KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

fi dus la dânșii, să le faci niște minuni, să-l vindeci pe unul de bubă-rea, pe alta de streche..., și-ai vedea ce praznic mare cât toate zilele ți-ar pune și sfinției tale la călindar. PAFNUTIE: Iară de-acuma încolo asta nu se mai poate! Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal ținea isonul! Parcă nu mâncase de două zile. NIȚĂ: Lasă asta și zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
fel de oameni care nu ne mulțumim numai cu atât. Uite, vezi? Pe mine, careva să zică, mă cheamă Traian. Dar îmi mai zice și Dumitraș, cu voia sfinției tale. Pe căprarul care mi-i de ajutor, și-i plecat acuma la târg cu o misie de la nevastă-mea, e drept că-l cheamă Nică din botez; da-l mai cheamă și Acatrinei, dacă te uiți bine la livretul lui. SISOE: I-auzi! DUMITRAȘ: Apoi da. Iară pe dumnealui de colo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă) Fină Ilincă, oare s-ar mai găsi pe undeva o oală nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule, se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cunoști gustul. Și ne bucurăm aici cu toții, și nănașul Dumitraș e om șugubăț, și Rada, și Safta, și Luța, și Fira m-au rugat să-ți spun că vă așteaptă pe toți de pe-acolo să poftiți pe la noi. Iară acuma mă grăbesc, că-i gata masa... CORTINA ÎNTOARCEREA DIN PUSTIU Versiune scenică după romanul Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupèry Personajele Omul Micul Prinț Vocea Florii Regele Vanitosul Bețivul Afaceristul Fanaragiul Geograful Acarul Negustorul Șarpele Vulpea După ultimul gong zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

de refuz. Privește eticheta Bonito, Bonino - n-are ochelarii să înțeleagă toate cuvintele. Se uită prin cameră, căutând ochelarii sau altceva. Ca și cum ar fi ceva, un necaz cu eticheta asta, au anunțat ăștia la știri că injectează ceva în banane. - Acuma le-am cumpărat, sunt proaspete! Hai, nu vrei o banană? revine după ce le-a cercetat proveniența și vrea să verifice dacă nu despre asta era vorba. Călin încearcă să schimbe puțin subiectul. Arată cu capul spre marginea patului: - L-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i muta pe băștinași într-o altă zonă. „Băștinașii“ cred însă că o posibilă colonizare a aurolacilor ar avea intenții civilizatoare. Iar când așa ceva nu se poate înfăptui unul zice că: „Acuma, dacă tot i-am prins pe toți grămadă în autobuz, să-i închidem și să le dăm foc“. Exterminarea, genocidul devin niște condiții absolut necesare pentru realizarea proiectelor coloniale. Să ne gândim la soarta indienilor americani. Dorința de exterminare e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
tu știi ce sculă am io acum? Că înainte să mă duc la Cratimă Yoga asta, aveam o sculă mai așa... Fugeau cuvintele de el, nu-i venea să zică mai prizărită, mai nașparlie, cât un ac de gămălie. Da’ acuma, a continuat, m-a învățat Cratimă Yoga să-mi controlez niște centri nervoși. Și se înțelegea că e dotat cum nu se poate. Și mai las-o dracu de integrare spirituală, dimensiunea contează! După care, în sfârșit, mi-a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
simplu nu vrea să-l ia de acolo. S-a atașat de el în așa hal încât nu poate. Apoi, ar mai fi și dreptul primului venit. Dacă ei au umblat brambura și nu s-au suit înaintea în compartiment, acuma să suporte consecințele. Chestie de ocuparea teritoriului. Oricum, nici una dintre tentativele celor doi nu a avut succes. Nici o rugăminte. Așa că, până la urmă, cei doi au plecat să caute alt grătar într-un alt compartiment, un grătar, fără balon. C-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
moment dat m-am trezit că aici sunt patru-cinci benzi, acolo patru-cinci benzi, p-ormă unele-n jos, altele-n sus. Începuse să curgă transpirațiile pe mine, bă frate, unde suntem? Când văd scris mare de tot: Viena. O iau acuma pe unde o da Dumnezeu! Am luat-o la întâmplare. Cert e că, pe unde am fost, n-am găsit loc de cazare. Cu cât înaintai, prețul creștea. Și ne-am întors, văzusem la intrare: rooms, rooms, rooms. Zimmer frei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
apese. Ea n-a văzut probabil pe unde umblu io acolo. Până la urmă, a făcut ea sărăcuța ce-a făcut înăuntru, îi trăsesem perdelele alea ca să n-o vadă fi-miu, că chiar dacă atunci când erau mai mititei făceau baie împreună, acuma aveau 9 și 10 ani și deveniseră mai pudici. La un moment dat, văd că se deschide o ușă din aia și se revarsă vreun metru de clăbuc și-n el fi-mea care atunci avea și ea tot vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
plângea că pe duș nu venea decât spumă. Mă, ce-a făcut asta? Bâzâia acolo, o fi zis că se îneacă. Cine o mai scoate pe ea din cabină? Am apăsat io ce-am apăsat, până la urmă am oprit apa. Acuma cum să bagi spuma aia la loc? Îi dau iară drumul la apă, iar venea numai spumă. Până la urmă și-a revenit. Probabil era băgat săpun lichid direct acolo. Până la urmă, am mai învățat ceva. Parcarea bolgie A doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani! După n kilometri iar barieră, dar aici erau ghișee și era o fătucă acolo. Tu, hai să oprim undeva, că nu mai puteam, mă durea spatele. O parcare, frumos de tot, cu jucărele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
tu la ei... Făcea: Hi, hi, hi... Tot o hlizeală. De dimineața de la 8 până seara am stat acolo. Le-am luat niște baloane superbe cu Mickey Mouse. Au stat cu ele pe post de perne în mașină. Alea și acuma sunt desumflate, sunt pe undeva, puse bine. Au stat umflate sau le-am dat lu’ cumnată-miu’, că are și el copil mic acuma. Cu ce estem inchercat? La întoarcere, n-am mai avut așa peripeții. Am oprit la Bruxelles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
superbe cu Mickey Mouse. Au stat cu ele pe post de perne în mașină. Alea și acuma sunt desumflate, sunt pe undeva, puse bine. Au stat umflate sau le-am dat lu’ cumnată-miu’, că are și el copil mic acuma. Cu ce estem inchercat? La întoarcere, n-am mai avut așa peripeții. Am oprit la Bruxelles să vedem NATO, Parlamentul European, apoi să vedem catedrala din Koln. Și ajungem la vama din Slovacia, unde niște români înjurau că să plătesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
de amintiri, am întrebat o vecină de vreo 80 de ani, când a venit de la nepoată din America, ei cum a fost? Așa de frumos, mi-a spus, te rog frumos să mă mai lași vreo lună de zile, că acuma nu e nimic în capul meu! Și la noi, la fel. Când am venit, era un haos total, până a început să se așeze probabil, știi. A trecut un timp până am putut să povestim. Am avut sentimentul că nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Imediat. Și dup-aia, ce mai, s-a strâns toată strada. Și au zis să ia și ei fiecare câte un pepene. De ce să nu cumpere, dacă-s ieftini! Îi oprește cineva? Și-au cumpărat. Și toți ziceau că că acuma e în luna lu’ septembrie, nu mai e nevoie să-i încerce, că nu se există să nu fie copți. Adevărul este că anul ăsta s-au făcut pepeni. Da. Hai, unu-doi să fie veștejiți. Vezi să nu fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

