1,632 matches
-
a deveni disident consacrat (prin mediatizarea făcută de Europa liberă), Elpi intra în mașina de tocat a imaginarului psihocratic: el nu "muncea" (adică nu se scremea să scoată texte pentru publicat, urmând "metode de cercetare") și nici măcar nu "gândea" (în accepția curentă de "muncă intelectuală"), el se juca (luând ca teren limbajul și ca obiecte teme(ri)le de zi cu zi, amestecându-le sau întorcându-le pe dos, cum fac cojocarii când transformă blănurile de oaie în cojoace). Fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
O folosea de când era elev pentru a sublinia pasajele din manualele de chimie și biologie. 145 DAGI, 76. 146 Este gândul neconsemnat în raport, care susține ritos: verbul are "caracter medical" susține savantul personaj. Respectivul nu avusese acces la toate accepțiile cuvântului. Dacă ar fi deschis Biblia hexagonală apărută în 1967 (slovarnicul început sub coordonarea lui N. N. Condeescu), nu ar fi scris o asemenea gogomănie. Găsiți informații complete la adresa http://www.cnrtl.fr/definition/titiller, pe care nici Elpi n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fundamentele științei și acțiunii omenești, pentru Wittgenstein ea a fost o activitate de clarificare a gândurilor noastre. Este ceea ce o deosebește de știință. Filozofia nu este o știință, cu atât mai puțin știința supremă, deoarece ea nu oferă cunoaștere, în accepția curentă care se dă termenului în viața de fiecare zi și în cercetarea științifică. Acele expresii ale limbajului de care s-au interesat în mod deosebit și filozofii din trecut, expresii pe care Wittgenstein obișnuia să le numească, după 1930
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din ființa sa" etc. etc.). La fel de ușor s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze formula, dar a insistat, în mai multe rânduri, pe o anume accepție a termenului mistic/ misticism: Dacă prin misticism se înțelege o experiență de uniune, sau comuniune, sau comunicare (termeni care sunt înrudiți etimologic și semantic) cu vreo realitate fundamentală, paralelismul dintre experiența mistică și experiența poeziei absolute sub formă de comuniune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând-o accepțiilor comune. Propunem primul proiect de sistematizare a Parizienei ca personaj literar, care vrea să identifice, să normeze, să califice și să clasifice un fenomen original al civilizației și literaturii franceze. Ipotezele teoretico-metodologice ale lucrării, abordate că repere teoretice, sunt următoarele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
euri, în centrul unei culturi urbane marcate de frecvențe întâlniri cu tot felul de necunoscuți" [Muchembled, p.252]. Se creează impresia, constată F.Hoffet, că omul parizian poartă o mască, de aici dedublarea tipic pariziana [Hoffet, p.70]. 159 În accepția curentă, cultura francezilor este una superficială: "une culture, plus apparente au demeurant que réelle, parce que réduite trop souvent aux aisances, non pas aux disciplines, d'une rhétorique" [Dupront, p.1450]. În viața lor publică, parizienii cedează aparentelor. S.de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
français, c'est où îl y a de l'amour" [p.73]. Roy-Reverzy [p.5] consideră că dacă secolul al XIX-lea este veacul de aur al românului, este datorită Revoluției care răstoarnă în profunzime raporturile între sexe. 294 În accepția Parizienei, iubirea să este un cadou, un sacrificiu și un act de generozitate: "elle avait l'impression de lui porter la plus précieuse des offrandes, un inestimable cădeau. Quand on donne ainsi, la joie de donner est inséparable d'une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
au existat și unii comentatori care au mers puțin mai departe cu subtilitățile culturale din jurul demersului tinerei scriitoare, vorbind de un posibil experiment narativ interși hyper -textual, conținut, pre zumtiv, de masivul construct epic. Respectivul experiment ar fi folosit, în accepția lor, trimiteri obscure, subliminale, oculte chiar (ce ar fi trebuit descifrate, se înțelege, de exegeza romanului) la un text (după unii apocrif) din secolul al VI-lea, aparținînd spun destui istorici, deși cu oarecare ezitări faimosului Procopiu din Cezareea, secretar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
două concepte: destructurarea, respectiv restructurarea "categoriei individualului, cu precizarea că această restructurare presupune, evident, nu ignorarea, ci conștiința crizei moderniste a subiectului și încercarea soluționării ei, prin postmodernism, ceea ce va conduce la o redefinire a subiectului și la o nouă accepție a individualului, conceput nu ca o entitate izolată, ci ca sistem dinamic, nod structural de relații, prin care textura întregului sistem există"87. * Întreg periplul pe care l-am făcut pe parcursul acestor capitole, în ceea ce Derrida numește deconstructivism, vine să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pur relațional care definește statutul textualității. Mai mult, termenul de text e înlocuit, uneori, prin acela de operație textuală sau transformări textuale variante care subliniază apăsat caracterul dinamic al relațiilor care alcătuiesc textul (de aici, și posibilitatea echivalării textului în accepția dinamică menționată cu scriitura și scrierea cu dublul sens, adică, al termenului de écriture)"5. Atribuind problematica deconstrucției neomodernismului, am considerat necesară prezentarea detaliată a Generației '60. Marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ceea ce se află dincolo de ea. S-a spus adesea că aș fi poeta care a vorbit cel mai mult despre suflet și despre moarte și că poezia mea îți dă sentimentul că aș fi străbătut infernul. Aș preciza că, în accepția mea, viața este valoarea supremă, iar moartea este răul absolut. Dar cred că există situații în care pierderea sensului vieții și moartea psihică sunt și mai greu de acceptat decât moartea." Interviu cu Ileana Mălăncioiu: "Din eșec în eșec, am
