3,016 matches
-
ce se zbenguiesc în șuvițele de soare ale frumoaselor Fecioare dace. • Fiecare șoaptă de Râu legănată-n suspinul Sălciile duioase se alină în surâsurile Fecioarelor danubiene, suind ca un regal recital în inimile lor doldora de dor și străluciri. • Fiecare adiere de Vânt se prinde ca o horă în gândurile lor de mătase, despletindu-le cosițele îngemănate în cașmirul de vise sperate. • Fiecare freamăt smerit din amvonul Codrului e ca o partitură de madrigal medieval ce tresaltă sub bagheta înserării în
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al trăirii, matricea omenirii, izvorul dorului, dragostea diafană a iubirii. TEZAURUL FOLCLORIC - dacoromân așterne peste lumea urzită din plămada sa o adiere de miracol, o corolă de lumini, o zare înmiresmată, o Liturghie cosmică. TRADITIA noastră precreștină poartă în ea desăvârșirea, așa cum Creația divină poartă în Sânul ei esența împlinirii. Dacă Numele Domnului este sinonimul DRAGOSTEI, al Fecioarei MARIA, ca aură a
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
îl aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CUM SĂ FIE ZĂPADA Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum să fie zăpada Câmpurile uscate de geruri și vânturi să prindă adierea de-abia perceptibilă a unei brize răcoroase de la miazănoapte, iar ramurile golașe ale copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul și văzduhul și văile și pădurea, departe
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
codru-ntreg devine brun, schilod, nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod, doar vântul rău, albastru, fără glas vuiește, hohotește, „Bun rămas”, doar soarele învinge, ai răspuns, nemulțumirea iernii s-a ascuns.. ****************************** .. .Litera prinde vedere, litera prinde auz, cuvântul e adiere, fraza e un abuz, cuib zburător ne e gândul, sâmburii cad pe pământ, geana morții, pândindu-l, așteaptă sărutul - cuvânt, zeii muriră-n vechime, Un Dumnezeu ne-a rămas, viața mea - o miime dintr-o bătaie de ceas Sfâșietor- Cântecul
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
fi ferită De neguri, de împotrivire, de nechibzuință Adusă - în pliscul vulturilor - dinspre cer Pânza dragostei cu smerenie o prind Ea mă-nvăluie tainic, mă poartă ca-n mister Blând, în spirală, de lumesc mă desprind. Mă însoțesc: simfonia florilor, line adieri Lumina, dinspre sudul cald și parfumat Știute izbăvitoare nevăzutelor poveri Adio zile scurte, zic timpului îngândurat! Mi-e inima doar dor și vrerea o dorință Să-nlătur din juru-mi tot ce-i trecător Rămână eternă iubirea și-o veșnică credință
MISTERUL PRIMĂVERII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350057_a_351386]
-
semnificație. ,,Arta este un colț al naturii văzut impersonal și exprimat printr-un temperament individual” (Titu Maiorescu). ,,Geruri au fost. Acum e primăvară./ Ghiocei albi au năpădit pădurea./ Gândul întinerit colindă-aiurea./ ghiduș dorind ca-n gânduri să-ți răsară./...gingașe adieri ce or să cheme/griji și necazuri, doar spre-a le preface/grenadele războinice în pace.” (Gonesc, pag. 17) Esența poeziei poetului, este iubirea, frumosul, prin foșnetul cuvintelor. Maiorescu arată cum ,,Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CÂND EȘTI PLECAT Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Din floarea mea își ia lumina violetul Și adierile se-mbată cu parfum Când îmi rostesc ca rugăciune tot secretul Ce lumii cu glas tare nu voi putea să-l spun! Din ochii mei câmpia și-a luat culoarea ierbii Iar cerul ca un fur îmi plânge ploile Când
CÂND EȘTI PLECAT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350078_a_351407]
-
marea mea adâncă Și, o, de-aș ști că poți să vii, Ca într-un vis, în dulce-mbrățișare, Cu tot parfumul din câmpii Cules de trupu-ți drag din floare-n floare, ... eu..., da..., eu... Aș putea încerca să fiu Adiere de vânt vindecătoare, Aș putea încerca să fiu Rază de dragoste ruptă din soare, Aș putea încerca să plutesc, Să mă înalț peste ape și munte, Aș putea veni să te-ntâlnesc, Să te întorc legând timpului punte! Dar îmi
