2,010 matches
-
a spus și n-a făcut niciodată ceva nelalocul lui în perioada aceea. Însă trupul ei, câteodată, reușea să-i subjuge judecata. Își iubea soțul, dar totodată părea să-l pizmuiască, să aibă împotriva lui o tainică imputare, care se adeverea în moderate gesturi de supărare. M-am gândit că nu mergea ceva în patul lor conjugal și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii sunt niște soți grăbiți, dispuși să-și găsească amante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sfintele Scripturi. Eu mă gândeam cum să închei câteva socoteli cu sufletul meu și să renunț la viața lenevoasă pe care o duceam. Dar, așa cum se știe, în zilele călduroase se coc cele mai spăimoase vijelii. Ceea ce s-a și adeverit. Adriano locuia într-o casă modestă în afara orașului Cividale, pierdută printre fagi și castani, în vecinătatea unei biserici cu hramul Sf. Ștefan, pe drumul care urca spre muntele ce se vedea deasupra orașului și pe culmea căruia se mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
război. Singura sa dorință era renașterea Romei, construirea unor noi biserici, restaurarea și înfrumusețarea celor existente, și nu voia să risipească nici măcar o uncie de aur în alt scop. Teama de a fi eu cel trimis la Roma s-a adeverit. Datorită documentelor de liberă trecere căpătate cu ajutorul Gundepergăi, am ajuns teafăr la Genova. Aici m-am îmbarcat pe un vas cu care am ajuns până pe litoralul Romei, unde ne aștepta o escortă bizantină călare, prea puțin prietenoasă. Un soldat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a răspuns că împuternicitul Mauriciu fusese ales comandant al armatei papale, compusă aproape în întregime din mercenari bizantini. - Din partea unui asemenea om perfid și ambițios nu mă pot aștepta decât la surprize neplăcute, a precizat. Ceea ce s-a și adeverit, problemele începând să apară cincisprezece zile mai târziu. Izolarea ce ni se impunea pentru siguranța noastră devenea tot mai mult o adevărată detenție și, sătui de a asculta la nesfârșit viersul mierlei pe acoperișuri, doream să ne-ntoarcem cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vi se cuvin; a dorit să treacă la cele veșnice drept constructor și restaurator de biserici la Roma pe pielea voastră și înfometând populația“. Drept care îi stârnește să ia cu asalt palatul Laterano. A doua zi spusele lui s-au adeverit. Ascunși după un portic lung și îngust, am zărit o gloată de oameni urlând, amenințând și atacând reședința papală. Cracco însă pusese la punct o apărare strașnică, folosind slujitorii de la palat și o parte din cler. Fiecare ușă era baricadată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Însă teama aste mă urmărește, Eu o simt și mă-ngrozește, Nu-mi pot lua gândul de la ea Căci mare este temerea mea. Mi-e teamă să nu pierd Și mi-e teamă să cred Că temerea-mi se va adeveri Când curând eu voi sfârși. Supraviețuiește sau cedează Câteodată suntem înfrânți Și totul dispare, Dar ne ridicăm din nou Și încrederea reapare. Eu te chem la mine Și-ți spun să mă iei de mână, Să mă scoți din întunericul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pânzele În care ne Înfășăm. În schimb, am uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat, Își arătă oamenii. Eu, nu. Moru cel uscățiv Încă mai știe limba din minte. Of, of. Frica mea față de vorbe Începea să se adeverească. - N-avem Încotro, mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-au luat urma, nu-i așa? Am făcut semn că da. - Lasă-i să vină, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
