7,862 matches
-
despre gândurile ce-i provocau această stare. Nu-i înțelegea pe oamenii incapabili să-și deschidă sufletul. Se apropia de el și-l scutura iritată de mânecă, strigându-i: "Privește, sunt tot eu. Femeia alături de care tocmai ți-ai dezvelit adâncurile tăinuite ale trupului". Radu se ridica nervos, se repezea spre ușă și pleca fără un cuvânt. Obosită de războiul de la muncă, Luana nu se simțea în stare să mai ducă un altul și acasă. În liniștea nopților petrecute fără el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în orice colț al casei. Sătulă de cei patru pereți și de îndeletnicirile lipsite de satisfacții din interiorul lor, abia aștepta să se întoarcă la serviciu. În adâncul sufletului, Radu spera ca soția lui să renunțe la muncă, să stea acasă și să se ocupe doar de el și de copilul lor. O vedea, de la o zi la alta, dând jos multele kilograme pe care le acumulase în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fusese, întotdeauna, tânără. La patruzeci de ani, la cincizeci, la șaptezeci de ani. Împlinise optzeci și doi, nu mai ieșea din casă, nu voia să mănânce mai nimic. Privirea, altădată ageră, plină de lumina lunii, o învălui absentă, dintr-un adânc fără întoarcere. Întinse mâna spre Luana și vorbi rar, atât de încet că abia o auzi: Ți-am spus, vreodată, că am fost o femeie frumoasă? Am avut un trup zvelt, cu sâni puternici. Astea trei șuvițe albe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la aceeași masă, nu vor mai dormi împreună. Radu, de acum înainte, va face dragoste cu altă femeie. Va mângâia și va dori o altă femeie. Radu va iubi pe alta. Nu plânse. Își înghiți lacrimile înghesuindu-le, undeva, în adâncul ființei sale mărunte. Le simțea, mici diamante neșlefuite -, sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
masculin, am trăit alături de tine o noapte unică, m-am bucurat de tot ce mi-ai dăruit, convins că ceea ce primeam avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude. În adâncul somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în întuneric. O lumină palidă licărea undeva, la un capăt îndepărtat și ea n-avea puterea să pornească într-acolo. Rezemată de peretele din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămase țintuită în poziția de copil amărât până când el avu curajul să vorbească. De ce ești supărată? Ea îi întoarse o privire aprigă, plină de ciudă. Ochii mari, negri, vii și luminoși, așa cum alta nu-i avea, l-au primit în adâncul lor și el a tresărit cu o nespusă fericire. Nu vorbesc cu tine. Îi veni să râdă. Trăiseră împreună atâtea momente de supărare că unul, în plus, nu mai conta. Aștepta doar, cu toată ființa, cu toată viața, clipa unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nou să se simtă dorită. Vroia să se întoarcă în casa lui, plăcută și liniștită, să-și repare acolo greșelile, să-și afle tihna și împlinirea ca femeie și ca mamă. Cu dușmănie, acea Luana din interior, ascunsă bine în adâncul conștiinței sale, râdea de ea știind că n-o va lăsa să facă asta. De fiecare dată când avea să se afle în brațele lui, vocea ei tăioasă îi va strica bucuria, aruncându-i în față păcatul. Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ori la început de drum, tineri studenți dornici de afirmare, femei emancipate, politicieni, investiții inspirate sau nefericite, sondaje și prognoze pe toate temele, interviuri cu fel de fel de capete luminate și constată, îngrozită, în ce beznă trăise, în ce adânc al necunoașterii și lipsei de deschidere stătuse cufundată ani de zile. Își dezvoltă vocabularul, se familiariză cu termenii vehiculați prin birouri, începu să priceapă discuțiile la care lua parte. Venită din umbra unei fabrici cu orizonturi modeste, după ce, mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i ofere tot ce și-ar fi dorit. Ștefan Escu, văzând-o atât de miraculos schimbată și având-o