2,246 matches
-
infernul singurătății și al frustrării, așa cum susțin denigratorii ei obișnuiți. S-a făcut oare vreun progres pe calea fericirii? A susține acest lucru ar însemna să se confunde pe nedrept bunăstarea materială cu traiul fericit. Este incontestabil că hiperconsumatorul poate accede la plăceri tot mai numeroase și mai frecvente, poate gusta bucuriile fără număr ale timpului liber, ale evadării din cotidian și ale schimbării. Dacă aceste consumuri nu sunt totuna cu fericirea, nu înseamnă că ele n-ar fi, cel mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sociale din ce în ce mai largi, putându-se anticipa cu încredere ameliorarea permanentă a mijloacelor lor de trai; ea a popularizat practicarea creditului și a permis majorității oamenilor să se elibereze de grija satisfacerii stricte a unor urgențe materiale. Pentru prima oară, masele acced la o cerere materială mai psihologizată și mai individualizată, la un mod de viață (bunuri de calitate, petrecerea plăcută a timpului liber, vacanțe, modă) odinioară privilegiu al elitelor sociale. Societatea de consum de masă nu s-a putut dezvolta decât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în medii înconjurătoare programate comercial, el caută universuri „nebune” ori feerice, experiențe și spectacole mereu mai halucinante. Se vrea înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică cu totul deconectată de la realitate, la o stare de euforie ludică ale cărei început și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu e vorba de pierderea reperelor sau de confuzia realului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adesea de două sau de trei ori mai scump. Nu e nicio rușine să plătești mai puțin, cumpărarea avantajoasă devenind valorizantă, semn de inteligență. Pentru mulți consumatori, nu imaginea produsului contează, ci mai întâi prețul și faptul de a putea accede, datorită acestei cumpărături, la o experiență senzorială, emoțională, relațională. Dacă fenomenul discount nu încetează să se amplifice, asta nu ține doar de creșterea precarității și a sărăciei, ci și, în mod paradoxal, de escaladarea nevoilor, a poftei de divertisment, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
replierea către bunurile de primă necesitate, cât extraordinarul avânt al cererii de bunuri „inutile”. Cel care vizitează un magazin cu mărfuri la preț redus nu este un subconsumator, ci un hiperconsumator care se abține de la anumite cheltuieli pentru a putea accede, în altă parte, la consumuri ludice, comunicaționale și emoționale. Nu atotputernicia logoului triumfă, ci forța valorilor hedoniste, gustul pentru schimbare, dorința generalizată de a participa la societatea-modă. Hiperpublicitate și hipermărcitc "Hiperpublicitate și hipermărci" Rămâne un adevăr că goana după inovare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
magazine au inventat „shoppingul” ca nouă ocupație distractivă și au creat în sânul claselor burgheze nevoia irezistibilă de a consuma. Mai târziu, celebra formulă a lui Ford „five dollars day” a fost gândită ca o posibilitate pentru muncitor de a accede la statutul de consumator modern. În anii 1920, publicitatea din Statele Unite și-a propus ca sarcină să făurească un consumator adaptat noilor condiții de producție în serie mare. Sistemul de credit din acei ani și apoi de după război a permis
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
viața cotidiană pentru a înfrunta așa cum se cuvine problematica „tragismului” consumului. În perioadele de hiperconsum, visăm mereu, ni se spune, la ceea ce nu avem, la ce e mai frumos și mai scump: în loc să se bucure, fiecare suferă că nu poate accede la bunurile de care se bucură alții. Chiar așa să fie? A nu avea o vilă somptuoasă te condamnă să nu-ți iubești apartamentul în care trăiești? Pe cine vom convinge că mărcile de lux îl fac pe consumatorul mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul lui Artaud la zen, de la „mașinile care exprimă dorințe” la „înțelepciune”. Idealul nu mai e acela de a dizolva Eul în iconoclastii îmbătătoare, ci de a găsi fericirea în echilibru, a accede la armonia interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci într-o epocă de efervescențe senzoriale și de hedonism
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
analiză amănunțită, mă voi limita să scot în relief câteva dintre metamorfozele semnificative ale acestei culturi materiale în epoca hiperconsumului. Dacă primele manifestări ale confortului modern apar în secolul al XVIII-lea, trebuie să așteptăm faza II pentru ca el să acceadă la rangul de valoare de masă și de mod de viață generalizat. Acest ciclu marchează o cotitură: el coincide cu democratizarea și tehnicizarea crescândă a confortului într-o societate care-și propune ca scop să reglementeze și să normalizeze instalațiile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
