1,966 matches
-
clinice” stabilite de ordinea clasificărilor medicale, cu complicații, cauze necunoscute sau modalități atipice de evoluție clinică; c) Cazuri ilustrative, mai rar întâlnite, care stârnesc curiozitatea și interesul științific al medicilor prin raritatea și ineditul lor; d) Bolnavii imaginari, pentru care acuzele clinice nu au nici un fel de fundament organic-somatic sau fiziologic, fiind de fapt o „stare de spirit” maladivă în care aceștia se complac, sau, din punct de vedere psihanalitic, o „regresiune”; e) Simulanții sunt persoanele care în scopul obținerii unor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în primul rând pe observația clinică a bolnavului mintal, considerat ca un caz clinic. Acest mod de etichetare a bolnavului precizează de la început fixarea atenției asupra faptelor de experiență exterioare persoanei. Observația clinică în această situație urmărește ca din inventarierea acuzelor clinice (simptomele) să stabilească diagnosticul care definește și precizează natura tulburărilor respective considerate ca boală psihică. Cercetarea științifică în psihiatrie este în principal o analiză bazată pe experiența clinică ce observă (vede) și ascultă (aude) cele relatate de bolnav (acuzele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acuzelor clinice (simptomele) să stabilească diagnosticul care definește și precizează natura tulburărilor respective considerate ca boală psihică. Cercetarea științifică în psihiatrie este în principal o analiză bazată pe experiența clinică ce observă (vede) și ascultă (aude) cele relatate de bolnav (acuzele clinice sau „narațiunea clinică”), precum și manifestările bolnavului (expresii, reacții, conduite, comportamente, acțiuni, etc.). Cercetarea cazului clinic, considerat ca un accident, se bazează pe datele furnizate de anamneza clinică și pe reconstituirea evoluției clinice a procesului morbid sau istoricul bolii, de la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obsesivă sau delirantă. Ea este frecvent asociată cu cenestopatiile. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul ipohondriac poate avea mai multe forme de manifestare clinică și anume: a) Sindromul astenoipohondriac este o varietate a sindromului astenic, pe fondul căruia apar temeri, acuze de suferințe sau idei obsesive legate de sănătate, tulburări neurovegetative, cenestopatii. Sindromul asteno-ipohondriac poate apare în cursul evoluției neurasteniei, a bolilor somatice cărora li se dă o „interpretare exagerată” sau „eronată”, în schizofrenia incipientă etc. b) Sindromul obsesiv-ipohondriac se manifestă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este expresia unor leziuni organice, a unor tulburări funcționale sine materia, sau a unor stări de dezechilibru psihic. Trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este percepută de individul respectiv ca o „schimbare neplăcută”, nedorită, pe care, dincolo de acuzele sale somatice sau psihice, o reprezintă în planul conștiinței sale ca pe un pericol, ca pe o „situație negativă” care se opune cursului normal al vieții. Fiecare persoană aflată în suferință, datorită unei boli, reacționează diferit față de prezența acesteia, „elaborând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manieră subiectivă, fiind înclinat să-i „descopere” sau să-i „atribuie” diferite „acuze” din care să construiască „suferințe” personale de diferite forme și intensități. Ne aflăm în fața unui domeniu al patologiei generale, cu un caracter neobișnuit, absolut original, în care acuzele clinice nu sunt produse de corp ci elaborate de bolnav în urma unei analize autoscopice având ca obiect, cum spuneam, propriul său corp: fie că aceste acuze sunt rezultatul unei patologii de cultură, dobândită deformat, în urma unei false înțelegeri a „propagandei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în fața unui domeniu al patologiei generale, cu un caracter neobișnuit, absolut original, în care acuzele clinice nu sunt produse de corp ci elaborate de bolnav în urma unei analize autoscopice având ca obiect, cum spuneam, propriul său corp: fie că aceste acuze sunt rezultatul unei patologii de cultură, dobândită deformat, în urma unei false înțelegeri a „propagandei de educație sanitară”, care „cultivă teama de boli”, considerând că în felul acesta face o acțiune de profilaxie; fie că provin din „lecturile” unor materiale, cărți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
joace un rol” special. În acest „scenariu” bolnavul este „persoana proiectivă”, iar medicul este cel care va trebui să favorizeze proiecția pentru a realiza un „transfer pozitiv” din partea bolnavului, cu efect final catartric. Rolul medicului este, de a „converti” suferințele, acuzele subiective ale bolnavului, într-o formă coerentă a unui „tablou clinic”. Este un „act de răspuns” al medicului la frământările bolnavului. O „formulare a suferinței” pe care bolnavul o așteaptă din partea medicului său. Această „formulare medicală” are pentru bolnav semnificația
