955 matches
-
Houston), o vedetă a muzicii ușoare, care este amenințată de un necunoscut. Lawrence Kasdan a scris scenariul în anii 1970, inițial pentru a fi interpretat de Steve McQueen și Diana Ross. Filmul este regizat de Mick Jackson și reprezintă debutul actoricesc al lui Houston, o fostă câștigătoare a premiului Grammy pentru R&B. În România a avut premiera la 23 aprilie 1993.
Bodyguard (film) () [Corola-website/Science/325540_a_326869]
-
de Artă Teatrală "Lunacearski" din Moscova, specialitatea Actor Teatru și Cinema. În același an (1969) este angajat în trupa Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Chișinău unde activează pînă în prezent. În 2006, pentru fructoasa-i carieră scenică și pentru măiestria sa actoricească, obține Ordinul Gloria Muncii, iar in cadrul Gala Premiilor UNITEM - premiul pentru cel mai bun rol masculin. Pe parcursul activității atît teatrale cît și cinematografice a jucat în mai mult de o sută de roluri, printre care: Regele Millo în "Corbul
Nicolae Darie () [Corola-website/Science/325641_a_326970]
-
avut încasări de peste 70 de milioane, a avut mai puțin succes decât primele două filme cu Superman, atât din punct de vedere financiar cât și critic. În timp ce criticile dure s-au axat asupra tonului comic/amuzant al filmului și jocului actoricesc slab al lui Richard Pryor, Christopher Reeve a fost lăudat pentru reușita sa performanță de a juca un Superman mai întunecat și mai corupt. Cu toate acestea, după lansarea acestui film, Pryor a semnat un contract pe cinci ani cu
Superman III () [Corola-website/Science/325808_a_327137]
-
hotărăște, sfătuit de simpaticii lui prieteni, să renunțe la viața de până atunci, mai degrabă asemănătoare unei mâțe de salon, și să calce în luminile rampei în tentativa sa disperată de a intra în grațiile Agathei, pisica visurilor sale. Aspirațiile actoricești ale lui Gaturro devin realitate cu ajutorul lui Rat Pitt, un șobolan haios cu personalitate artistică ce se va implica în toate acțiunile noului și neobișnuitului său prieten. Scenele pline de umor sunt completate de Agatha, pisica mereu nehotărâtă, balansând între
Gaturro () [Corola-website/Science/325140_a_326469]
-
întreaga activitate de comediograf acordat de asociația umoristică “Păcală” și a revistei umoristice “Harababura” conduse de regizorul Geo Saizescu. Este de menționat și faptul că Dinu Grigorescu sprijinit două festivaluri naționale I-L Caragiale, un festival de la Sibiu, numeroase inițiative actoricești, colaborări culturale cu omologi din Ungaria și China, fără să-și promoveze comediile la instituțiile teatrale ale municipalității, cu excepția Teatrului Evreiesc de Stat unde i s-a prezentat satira “Nuntă cu miliardar”(1997-2001). Apreciat și controversat, aplaudat și invidiat, Dinu
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
film americană.” Jenn Dlugos a considerat că „multe piese de teatru adaptate în filme în anii 1920, cad în capcana de a arăta ca «o piesă de teatru realizată pentru marele ecran», accentul căzând mai puțin pe decor, iar jocul actoricesc este exagerat.” "The Cat and the Canary" s-a dovedit a fi o excepție, Richard Scheib considerând că „stilul lui Leni are ceva care ridică "The Cat and the Canary"” fiind de părere că nu e „doar o piesă de
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
activat că interpret timp de 15 ani la Ansamblul Artistic Orășenesc al Clubului Sindicatelor. În 1958, a participat la înființarea Teatrului de Stat de Estrada Deva, unde a devenit primul coregraf al acestuia. S-a pregătit permanent în domeniul artei actoricești, interpretând zeci de cuplete, monologuri sau scenete cu caracter satiric și comic. A creat trei personaje celebre: “VASALIE”, “Văru’ SINIEDRU” și “SOFRONICA”, nelipsite din snoavele sau povestirile presărate cu umorul popular ardelenesc, cunoscute și îndrăgite în toată țara.Este atestat
Liviu Oros () [Corola-website/Science/322193_a_323522]
-
din iulie 1994, în urma unui concurs de creație, este oficializat ca Teatru Național. În anul 1994 teatrul devine Național „M.Eminescu", titlu care onorează, dar și obligă. O nouă perioadă a debutat cînd trupa teatrului a fost revigorată cu forțe actoricești tinere, foști absolvenți ale prestigioaselor școli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iași, Chișinău. Clădirea Teatrului Național "Mihai Eminescu" are statulul de monument de artă, arhitectură și istorie de însemnătate națională și a fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie și
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
s-a datorat stilului analitic prea minuțios și greu digerabil de marea majoritate a spectatorilor. Actrița Irina Petrescu a obținut Medalia de aur pentru interpretare feminină la Festivalul Internațional al Filmului de la Moscova (1969). Critica de film a remarcat interpretările actoricești bune realizate de Irina Petrescu și Iurie Darie. Criticul Eugen Atanasiu scria într-un articol publicat în 1969 în revista „Magazin” că „în Răutăciosul adolescent, Irina Petrescu cristalizează acel aliaj de prospețime și spirit meditativ, de sensibilitate și delicatețe, de
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
trebuie să bifeze suficiente "check point-uri" încît să motiveze reacția sa din final, cea în care sînt vizibile principiile de viață în toată nuditatea lor.” O altă opinie critică e exprimată de Violeta Ion, care desființează filmul, însă laudă jocul actoricesc al lui Ivanov.