moștenitorii fratelui Chirului, pe care nimeni nu-l mai văzuse dar despre care toți vorbeau, vroiau să facă acolo un Muzeu al Rezistenței Anticomuniste din Baltă și din pădurea de la Obancea. Erau interesați și ai lui Brandaburlea, de când aproape se adeverise că Limonadă, băiatul Bulibașei din Șoptireanca, îl omorse pe activistul acela de la raion sau regiune, de pe unde venise să facă colectivizarea. Înainte de a intra în sala de lectură și de a-și ocupa locul la masa sa, a treia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu l-au tăiat? Și oricui ai să povestești întâmplarea, oricâți vor vrea să teasculte, n-or să înțeleagă nimic. Nici tu n-o să mai fii sigură de ce-ai văzut azi. Eu n-am să mai fiu ca să te-adeveresc. Ai să rămâi singură în fața istoriei. Și ce-ai să te faci?“ - Și nu avea dreptate? - Probabil, nu știu, zâmbi Magda stingherită. Dar mi-am amintit de povestea asta, într-adevăr, de câteva ori. Odată când l-am pierdut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai avea cine să lupte. Ce-i drept, mai erau femeile, copiii și bătrânii care ar fi putut continua dușmănia tradițională dacă ar fi ținut cu tot dinadinsul, dar se pare că previziunile celor ce făceau politică pe ascuns se adeveriră: odată cu moartea căpeteniilor, războiul se sfârși. Oamenii se potoliră de parcă episodul fabricii ar fi fost țelul spre care alergaseră atâta amar de vreme, încununarea luptelor ce durau de zeci de ani. După atingerea descărcării absolute și a genocidului total, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
macedoromânească. Fie ca afirmarea plenară și a acestei strașnice fiice a Macedoniei Latine ca reprezentantă autoritară, admirabilă a folclorului nostru strămoșesc să ne umple inimile și sufletele de bucurie, insuflându-ne, totodată, un spor de nădejde că nu se va adeveri nicicând profeția Întristătoare a marelui savant Tache Papahagi privind pieirea dialectului aromân! Distinsă și preamilostivă Camelia noastră dragă Sunt literalmente fericit că am fost desemnat de colegi ca să vă felicit de ziua aniversară a Domniei Voastre. Francezii spun că nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Însă ai grijă să nu sufli nimănui nicio vorbă din toate câte ți-am spus, dacă vrei să-ți fie bine, să nu te pască nici o primejdie! Din nenorocire, nu după multe zile, chiar În vara aceluiași an, s-au adeverit În totalitate cuvintele „profetice” ale eminentului profesor universitar Nicolae Iorga. Regele călău, trădător de neam și vânzător de țară (care, În cei 10 ani de domnie, n-a știut decât să preacurvească, să-i căsăpească pe cei mai buni tineri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rău, de un nărav urât, atunci se impune cu maximă operativitate să ne descotorosim de aceasta. Or tu, nereușind să te autoeduci, să te scuturi de urâta-ți deprindere, dacă nu din clasele primare, măcar În acești 35 de ani, adeverești cu vîrf și Îndesat că a persista În aceeași greșeală de comportament (Într-un timp fantastic de Întins) nu poate fi decât ceva drăcesc. Și pentru că epistola aceasta a debutat cu dictoane voi rămîne fidel acestui stil și voi rosti
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a Înhățat caietul cu un „Aha !“ plin de satisfacție că bănuielile lui cele mai negre În privința mea se adeveriseră. i se păruse de la bun Început curios că Îi ceream atâția bani pentru cărțile de școală, i se păruseră suspecte plim- bările mele prelungite (sub pretextul cărora eu de fapt mă Întâlneam cu grupul În micul apartament al lui Celu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
n-aș fi dorit poate niciodată să scap de sub tutela lui. Plin de căldură, cum era, m-a primit Înapoi Întotdeauna cu brațele deschise și cu un strop de ironie și de satisfacție amară că prevestirile lui În privința mea se adeveriseră, ori de câte ori m-am Întors cu capul plin de cucuie, căutând temporar un refugiu. Dumnezeu să-l odih- nească și să aibă grijă de el acolo unde se găsește acum ! Șaman 51 *** FĂcând poezie, am devenit subțire și ușoară ca un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a înhățat caietul cu un „Aha !“ plin de satisfacție că bănuielile lui cele mai negre în privința mea se adeveriseră. I se păruse de la bun început curios că îi ceream atâția bani pentru cărțile de școală, i se păruseră suspecte plimbările mele prelungite (sub pretextul cărora eu de fapt mă întâlneam cu grupul în micul apartament al lui Celu, ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