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
restabilește în situația în care cele două persoane sunt separate una de cealaltă. Se poate desprinde din cele mai sus prezentate că iatrogeniile reprezintă un domeniu absolut original, interesant și cu particularități proprii în sfera patologiei medicale generale. El cuprinde acuze somatice, psihice, psihosomatice sau combinate. Deși această categorie de „bolnavi dificili” considerată de regulă ca „bolnavi imaginari”, acuzând suferințe sine materia, sunt evitați sau tratați superficial de medici, ei reprezintă o tematică extrem de importantă asupra căreia și psihopatologia este invitată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prostești - s-au impus. Aș fi putut să scriu „curriculumului”, cum am și făcut în alte lucrări ale mele; dar rezultatul nu ar fi fost mai bun decât genitivizarea corectă curriculi, care ar fi iritat și ar fi atras autorului acuza nemeritată de „pedant” (vezi și notele 5-7). 2. Vezi, în acest sens, lucrarea noastră Didactica Nova (2005) și studiul „The Tragic Obssesion of Universality in Education or from Paideia to Pansophia”, Contemporary Philosophy, vol. 2/2003. 3. Cu jenă trebuie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă. Au stat la Lérins destulă vreme gramaticianul și dialecticianul Eucher și retorii Salvian și Hilarius 17. Veneau ei oare pe insulă doar pentru studii biblice? Nu există date clare. Acuza de semipelagianism sugerează că lérinienii erau bănuiți de studii profane. Totuși existau reguli. Se prea poate ca regula fundamentală, Statuta ecclesiae, despre care vom vorbi mai jos, să nu fi fost încă bine cunoscută și asimilată. Totuși, Honoratus pare să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toate categoriile de criterii care pot orienta curriculumul și fundamentând, pe această bază, o metodă rațională de analiză și soluționare a sofisticatelor probleme de orientare curriculară 16. Această opțiune modernistă a fost contestată, începând din anii ’90, de către pedagogia postmodernă. Acuza principală este aceea că orientarea modernă a curriculumului este unidimensională; în schimb, curricula postmoderne ar trebui să fie orientate pluridimensional. Lui one-domensional man (Marcuse) îi este opus multidimensional man (Derrida). Amânăm deocamdată această problemă (vezi capitolele XIII-XIV) și vom stărui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inginerești sunt întotdeauna lipsite de această dimensiune intuitivă, profund umană și decisivă pentru formarea persoanei. În timpul conferinței de la Ohio State University, Macdonald a subliniat convingător primejdiile pe care le implică orice curriculum conceput inginerește. Astfel a debutat lunga serie de acuze aduse curriculumului modern conceput, într-adevăr, în termeni inginerești precum mecanism, aparatură, sistem, angrenaje, procese, rețele, componente etc. Deși în teoria modernă a curriculumului aceste expresii erau folosite doar ca metafore, recurgerea la ele trăda tendința teoreticienilor de a asimila
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
invitați să se angajeze în dialog. După mai multe ore de dezbateri în contradictoriu cu „invitații”, președintele ASCD, Muriel Crosby, membru prestigios al staffului districtual, recunoscut ca o mare personalitate a școlii în întreaga Americă, nu a mai putut răbda acuzele și injuriile. S-a declarat pe sine și pe ceilalți membri ai Comitetului Executiv ca fiind luați ostatici și a întrebat „vizitatorii neutri” dacă li se pare „democratic” ceea ce fac. Le-a adresat aceeași întrebare tuturor membrilor ASCD. Aceștia au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precum progresiviștii, a „criticilor neomarxiști”, precum Apple și Giroux, a „tehnocraților liberali”, precum eficientiștii tylerieni ș.a. Pe toți i-a acuzat că mint construind și întreținând mitul schimbării progresive (the myth of progresive change) care nu are nici o justificare. Acestei acuze, formulată în The Promise of Theory: Education and the Politics of Cultural Change (1984), i-a găsit o soluție proprie: „curriculumul pentru competență comunicativă” (curriculum for communicative competence)68. Philip Wexler s-a afirmat mai ales datorită limbajului său caustic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tehnologismul, rigorismul, obiectivismul, comportamentismul, eficientismul și univocitatea cronică a modelelor moderne de design instrucțional. Un aspect aparte îl constituie asimilarea computerului în tehnologia educațională, nașterea instruirii asistate de calculator. Declarați anacronici, moderniștii au reacționat doar sporadic și cu timiditate la acuzele demolatoare ale postmoderniștilor. Totuși, au existat și voci iritate în acest război ideatic ce părea definitiv încheiat. De pildă, Brent G. Wilson (1997)222, care a reușit, de pe poziția de specialist al designului instrucțional clasic și al curriculumului modern, nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la cererea expresă a acestuia. Acest ultim interviu oferă răspunsuri la toate reproșurile ce i-au fost aduse cu privire la atitudinea sa în timpul celui de-al treilea Reich. Nu are rost să le reproducem în cuprinsul acestei note. Menționăm doar că acuza de a fi pactizat cu naziștii a fost total nefondată. De fapt, Heidegger „s-a sacrificat” pentru a evita închiderea Universității din Freiburg și afișarea „listei cu evrei” în marea instituție de cultură. În cursul inaugural din 24 iulie 1928