iar starea socială democratică progresează trebuie revizuită 34. Adevărul este că societatea de hiperconsum nu grăbește instaurarea „infernului lucrurilor”, ci, mai curând, ne îndepărtează de el. Firește, aceasta nu înseamnă că oamenii au devenit „mai buni”. Pur și simplu, pe măsură ce acced în număr mare la „minimul de confort”, privesc cu mai puțină acreală diferențele materiale dintre ei și vecinii lor. Când consumul emoțional depășește consumul statutar, oamenii sunt mai tentați de căutarea unor experiențe existențiale pozitive decât de dorința negativă de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
denunțuri: trăim vremea legitimării și a democratizării de masă a dorinței de lux, transformări care semnalează reculul invidiei dușmănoase față de bunurile scumpe. În societatea de hiperconsum, nu e vorba atât de combaterea privilegiilor confiscând bunurile celor bogați, cât de a accede la ele în vederea unor satisfacții emoționale private. Invidie existențială și invidie generalătc "Invidie existențială și invidie generală" Așadar, trebuie trecută invidia în rândul antichităților? Ideea e absurdă. În lumea muncii, a spectacolului și a politicii, a artelor și literelor, pretutindeni
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sortit decepțiilor și expus loviturilor vieții. Deoarece depind de ceilalți pentru a fi pe deplin fericit, fericirea mea este în mod necesar fugitivă și instabilă. Fără celălalt eu sunt nimic, cu celălalt sunt la discreția lui: fericirea la care poate accede omul nu poate fi decât o „fericire fragilă”25. Lecția este edificatoare: pentru că nu putem fi fericiți singuri, nu suntem stăpânii fericirii. Ea ni se „întâmplă” sau ne părăsește, în mare parte fără noi, este prin excelență ceva ce nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o largă participare. Structura instituțională și finanțarea deficitare le-au permis câtorva lidere să „privatizeze” organizația (devenind o sursă de finanțare majoră, ele au folosit mișcarea mai degrabă în scopurile lor personale decât pentru a promova obiectivele organizaționale) sau să acceadă la guvernare. De fapt, femeile numite în Cabinet, în comitetele guvernamentale și membrele Adunării Naționale provenind din „circumscripția națională” erau alese dintre aceste lidere de elitele de la conducerea statului și a partidelor politice. Această situație nu numai că a dus
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
cu firmele existente deja pe piață (Coutinet și SagotDuvauroux, 2003, p. 53). Concentrarea verticală poate, și ea, să contribuie la ridicarea de bariere la intrare, obligând firmele nou intrate să fie, la rândul lor, integrate vertical, sau Împiedicându-le să acceadă În mod liber la un factor de producție sau la o rețea de distribuție (Coutinet și Sagot-Duvauroux, 2003, p. 53). Într-adevăr, după cum a arătat Porter (2001), barierele la intrarea pe o piață pot fi mult Întărite prin unirea unei
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
apariției unei zeități, este într-un fel dublura pinului desenat în fundal. În Matsukaze, el marca, așa cum am văzut, locul apariției unei fantome. Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a descoperi secretul pinului (așadar, pentru a accede la adevăr), secret păstrat din timpuri imemoriale și a cărui dezvăluire e ajutată de muzică, de răpăitul tobelor, dar și de nelipsitul dans al zeului care își manifestă prezența, a fost nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la triburile Agni din Africa, fiului îi este cu desăvârșire interzis să se atingă de pipa tatălui său1. Întors în casa căpitanului Alvig, Osvald va avea aceeași soartă ca și acesta. Personajul ibsenian dobândește astfel acea conștiință tragică prin care accede la descoperirea fatalității ca resort existențial: trecutul ne urmărește, nimeni nu i se poate sustrage. Într-un anume fel, pentru el, ca și pentru personajul tragediei antice, „sunt vii morții culcați în pământ”. O nouă Ate îl silește să refacă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau cei atinși de nebunie. De aceea vorbește el despre încercările la care fusese supus ca despre o veritabilă „probă a morții”: „moartea mi-a dat noi puteri”. Ce fel de puteri? Fără îndoială, puterile unei fantome: posibilitatea de a accede la un adevăr ce scapă celor vii, de a vedea dincolo de aparențe, de a vedea oamenii așa cum sunt ei în realitate, despuiați de veșmintele și de măștile lor cotidiene („nevopsiți”, am zice, ca să reluăm o metaforă a piesei). Așa încât nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care, pe de o parte, proclamă: „Teatrul nedreptățește piesele și le dăunează”, iar pe de altă parte, îi dedică teatrului propria viață, dacă nu dubla convingere că numai o imaginație ce depășește granițele acestuia poate servi drept trambulină pentru a accede la invizibil, dar că nu e mai puțin pasionant să vedem și până unde reușește această imaginație să împingă limitele scenei. Firește, nu trebuie să uităm aici nici de cel de-al doilea „Dialog” din Arta teatrului, unde Craig avansează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