Principii de viață () [Corola-website/Science/328380_a_329709]
-
dur, care conducea prin cucerirea triburilor învecinate. Pricepuți politic și feroce în bătălii, poporul său era departe de creaturile inocente și copilărești din film." Filmul a primit în general recenzii pozitive. Unii critici au lăudat filmul pentru imagine și jocul actoricesc în vreme ce alții au criticat ritmul lent și subiectul nefocalizat. Robert Ebert a acordat filmului patru stele din patru spunând "prin ceea ce se remarcă Malick este faptul că refuză cert să știe mai multe decât trebuie... Evenimentele din acest film, inclusiv
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
lipsa de recunoștință, și încă multe alte absențe dintr-un bilanț sentimental falimentar”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Singurătatea florilor" este un film "„sensibil și delicat (...), cu câteva partituri actoricești generoase pentru Radu Beligan (un medic ursuz, cu complicații familiale, care primește într-o bună zi... un buchet de flori de care încearcă să se debaraseze de parcă ar avea la el o bombă cu hidrogen), Toma Caragiu (un șofer de
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
de taxi, structural diferit, o administrează, cu înțelepciune bonomă, doctorului, alienat de succesul său social.”" Analizând acest film, Marian Rădulescu îl consideră drept o pseudo-dramă psihologică cu elemente de comedie lirică, care „seduce spectatorii nostalgici prin dialoguri (...) și câteva interpretări actoricești remarcabile”, deși limbajul cinematografic folosit de regizor este „la limita mediocrului”. Medicul realizat pe plan profesional, dar ratat în viața sentimentală distrusă de propriul egoism, are norocul să întâlnească într-o zi un taximetrist filozof, „un duhovnic socratic al timpurilor
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
Megged, „Bereshit” (Facerea), în rolul Evei. Talentul ei a atras o largă apreciere, dar deplină recunoaștere s-a produs mai ales în anii 1970, cănd nou director al teatrului Habima, regizorul David Levin (fratele dramaturgului Hanoch Levin) , impresionat de calitățile actoricești multilaterale ale Liei Koenig, a distribuit-o în două roluri memorabile, unul în "Scaunele" de Eugen Ionescu (1970), iar celălalt în "Mutter Courage" de Brecht (1975). Ulterior lui Koenig i s-au încredințat numeroase roluri principale în piese din repertoriul
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
ea alături de familie, în Istanbul. Aici ea obține roluri în mai multe piese de teatru pe care le joacă la Teatrul de la Rober Kolej, primind apoi oferte de la diverse teatre, însă ca rezultat al împotrivirii familiei sale în ceea ce privește cariera ei actoricească, renunță la actorie însă continuă să scrie piese de teatru. Înainte de a termina școala, reușeste să scrie "Iki Bașlı Adamın Tek Eli" (Unica mână a bărbatului cu două capete) prima piesă de teatru ce avea să fie pusă în scenă
Pinar Kür () [Corola-website/Science/330892_a_332221]
-
Travers. În rolurile principale sunt Julie Andrews, Dick Van Dyke, David Tomlinson și Glynis Johns. Filmul a fost realizat la studiourile Walt Disney din Burbank, California. Julie Andrews a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea să actoriceasca că Mary Poppins. Filmul a mai câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală (pentru "Chim Chim Cher-ee"), Premiul Oscar pentru cea mai bună coloana sonoră și Premiul Oscar pentru cele mai
Mary Poppins (film) () [Corola-website/Science/330248_a_331577]
-
plănuit inițial să se lanseze în data de 25 decembrie 2012, dar a fost mutat pentru 10 mai 2013, pentru ca filmul să fie ecranizat și în varianta 3D. Cu toate că filmul a primit recenzii mixte din partea criticilor, care au lăudat jocul actoricesc, dar au criticat editările, coloana sonoră și lipsa de loialitate față de carte, audiențele au răspuns mult mai pozitiv, iar nepoata lui F. Scott Fitzgerald a lăudat filmul, spunând că "Scott ar fi fost mândru". Este cel mai profitabil film al