DIALOG... MUT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350083_a_351412]
-
dă un elan tineresc, Cu haina în zdrențe și-o traistă ce n-are nimic de-oferit, Înfing talpa-n praful uitării și tind spre un plus infinit, Când arșița-mi taie din aripi și zborul devine mai crunt, Primesc adieri de speranță din Verbul ce-și spune "Eu sunt!" Iar duhul, închis în clepsidră, își leapădă firul ascet, Așteptând revenirea Acelui ce-I Frate și Domn și Profet, Ce har, ce miracol lăsat-ai, în lumea cu trai pervertit! Mai
CÂND SPERANȚELE MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350257_a_351586]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > SPORTIVĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Sportivă Umbrela, totuși: poate vine ploaie; Puloverul cel gros - ca prevedere; Dar nu se simte nici o adiere; Copiii iată cum aleargă droaie! Nu întâlnim nici lei și nici pantere; Trezim din somn adeseori pietroaie, Cântă la drâmbă cutra gheonoaie, Iar drumul se deșiră în tăcere. Nici ploaie n-a venit, și nici răcoare, Dar duc bagajul voinicește
SPORTIVĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361777_a_363106]
-
Dorinte > IUBIREA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului IUBIREA Iubirea ca un zbor lung Plutind pe cerul senin, În spații ce nu-i ajung În sufletul parcă prea plin. Iubirea aduce adieri Peste gingașele narcise, Ieșite din primăveri Cu petalele deschise. Iubirea, zâmbete noi, A sufletului încins, Mătasea buzelor moi Sensibile de nedescris. Iubirea, o rază lină, Cu puteri nemăsurate, Care pune în lumină Aureola inimilor curate. Lăsați iubirea să curgă În
IUBIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361783_a_363112]
-
din câmpii adună-mi așteptările lungi cu zvon de luceferi și risipă de lună plină pe lunci toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga înapoi! Oprește o adiere ușoară în care-mi vei recunoaște brațele învăluite în nevăzute mătăsuri moi. Din întâmplare de te inundă vreo stea e lumina ochilor mei ce-ți scaldă căutările Iar cerul... cerul împovărat de astre aproape atingând pământul e însuși gândul, e
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
simt și ce se știe, Tac când fac ce nu se poate spune. Nu trăiesc o viață de poveste; Sufăr, râd, visez, mai scriu o carte... Am convingerea că omul este Călătorul clipei către moarte. Viața-i scurtă, ca o adiere, Zilele ‒ mici cupe, în care bei Porții de otravă și de miere, Fără să înțelegi de ce le iei. I-am gustat otrava cu plăcere, Uneori, la miere-am făcut nazuri... N-am să iau, când plec, nici-o avere, Vă las
ÎN REST... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362144_a_363473]
-
CUVÂNTUL Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului I-aș săruta cuvântul ce poartă-n el iubirea descojită în fâșii ce îmi îmbrăca sufletul. Aripi îți dau și ție vers purtat de adieri, prea obosit și trist adeseori când sufletul cutreieră prin ruinele deșarte. Cădere liberă îți dau în valea cea de groază, ce iute tu dispari! E valea plângerii hidoasă. Mă convertesc în cultul tău în templul poeziei. Strâng frenetic de muchiile
I-AŞ SĂRUTA CUVÂNTUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365835_a_367164]
-
să zicem. De o bună bucată de vreme, mă bântuie o durere de cap pe care nu prea am luat-o în serios. Un fel de... nici eu nu știu cum să mă exprim să mă fac înțeles. Închipuiți-vă ca o adiere de curent care vă străbate capul, mișcându-se agale, dintr-o parte în alta. O simt ba în creștetul capului, ba la ceafă, ba trecându-mi frontal de la o tâmplă la cealaltă. Ca și cum și-ar căuta un loc unde să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
care vă străbate capul, mișcându-se agale, dintr-o parte în alta. O simt ba în creștetul capului, ba la ceafă, ba trecându-mi frontal de la o tâmplă la cealaltă. Ca și cum și-ar căuta un loc unde să se așeze. Adiere care s-a transformat cu timpul într-o durere continuă, din ce în ce mai persistentă. Cel puțin până acum eram obișnuit ca de curent să mă doară puțin capul în zona occipitală, de gălăgie sau surmenaj în zona lobilor frontali, iar de supărare