așa de aproape, ca o confirmare a drepturilor lui asupra ei, era în stare să cadă în păcat. Deși, în adâncul sufletului, și-au dorit amândoi să fugă, ca atunci, în acea zi îndepărtată, n-au făcut-o. Domnul psiholog, în ciuda caracterului mai stăpânit, nu contenea să se mire: Nu-mi vine să cred că a avut o astfel de idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o găsească. Se făcuse tare târziu când Karl a izbutit să-l găsească lângă zid. Dormita cu capul aplecat pe o parte și sprijinit de mica pernă osoasă a mâinilor. S-ar fi zis că ascultă bătăile unei inimi din adâncul pământului. — Hai să mergem acasă, fiule, i-a zis Karl Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se păruse mașina atât de confortabilă. Mirosea a ceară de albine și a Îmbrăcăminte proaspăt spălată, iar motorul torcea stăruitor și monoton. Karl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
manierele de pe vremuri, adresarea cam abruptă, tusea lui nervoasă, pe toate le auzise cu mulți ani În urmă. Nu putea s-o Înșele felul acela de a vorbi, Îl cunoscuse doar atât de bine, iar ecourile lui le păstrase În adâncul ființei, ca Într-o arhivă, de parcă ar fi fost Înregistrate pe vechi plăci de patefon despre care Își Închipuia că se vor fi pierdut pentru totdeauna. Acum ieșiseră iarăși la lumina zilei, aidoma cu cele de odinioară, numai cu ușoare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că el n-avea ce să caute printre oamenii ăia. Totuși comportamentul acelei fete era oarecum deosebit de cel al lui Din. Ea era destinsă, avea o Încredere În sine care nu putea fi doar rezultatul educației, ci venea dintr-un adânc pe care Adam a bănuit că-l ghicește, din privilegii, din simțământul că e o ființă aparte. Lui nici măcar nu-i venea să o socotească o fetișcană. Părea să fie de o vârstă cu el, dar Întreaga ei făptură, prestanța
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că străbătuse o cale aparte de-a lungul copilăriei și al adolescenței. Nu-i mai puțin adevărat nici că, dacă punea totul În balanță, asta Îi făcuse mai mult bine decât rău și o pregătise pentru asprimea vieții. Dar, În adâncul sufletului, tot ce și dorise ea cândva fusese o copilărie normală Într-un oraș frumos, de ce nu În Massachusetts, unde ar fi locuit ca toți ceilalți În case con fortabile și nu s-ar fi mutat niciodată, Într un loc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
văzut pe băiatul ăsta, e foarte atrăgător, dar o să plece În curând. Nu știu dacă Într-o lună sau În cinci, Într-un an sau În cinci, dar toți o iau din loc. Bărbatul e nestatornic, e un nomad În adâncul sufletului. Toți căutăm noi experiențe, și așa și trebuie să fie. Pentru mascul e oarecum ceva mai simplu decât pentru femelă, dar dacă Îți ești credincioasă ție Însăți, ai să descoperi că și tu ești o nomadă. Nu te stabili
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încercând să-i prindă privirea, dar ea a continuat să se uite la ceas. — Asta-i cel mai trist, a zis ea aproape În șoaptă. Cei ca mine n-au vise. Eu tot dau din gură despre schimbare, dar În adâncul sufletului știu că nimic nu se schimbă. Niciodată. De-aia nici nu visez, de-aia nu mă gândesc la viitor. Pentru că, dacă o fac, tot ce văd e un gol nesfârșit. Abia acum și-a dat Adam seama că ea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe la jumătatea plajei, Johan mergea cu pași măsurați către apa neagră, spre locul unde nisipul Își pierdea tonalitatea mai deschisă și devenea Întunecat și ud În urma refluxului. Stâncile care ieșeau din apa mică păreau niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să strige după Johan: Nu te duce, nu intra În apă, așa ar fi vrut să strige. Dar Johan era prea departe, vântul se Întețise și și-a dat seama că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a epicii noastre, structurată în prozele nuvele, povestiri, romane, schițe "femeilor teribile" din anii '70 ai literaturii noastre; Doina Popa continuă, în pofida tuturor Pelinel, Pamela de România, Sexy Brăileanca etc., să caute feminitatea, într-o poveste de dragoste care explodează adîncul cuplului, problematica sa complicată tocmai din raportul pe care, încă G. Ibrăileanu, în "Privind viața" și "Adela", îl vedea în termenii amor și iubire. Deși face aluzii la epocă ne aflăm în anii '80 și, în locuința unor profesori "cîrcotași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu gustul sălciu pe deasupra spicelor. Curând avea să coboare spre rădăcini lăsând în loc nemișcarea. Într-adevăr, liniște, lanul a înghițit în adâncul lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile porumbului sunt seci, parcă fără vlagă, știuleții mari sunt puțin dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat, ridicându-l în palme, răsucindu-l într-un coc închipuit sau apropiindu-se de oglindă și întinzându-și pe nas și pe pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întindă un deget. Ascuns, Sidonia nutrea speranțe uriașe, curând, foarte curând se va ști scăpată de Ovidiu și de grijile pe care i le pricinuia acesta și de privirea lui trează, crudă, cercetătoare și de zâmbetul său care tăia în adânc... Va fi singură, va fi liberă așa cum liberi trebuie să se fi simțit cândva în munți haiducii, liberă, liberă, liberă, aceste șase litere și acest cuvânt care trezește în ea adânci reverberații. Bineînțeles, bărbatul ei, Trofin era o cantitate neglijabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De ce nu avea ea, Sidonia, atâta putere încât să oprească timpul în loc, chiar și acum, în al nouălea ceas, când simțea încă atâta forță, când mai credea că, de s-ar concentra, ar reuși să pătrundă ca un laser în adâncul lucrurilor? De ce rămâi neputincios în fața trecerii timpului când ești nevinovat, când ai dat totul, trup și suflet și nu-ți oprești pentru tine nimic, primești și cheltui și dărui până la ultima fărâmă de suflet. Pentru acești oameni, ea se auto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi putut pleca, îi repetă el, nu mă întreba de ce. N-aș fi putut, asta-i. Mă bucur că sunt aici cu tine. M-am cam săturat să tot fiu ținut din scurt, să fac slalom printre interdicții. Undeva în adâncul pădurii se auzi un strigăt de animal. Cine știe câte drame se petreceau la un pas de ei, acolo, în pădure. Să vă servesc aici pe terasă? Se auzi vocea cabanierului. Ședea în pragul ușii cu tava în mână, cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și scoase țigările, îl întrebă dacă fumează, el refuză, nu, nu fuma, mulțumi frumos. Eu am să trag o pipă, spuse și scăpără paiul de chibrit. Mă rog, n-o fi frumos din parte-mi. Trase cu nesaț fumul până-n adâncul plămânilor, parcă-și mai venea în fire, începea să fie ea. Nu mai știu de când n-am mai văzut parcul acesta, rosti, cred că sunt câțiva ani buni, de regulă drumul meu e strict delimitat între serviciu și casă, astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fundal se vedea marea. Fotografia fusese executată de un amator, aste era cert, nimeni n-o întrebase vreodată cine fusese persoana care prinsese instantaneul, persoana era acolo, prezentă și ea în imagine, răsfrântă la ea pe retină, răsfrântă până în adâncul sufletului, dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o fi arătând așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hai la mare amândoi, vii? zice, așa, ca moșii? ne dăm întâlnire? nu trebuie să fie acolo o atracție, o dorință, un mister, o senzație de hău care să te cheme, să-ți ia mințile, să te conecteze în celălalt adânc, de să nu mai conteze altceva, să vină de undeva din carnea ta și a strămoșilor tăi cu senzația că el e, cunoscut atât de bine de sufletul tău, să-ți aparțină, să-l conții abia cunoscându-l, să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]