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obiectul istoriei cotidianului lasă impresia că reactualizează mai vechiul interes al practicanților ei pentru formele superficiale (și banale) ale vieții, deopotrivă cu descriptivismul cel mai pur, după modelul atât de criticat, odinioară, de fondatorii școlii franceze a „Analelor”. O asemenea acuză i-a și fost, de altfel, adusă, și nu numai o dată6. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Nu despre o descriere a vieții cotidiene este vorba aici, ci despre interpretarea socială a aspectelor ei, înțelese ca forme de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe acesta prin revolta muncitorilor. Drept urmare, rebelii trebuie pedepsiți nu doar cu vârf și îndesat, ci și în chip demonstrativ: revolta lor este proiectată ca o crimă de lezmaiestate! Pentru ca acuzele să pară credibile, „s-au dat ordine clare pentru mărirea substanțială a pagubelor în raportări, pentru a se da un caracter «huliganic» manifestației” (Oprea și Olaru, 2002, p. 18). Dacă la început, deși nu se vorbea pe față despre aceasta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întrerupându-se și completându-se, cum fuseseră solicitați să participe la un experiment și acum li se reproșa faptul că au participat, de fapt, la ceremonialele unei secte religioase. Cred că am reacționat greșit, mi se păreau atât de absurde acuzele ce li se aduceau, încât le-am spus să nu-și facă griji, e prea vizibil faptul că ei n-au avut nici o prestație care să poată fi incriminată. Cred că mi-am pus totuși o întrebare: de ce nu m-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aderarea la o sectă mistică. Dar în Codul muncii acest motiv nu figura. După conferințe a urmat faimosul ritual de inițiere în sectă despre care s-a vorbit. Un ceremonial banal, dar exotic pentru cultura noastră, devenea moment inițiatic în acuzele ce au urmat. Flori, ghirlande, fructe, parcă și o lumânare, fotografia lui Maharishi Mahesh Yogi pe o masă, cam cum se aduc ofrande sau parțial cum primesc turiștii locuitorii unor insule exotice chiar astăzi. Unii mergeau la Nicolae Stoian, alții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de legende și folclor. Oricât de represivă este o societate, normalitatea din noi nu ne ferește, ci, dimpotrivă, ne face vulnerabili. Cine a putut crede că totul a fost o înlănțuire de gesturi iresponsabile, lașe, lipsite de rațiune, în care acuza principală a fost lipsa de discernământ a cercetătorilor? și, cum autorii acestei întâmplări se acoperă între ei și nimeni nu dorește limpeziri, ce sens mai are să-i cauți un sens? Mărturia unui abuz nesoluționat până în 2004 (Mioara Moțescu) În fostul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anuric, astfel că între două ședințe de dializă acumulează un spor interdialitic în greutate (care va fi eliminat în cursul ședinței prin ultrafiltrare). Greutatea uscată este greutatea optimă cu care pacientul iese din dializă, fără a prezenta hipotensiune arterială sau acuze subiective (vertij, cefalee, crampe) și nici HTA severă la următoarea ședință de dializă. Greutatea uscată se stabilește prin tatonare, astfel ca pacientul să fie normotensiv sau ușor hipertensiv la ședința următoare de dializă. Hiperhidratarea latentă se poate estima prin decelarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nu lipsită de accente dramatice și marcată de mai multe tragedii familiale (un frate, Constantin, e împușcat în 1941, la intrarea trupelor române în Basarabia, fiind confundat cu N. alt frate, Alexandru, va fi împușcat de sovietici în 1944, sub acuza de a fi „în slujba României”, părinții mor în timpul deportării, cel mai mic frate, Dumitru, dispare în război, pe frontul din Răsărit, iar sora, Maria, supraviețuiește cu greu unei captivități prelungite în lagărele de muncă forțată din Siberia), anii lungi
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
lăudă sau blamează, exprimându-și simpatia sau formulând caracterizări sarcastice și apostrofe ironice. O particularitate puțin obișnuită este lipsa sentimentelor firești față de rubedenii, aversiunea puternică față de unchii și de verii Cantacuzini, cărora le sunt aduse cele mai înverșunate critici și acuze. Nici rudele prin alianță nu sunt privite cu prea multă îngăduință. Cantemireștilor, oricât de apropiați i-au fost, nu li se trec cu vederea defectele personale și greșelile ca domnitori. N. nu e, așadar, subiectiv pentru că ar vrea să favorizeze
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]