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
petrecuse. Nu‑i venea să creadă ochilor, cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți năpădită de amintiri înduioșătoare din clipa întâlnirii cu Domnul. Tot trupul ei mângâiat de adieri și pătruns de miresmele primăverii se tulbura, ca sub semnul unei nevăzute și dulci chemări. Într‑o dimineață, în timp ce dormita așa, o vedenie îi trecu pe dinaintea ochilor, vedenia fugară a mormântului Domnului. Acolo, pentru întâia oară, își simțise trupul sfârtecat
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
Într-o armonie iluzorie / Adolescența strivește lumina / Din visul ei. O transformă / În zeci de iubiri nesigure. / E tot atât de confuză, / Ca mine. Numai poemul rămâne. ” (Elisabeta Iosif - „Numai poemul rămâne”) În poezia LILIANEI PETCU, stările de spirit se modifică la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Doamne, că m-ai auzit, pentru că mi-ai atins inima cu o lacrimă de ploaie. DORINȚĂ aș vrea să îmi deschid aripile sentimentelor și să îți ocrotesc cerul vieții. Furtuni de gânduri, de minciuni și coșmaruri să le spulber cu adierea iubirii ce ți-o port. Promit că voi lupta cu universul mic și material pentru a îndepărta praguri de netrecut pe care ființa ta le-ar putea întâlni în calea existenței . Dar am o rugăminte! Nu înceta să zâmbești! PROTECȚIE
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
zi obișnuită de vară este, în viziunea poetei, un tablou minunat pe care-l contemplă cu oarecare nostalgie. E ca un pastel, pictat de un artist iscusit: „Liniștea se sparge în bucăți fierbinți, / Semn de resemnare, de-așteptări cuminți. Șoapta adierii încă mai rezistă, / Freamătă pe-o frunză, și aceasta tristă” (Zi de vară). Vera Crăciun se înrudește în spirit cu poeta secolului trecut Magda Isanos, prin patetismul din glas și prin intensitatea trăirii. Pildă stau poemele: „Dacă mă cauți”; „Să
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
Cele două părți componente ale cortinei de fier sunt date în lateral în fața companiei orânduită pe plutoane. Pentru cei noi, majoritatea în fapt, cei care de săptămâni de zile s-au bucurat doar de respirarea aerului din afară adus de adierile de vânt, evenimentul este mai mult decât emoționant. Fiecare se concentrează asupra păstrării cadenței pentru ca nu cumva să li se ordone să facă stânga împrejur și să fie întorși în cazarmă, pe platoul de instrucție astfel încât bucuria părăsirii acestei închisori
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Fii ceea ce ești Femeie Un dar al ochiului în care apari dorință a florilor de a fi mirosite Un câmp de maci ce înroșește zarea cu adierea lor de tainice ispite Emblema mângâierii din palmele ce te cuprind aprinse Foc stins doar de un lichid și sucuri necuprinse Zâmbetul din chipul dimineților trezite în trupul tău de patimi delicate Menirea mea de a te cânta și a
FII CEEA CE EŞTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365409_a_366738]
-
unde îți ții mândria chipului cu care cei ce intră în contact se pierd și victimă îți cad alunecării în patimi necuprinse De ce ții nările în vânt și răspândești semnificația închinării în gestul celui ce a privit prea mult cum adierile-ți străbat culorile din ochii ți licărind de atâta începuturi Stai și întindeți frăgezimea din formele obrajilor în unghiuri din care lumina să își ia culorile amiaza zilelor să răspândească liniștea peste câmpiile cu maci aprinși de senzualitatea buzelor ce-
TE AŞ DEZGOLI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365411_a_366740]
-
Hai cu mine ! Soldatul, al cărui bun-simț era mai puternic decât dorința, a refuzat să-l însoțească. La întoarcere Alber l-a apostrofat : - Hai mă înapoi în dormitor ! Și-au bătut joc de noi ! La portic nu este nici măcar o adiere de vânt ! Ai stat aici ca prostul tremurând !... În acel moment a realizat că percepuse o anumită rumoare, pe care o ignorase, în vreme ce cobora scările în goană. Era strădania unora de a înăbuși hohotele de râs ale celorlalți până când el
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]