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ale autorilor menționați, este un procedeu stilistic care marchează cu intensitate această variantă stilistică 52. Am încadrat câțiva scriitori ai epocii în o a doua variantă stilistică pe care am numit-o retorică. Termenul este utilizat în toate cele trei accepții vehiculate în literatura de specialitate: demagogie, persuasiune și oralitate emfatică. În proza artistică retorismul presupune părăsirea schemei narative de bază, oglindită, la nivelul expresiei, prin alternarea excesivă a stilului indirect cu cel direct și indirect liber. O nuvelă sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întrebarea de mai sus îl oferă chiar capitolul din care a fost scos citatul de mai sus, intitulat "Occidentul și restul: probleme intercivilizaționale". Avem aici patru înțelesuri ale Occidentului și câteva precizări privind diferența sa față de "modernitate". Într-o primă accepție, Occidentul este Europa, America de Nord și țări ale coloniștilor europeni precum Australia și Noua Zeelandă. Al doilea înțeles: Occidentul este "creștinătatea occidentală". Într-al treilea sens, Occidentul este Vestul diferit de Est din punct de vedere cultural, economic, mod de viață, geografic
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tabloului ca narațiune ce pune în scenă un mister, așa cum o demonstrează Ileana Marin în Pictura prerafaelită sub semnul narativului 11. Într-o mai mare măsură, decadentismul în pictură vine pe filiera acestei narativizări cu substrat simbolic, cel puțin în accepția de fapt de stil pe care i-o conferă John Reed în The Decadent Style. Caracteristic pentru simbolism și pentru decadentism ar fi ceea ce Max Deri numește "naturalistic permutation" și anume clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la simbolism, așa cum observă și Rodolphe Rapetti: "Pe plan tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis latinorum, se datora în parte militantismului cultural al rozacruceanului de rit estetic, Joséphin Péladan, punând în circulație tema destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră, ca punct de reper pentru decadentism în raport cu reperele simboliste Jean Moréas și Stephane
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în romanul său, Turnul Milenei, ca element emblematic în configurarea unei viziuni de sensibilitate postromantică 72. Așa cum îl recomandă și titlul, dar și dorința comanditarului, Insula morților nu prezintă un peisaj real, ci unul oniric, este o pictură "sintetică", în accepția simbolistă a termenului, după cum susține Edward Lucie-Smith, o viziune ca expresie a unei état d'âme: "Insula morților este o pictură "sintetică" în sensul deplin al termenului simbolist. Ea nu descrie natura așa cum este ea, ci condensează diverse impresii pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rezidă din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și "sentimentul clasicizant". Sub semnul romantismului este recuperat și înnobilat repertoriul folcloric în secolul XIX, iar un romantic tardiv precum Mihai Eminescu va da măsura acestei revalorizări în opere remarcabile precum Călin (file de poveste) sau Luceafărul. Romantismul contribuie, în accepția criticului, la întreținerea unei atmosfere de mister în compozițiile lui Ștefan Popescu, în cel de-al doilea caz, fiind vorba de presiunea unui context cultural pe care-l solicită temele mitologiei greco-latine abordate de pictorii simboliști germani aflați la confluența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apariției fantasmelor feminoide, a zânelor. Dorința poartă această feminitate flotantă, aceste figuri acvatic-aeriene direcționate parcă de curenții eolieni. Zâmbetul femeilor-zâne are ceva extatic, extază care se reflectă și pe chipul tânărului păstor. Pictorul a extras din semantica cuvântului "dor" numai accepția sa plaisiristă, suspendând prin omisiune cealaltă dimensiune semantică, recuperabilă din etimologia latină a cuvântului. Aceste corpuri acționate mareic amintesc de tabloul lui Gustav Klimt, The Blood of Fish (1898), publicat în revista Ver Sacrum, deși nu se poate stabili o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu încearcă să minimalizeze portanța simbolistă a picturii, "discreție" menită să camufleze temele sociale și latura pozitivă a scenariului dramatic, unde speranța este întemeiată pe forța celor mulți. "Este evident că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altă temă valorificată simbolist de către Smigelschi, "mitul androginului" care stă, spre exemplu, și în centrul preocupărilor lui Joséphin Péladan, promotorul simbolismului rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu adus muzicii îl constituie a paisprezecea expoziție a Secession-ului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel de simbolism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încovoiați de furtună, sau balade trăite în aceiași atmosferă, în acelaș decor ca și la Böecklin (sic), nu se poate trage concluzia că Loghi calcă pe urmele maestrului neamț"429. Un alt reper pentru pictura lui Loghi ar fi, în accepția criticului, și Lucien Simon, pictor afiliat mișcării naturaliste și intimiste de la sfârșitul secolului, apropiere care nu-și găsește justificarea, cu atât mai mult cu cât pictorul francez folosește culorile sumbre, întunecate, pentru a picta tablouri realiste. Spiridon Antonescu încearcă să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]