n-aș fi dorit poate niciodată să scap de sub tutela lui. Plin de căldură, cum era, m-a primit înapoi întotdeauna cu brațele deschise și cu un strop de ironie și de satisfacție amară că prevestirile lui în privința mea se adeveriseră, ori de câte ori m-am întors cu capul plin de cucuie, căutând temporar un refugiu. Dumnezeu să-l odihnească și să aibă grijă de el acolo unde se găsește acum ! Făcând poezie, am devenit subțire și ușoară ca un abur. Înainte să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu-l cunosc toate fetele și poate că este mai bine așa... Eu știu? Timpul mă va învăța ce să fac până la urmă”, se liniștea biata fată, singură, amăgindu-se cu speranța că nimic din cele rele nu se va adeveri. Tainicele cărări ale iubirii Aceste gânduri i se perindau Iulianei târziu în noapte și, cuprinsă de furie, sări din pat și se duse la fereastră. Simțea că se sufocă și era conștientă că poate fi un atac de panică. Respiră
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
taciturnul de la etajul doi, zîmbește dar nu știe să vorbească. Vezi ? vezi ? vezi ? își spune X, n-am să-mi iert niciodată faptul că nu i-am vorbit mai mult domnișoarei matilde. 42. Dragul meu Guy, Toate presimțirile mele se adeveresc. Domnul M se scufundă din ce în ce mai mult într-un fel de mlaștină textuală. Lucrează mult, nimic de zis. Cred însă că după fiecare scrisoare primită de la tine începe altceva. Are acum, pe masa sa de lucru, cel puțin zece romane începute
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ne duce departe... în profunzime: «El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semn» (Evr 11,19). Acest joc între fecunditate promisă și moarte permisă, care atinge viața tuturora, se adeverește în mod profetic și ministerial prin mărturia celor ce aleg viața consacrată. FECUNDITATE SPIRITUALĂ? A vorbi despre fecunditatea vieții consacrate într-un vreme în care, dacă e să lăsăm la o parte excepțiile, este atât de greu și în care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Iar acest lucru se întâmplă atunci când renunțarea la căsătorie și, în special, renunțarea la exercitarea sexualității generează așteptarea unei despăgubiri prin intermediul puterii și al prestigiului. Eunucul reginei Candace, însă, se întoarce la Ierusalim citind cântul Servului Domnului, care s-a adeverit din plin nu prin frumusețea predicării, nici prin entuziasmul vindecărilor, ci prin tăcerea asurzitoare a Calvarului. Eunucul își dă seama că viața sa este răvășită precum aceea a lui Cristos cel răstignit care, de pe cruce, nu mai poate face altceva
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
credinței în Dumnezeu și om nu poate fi negată. „Obiectul” credinței noastre nu este un fenomen natural, ci o Persoană. Îmbrățișând Revelația, credem în Cel ale cărui făgăduințe s-au împlinit și în toți cei prin care Iisus și-a adeverit învierea Sa. „Ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit și bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, își săvârșește creșterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
elementele se destrămau și ele în diverse moduri și cu viteze diferite, dar evenimentele dintr-o arie tindeau să le afecteze pe celelalte. Am oferit o descriere a condițiilor haotice ulterioare bazată pe această analiză, care mai apoi s-a adeverit. Promovarea societății deschise în timp ce scriam Pentru o transformare a sistemului sovietic, îmi puneam în practică ideile legate de societatea deschisă. Fundațiile mele se dezvoltau foarte repede. Nu aveam nici un plan anume, nici măcar un buget. Aplicam metoda aproximărilor succesive. Metoda avea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
mai demult ca Fondul Monetar Internațional să stabilească Drepturi Speciale de Tragere, țările bogate trebuind să aloce fonduri pentru asistență internațională. Există câteva dificultăți tehnice - acordarea acestor drepturi presupunând alocații bugetare -, dar, dacă relaxarea pe care o prevăd se va adeveri, atunci este timpul ca planul respectiv să fie pus în practică. Concluzie Am adus suficiente argumente pentru a arăta că ordinea mondială actuală se confruntă cu niște probleme nerezolvate. Unele dintre ele, cum ar fi proliferarea armelor nucleare și încălzirea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]