Marele Gatsby (film din 2013) () [Corola-website/Science/329374_a_330703]
-
cinematografe IMAX, cu toate că nu a fost filmat cu camere IMAX. Lansarea filmului a coincis cu a 50-a aniversare a seriei, ce a început odată cu "Dr. No", în 1962. "Skyfall" a fost primit pozitiv de critici, fiind lăudat pentru jocurile actoricești ale lui Craig, Bardem și Dench, dar și pentru scenele de acțiune puse în scenă de Mendes. A devenit cel de-al șaptelea film cu cele mai mari încasări din toate timpurile la momentul lansării, și a câștigat două premii
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
nu puteau fi ascultate de către cei din casta sudra. Cunoscătorul-Tuturor-Principiilor a luat cele patru Vede și a alcătuit Natyaveda, considerată a fi cea de-a cincea Veda: din Rigveda a luat declamația (pathya), din Samaveda a luat muzica (geeta), interpretarea actoricească (abhinaya) a luat-o din Yajurveda și sentimentul (rasa) din Atharvaveda. Astfel a fost creată Natyaveda și ea urma să fie transmisă ,acelora...ce sunt înzestrați, dibaci, maturi și deprinși cu truda”. Inițial această Veda trebuia să fie primită de
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
adusă la viață în fața publicului fără a se utiliza un scenariu anume. Prezentarea istorică formează un tot care împletește reconstituiri bine documentate științific ale unor evenimente istorice bine cunoscute, cu scop educativ, incluzând prezentări bine făcute din punct de vedere actoricesc, precum și diverse întreceri cu scop de amuzament. Limita dintre reenactorii amatori și cei profesioniști care evoluează la evenimentele de tip living history în cadrul muzeelor în aer liber este greu de distins. În timp ce muzeele în aer liber angajează profesioniști pentru a
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
Tel Aviv. în 2004 a jucat in filmul „Dinastia Schwartz”. Miriam Zohar a fost căsătorită de doua ori:odată în tabără în Cipru, cu un bărbat numit Szmukler, căsătorie care nu durat puțin, între altele din cauza împotrivirii soțului la cariera actoricească a soției. Ulterior ea s-a căsătorit cu ziaristul divorțat Arie Haim Gelblum (1921-1993), cu care a avut două fiice: Nili, căsătorită Gilo, și Tami Ben Gal. Ginerele ei,juristul David Gilo,profesor la Universitatea Tel Aviv, a fost în
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
Denis Thatcher, este interpretat de Jim Broadbent, respectiv de Harry Lloyd că tânărul Denis. Ministrul cel mai fidel Margaretei Thatcher din să ministerială, respectiv adjunctul său, Geoffrey Howe, este interpretat de Anthony Head. Deși filmul a generat reacții diverse, jocul actoricesc al actriței Meryl Streep (că Margaret Thatcher în perioada de maturitate) a fost foarte apreciat, fiind considerat că una dintre cele mai remarcabile performanțe ale carierei sale. Ca atare, actrița americană, care este recunoscută și pentru modul său extraordinar de
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]
-
realității, în timpul când Thatcher fusese membră a "Parliament"-ului, numărul total de femei membre ale acestuia variase între 19 și 41. În timp ce filmul "The Iron Lady" a primit diferite tipuri de recenzii, variind între critică acerbă și revizii pozitive, jocul actoricesc al actriței Meryl Streep a fost apreciat pozitiv de către toate recenziile. Pe web site-ul Rotten Tomatoes, filmul a primit un scor de 51%. Scorul s-a datorat pe baza medierii a 207 revizii critice, având consensul, "Performanță [actriței] Meryl
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]
-
Rodica Tapalagă (Aglaia), Carmen Galin (surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia), Mitică Popescu (Lefter) și Dorel Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Rodica Tapalagă (Aglaia), Carmen Galin (surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia), Mitică Popescu (Lefter) și Dorel Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]