melancolicului pot contempla ceea ce nici un om în stare de veghe n-ar putea să vadă. Ca și întâlnirea cu fantoma, experiența teatrului este o experiență a nopții, a celei care îi învăluie și îi adăpostește pe toți cei capabili să acceadă la un altundeva, să pătrundă pe teritoriul duhurilor, al fantomelor. O noapte oferită „privirii lui Orfeu”1 și plasată sub semnul atotputerniciei artei. Orfeu, ne amintește Maurice Blanchot, n-o poate salva pe Eurydice decât prin cântec; o poate pierde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de aceste transformări care îl sperie. Astfel, putem considera că simptoamele „anxietate și fobii școlare” sunt „echivalențe depresive”, mascând depresia subdiacentă și împiedicând travaliul de doliu cu care acest adolescent va trebui în mod necesar să se confrunte pentru a accede spre identificări acceptabile. SINDROMUL SUB-DEPRESIV: PARTEA ASCUNSĂ A DEPRESIEI ÎN ADOLESCENȚĂ Alături de formele clinice care satisfac criteriile de clasificare, întâlnim în practica clinică și, din ce în ce mai des descrise în literatură, forme așa numite sub-clinice care nu prezintă toate simptoamele necesare unui
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescentului necesită din partea terapeutului un comentariu asupra acesteia. Terapeutul, detașat, deschide noi orizonturi gândurilor, asocierilor de idei, fanteziilor, propune o poveste diferită de cea care a fost enunțată în mod formal și, printr-un efect de ecou, permite adolescentului să acceadă puțin câte puțin la dimensiunea inconștientă-preconștientă a acestei narațiuni... În esență, unii autori scot în evidență particularitățile specifice adolescenței. Laufer a fost unul dintre primii care au apărat acest punct de vedere, așezând corpul sexuat al adolescentului în centrul conceptualizării
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
realizează în special prin necesitatea dezvoltării unui protocol riguros de evaluare după orice tentativă de suicid. Posibilitatea pe care o au profesioniștii care vin în contact cu adolescenții de a se înscrie într-o rețea în cadrul căreia vor putea să acceadă ușor la un specialist care îi va asculta, sfătui și ajuta reprezintă probabil cea mai bună formă de prevenție posibilă. Pentru autorii lucrării de față, această asociere rămâne ciudată din punct de vedere clinic, în afară de situația în care se dorește
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
completa cu una prognostică și ameliorativă. În perspectiva unei descentralizări efective, nici nu se va mai pune problema unei raportări la standarde evaluative unice. În fond, de ce e nevoie acum de o evaluare națională? Pentru că, pe baza rezultatelor obținute, se accede mai departe (în universități, de pildă), unde se mai mențin criterii generale de evaluare (media de la examenul de bacalaureat). Când criteriile de intrare în universități vor fi diverse, de la caz la caz, rezultatele de la evaluările naționale vor deveni caduce. În
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
diplomă convertibilă direct într-un statut socioprofesional și material. Diploma funcționează ca un bilet de „bună purtare”, ca un pașaport de intrare, ca o „scrisoare de recomandare” ce îl propulsează prin ea însăși pe candidat să obțină un post, să acceadă la o anumită poziție. Este un determinant favorizant pentru ceea ce va urma și o formă de manifestare a încrederii în evoluția unui subiect. Diploma este un instrument de recunoaștere a unor calități fără ca acestea să mai fie revelate la intrarea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
mediul său natural și nu pentru a fi preocupată de treburile realității conștiente (și de soluționarea lor). În Economie suntem în inversul concretului fizic, inert și suficient sieși, adică în ceea ce este conștiența concretului și material și spiritual la care accedem și rațional și emoțional în sisteme deschise și dinamice. În astfel de sisteme determinanții și condiționările lor se schimbă și aceasta schimbă contextele. Ceea ce previzionăm ar fi doar că se va schimba situația, iar când spunem asta s-ar putea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]