sămânță și basta. Am înțeles, bădie Petrache. Am să tac mâlc... A patra zi, pe la amiază, Petrache bătea la poarta lui moș Dumitru Carpen. Ce treburi te aduc la mine, Petrache băiete? Doar nu-i vrea să-ți dau făncialu’ acuma în mustul omătului. Lasă-mă și tu mai încolo. Măcar să adun orzul, ca să-l vând, și... Nu-i vorba de făncial, moș Dumitre. Apoi eu așa am auzit prin sat. Că ai pornit să strângi făncialu’ pe anu’ ista. Ai

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Mă bucur că te-am găsit sănătos și cu chef de șagă, jupâne. Parcă dacă n-aș avea chef de șagă nu-s tot eu, Froim hangiul, și dumneata nu trebuie să te bucuri că mă vezi? Ai dreptate, jupâne. Acuma trebuie să plec, ca să mă întorc repede acasă, pentru că se înmoaie prea tare omătul. Jupâne, pune un băiat să adape armăsarul, după ce termină de ronțăit ovăzul. Da’ să nu fie cu gheață. Asta o să te coste o avere și nu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
așa târziu. Măriuca îl aștepta. Știa că el se oprise la nași și trebuia să se întâlnească cu agronomul... Ai stat atât de târziu, Costăchele! Cum ai venit pe bezna asta? Mai devreme, când lămpile sunt aprinse, e altceva, dar acuma îți bagi degetele în ochi nu alta... Ai dreptate, Măriucă, dar acum hai să dormim, că mâine am treabă până peste cap. Uite că nu te-am întrebat ce face tata. Nu chiar așa bine. Răsuflă greu și m-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
întrebat ce face tata. Nu chiar așa bine. Răsuflă greu și m-a întrebat de tine. Când i-am spus unde ești, l-am auzit vorbind, așa ca pentru el: „Măi Costăchele, nu umbla nopțile, tată, că ai atâția dușmani acuma. Ce, îi ca pe vremuri? Amu o mai apărut și legionarii iștia. Legea mamei lor! Cine mai știe ce-i în capul lor.” De data asta, te rog să mă ierți, Măriucă. Cât despre ce spunea tata, cam are dreptate

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine mi-am pus eu boii în jug. Cu leneșul satului - a îngroșat gluma Costăchel. Of! Nu poate ormul să se hodinească de răul tău. Da’ ce mai pot face acuma? Îi prea târziu să-mi găsesc al prieten... Ești mai rău ca o soacră. Scoți sufletul din om, nu alta - a intrat în joc Petrache. Pe cai! a ordonat abia stăpânindu-și râsul Costăchel. Au plecat dondănind și nici n-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]