au făcut aceasta -, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
departe, cele mai dramatice dintre aceste evenimente. în al treilea rând, în Germania nazistă, Uniunea Sovietică și Statele Unite de azi, viața politică a început să fie dominată de o mișcare care își are originea în afara sistemului parlamentar și care a acaparat puterea de stat. în Rusia, comuniștii au ajuns la putere prin intermediul revoluției. în Republica de la Weimer, naziștii au format un partid politic și au venit la putere pe cale constituțională. în Statele Unite, mișcarea conservatoare a preluat întâi Partidul Republican, apoi a
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar care, la rîndul lor, intră, fiecare, În noi lanțuri asociative, Încît textul primește o Încărcătură metaforică, neobișnuită. Și se Întîmplă, astfel ca, de la un punct Încolo, interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii În relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămîn În plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în poezia lui Mircea Cărtărescu nu este totuși - așa cum autorul se străduiește să ne convingă prin textele sale teoretice - procesul de (re)familiarizare cu lumea reală, de (re)reglare a simțurilor 407. Până și în pasajele în care interesul este acaparat în mod evident de universul obiectelor mărunte, iar discursul capătă aspectul celei mai „transparente” proze, ceea ce frapează este o anumită opulență barocă, proprie numai virtuozilor imaginarului, din speța lui Leonid Dimov, de pildă: Cotrobăi prin șifonier, ii și lamé-uri și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
literar) la stomahul mulțumit de bunurile pămîntului. În locul unei grămezi de obiecte materiale definite prin Însușirile și forța lor de a provoca sensibilitatea lirică, apare o grămadă de obiecte trecute deja prin literatură. Discursul literar al lui Iancu Văcărescu este acaparat de ele. Ienăchiță se lupta cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare („grămădire”) de noțiuni, printr-o citare În lanț. Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o notă religioasă (Candela), spre problematica morală. Dumnezeu este limanul ultim, țărmul spre care se Îndreaptă corăbierul (imagine banală) cînd marca este primejdioasă. Spațiul reveriei, personalizat pentru o clipă, se deschide din nou spre literatură. Sau, mai exact, este acaparat din nou de clișeele literaturii. O variantă a schitului este cetatea În ruină. În preajma ruinelor, poetul se simte, Încă o dată, inspirat, mulțumit cu sine, la adăpost de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunet, granițele dintre planurile existenței dispar, natura Își recapătă, sub protecția misterului nocturn, plenitudinea, unitatea ei. Este momentul În care pătrunde vijelios istoria În spațiul reveriei. Trecutul pune stăpînire pe scena lirică. Prezentul este ocrotit de lumina zilei, noaptea este acaparată de imaginile trecutului. În Adio la TÎrgoviște, acul ceasornicului arată Începutul zilei, cînd stejarii se Înalță cu fală, „se Îndreptează”, ridiclnd brațele spre cîmpiile cerului. Orizontul e dulce, luminos, unda rîului e lină... Însă, iubitor de contraste și statornic În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se are pe sine ca obiect. Retorica elimină imaginația materială. În poem se instalează un climat de uscăciune și gravitate, alternat (În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și se lasă acaparată de ea. Discursul liric devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn, neputincioase, la marginea spațiului liric. Însă, răsturnare semnificativă!: elementele refuzate În planul gîndirii se insinuează și acaparează poemul. Închipuirea nu reușește să-și impună temele (obiectele) ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele, pe scurt, ce Împresoară și, prin violența lor, determină pe leneșul visător să scrie. Fantezia călătorește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]