6,732 matches
-
pentru bărbați sunt rare, în comparație cu cele pentru femei, în materie de regim, siluetă, îngrijiri corporale, confort, și/sau sfaturi practice despre viața sexuală a cuplului. Totuși, toate laudă cultura corpului, calea regală a fericirii. Că această fericire înseamnă sănătate, plăcere, admirație, tinerețe, performanță sexuală sau câte puțin din toate, nu mai are importanță. În termeni psihiatrici, hebefrenia desemnează o formă de demență precoce. Etimologic vorbind, este vorba de refuzul de a-ți accepta bătrânețea. De data aceasta, bărbații sunt mai vulnerabili
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
unei românce prin adopție n-au fost întrebuințate într-un scop mai nobil. Din fascinanta Martha Bibescu, antologatorul optează pentru întîlnirea prințesei cu Marcel Proust, un text scurt, de o expresivitate și de o forță analitică sclipitoare. Cu o fin-malițioasă admirație Dan C. decupează din amintirile Marucăi-Cantacuzino portretul pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o scurtă și dramatică relație amoroasă. Prințesa simte o atracție irepresibilă față de profesorul care seamănă sau cum i se pare
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
lichele lăudând cu "convingere" toate regimurile ce s-au perindat la cârma țării de la 1938 încoace și atacându-le pe măsură ce se prăbușeau. [...] în legătură cu cele de mai sus, adaog că rezerva ce ni se impută față de Germania, pentru care avem toată admirația, noi o numim demnitate, în sensul că nu putem admira slugarnic cutare victorie, așa cum nu putem striga în fiecare zi la gazetă sau la colț de stradă că suntem naționaliști, iar ceilalți, cei care nu strigă, sunt trădători. Avem, pe
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
ceilalți, cei care nu strigă, sunt trădători. Avem, pe de altă parte, convingerea că un popor ca poporul german preferă o atitudine cinstită și leală uneia slugarnice și gălăgioase, cum o manifestă o parte din presa noastră. Prin urmare, toată admirația pentru germani și pentru politica lor, dar vrem s-o manifestăm în așa fel, încât s-o împăcăm cu demnitatea noastră națională. Căci numai în felul acesta ne facem demni de stima unui popor mare și viteaz. Acesta este democratismul
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
în demonstrația sclipitoare a conferențiarului - un "profesor de estetică" decât un tâlhar de drumul mare. După un arc de timp medieval, e rândul mitologizatului Don Juan să beneficieze de pledoaria eseistului. Cât despre Don Quijote, acesta e un vechi receptor al admirației lui Paler. Mitizarea merge, de fapt, împreună cu demitizarea, în grade diferite și cu o pondere a captării semnificativului. Când Octavian Paler iese din acel desfășurător existențial despre care am vorbit, el revine la înclinația de a inventaria și selecta faptele
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
de Grecia antică, el nu ezită să constate, în mai multe rânduri, că imaginea noastră asupra clasicității este falsă, reprezentând o creație a modernității. Iar viziunea modernilor a fost profund marcată de romantism. Argumentația sustrage antichitățile (ele însele mitologizate) unei admirații convenționale, stereotipe, restituindu-le aspectul lor inițial, genuin, fără interpolările și stilizările ulterioare: "Avem oare o viziune corectă, măcar, asupra a ceea ce a rămas? Dați-mi voie să vă atrag atenția asupra unui detaliu banal. Statuile grecești pe care ne-
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
Cosmin Ciotloș Complet independent de uluitoarea vivacitate a omului și de buna dinamică a editurilor, scrisul lui Radu Cosașu nu îmbătrânește niciodată. Fiecare primă lectură, fiecare fragedă reluare a volumelor sale mai vechi sfârșește, nediferențiat, într-o admirație intelectuală situată departe de malițiile obișnuite ale reconsiderării. Supraviețuirea, cuvântul care îi titrează episodic mai toate cărțile de ceva vreme încoace, se confirmă fără drept de apel. Rezistența la istoria mare și din an în an tot mai sinistră e
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
fiind orice influență (sau afinitate) din Knut Hamsun, deși, într-o mărturisire a lui Eugen Ionescu, printre autorii preferați de Fântâneru, alături de Dostoievski, Gide, Hardy și Mann, se număra și Hamsun. Dincolo de conjuncturile biografice în mare măsură asemănătoare - mai puțin admirația pentru regimul nazist în cazul scriitorului român - și cele două romane se pretează unei lecturi în oglindă, fiind două cărți vii, de viață interioară aflată sub semnul incoerenței vecine cu nebunia, având ca punct de plecare elemente autobiografice, două romane
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
sa, să fie sanctificat cu atîta fervoare soarele pe un meleag unde el e ostil, ucigaș, cînd mult mai natural ar fi fost să fie celebrată umbra, aspect rar, dificil de întreținut? "Să fie frica un argument mai puternic decît admirația, să fie teroarea mai convingătoare decît iubirea, în misterioasa istorie a descoperirii (sau inventării) de zei care se confundă, copleșitor, cu însăși Istoria?" O operă faimoasă, Venus din Cnidos, creație a lui Praxiteles, apreciată ca fiind cea mai frumoasă din
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
urîtă. Gîtul are o grosime exagerată, talia e prea țeapănă, glezna greoaie, coapsele plate. Fața are trăsături jenant masculine, "din cauza severității sau seriozității numai, lipsite de acea copilărie care intră pentru moderni în compoziția farmecului feminin". Atunci cum se explică admirația celor vechi față de această imagine investită cu o semnificație paradigmatică? Nu cumva lipsa lor de siguranță în gustul pentru frumusețea feminină provenea tocmai din lipsa lor de dragoste pentru femeie, din atitudinea lor mereu fluctuantă față de cea pe care nu
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
scris un roman fluvial, ancorat în temele mainstream ale comunismului? Ar fi renunțat vreodată la actantul lui drag, la cinicul cu nume șui, Nae Stabiliment? Ar fi continuat suita de proze scurte și de radioscopii ale proximității, în linia recunoscutei admirații pentru Mircea Nedelciu? Foarte greu de aproximat. Cu atât mai mult cu cât Aberațiile de bun-simț nu ne oferă nici un indiciu. Și, într-un anume sens, e mai bine că e așa: dacă unul din marile pericole - sancționabile, într-adevăr
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
sau de partea ei centrală, mustind de istorie, Italia pare țara ideală pentru a trăi. Subliniez verbul, pentru că nicăieri în altă parte n-am avut senzația că trebuie să renunți la somn, la odihnă, la lene în favoarea unor exerciții de admirație. Există un bun gust seducător în tot ce se întâmplă în Italia. De la modă, la bucătărie, la stil de viață, la fotbal și arte, această țară e cu adevărat binecuvântată. Cred că secretul stă în amestecul de rigoare și dezinvoltură
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
dacă într-o zi n-au șterpelit fie și un căpățel de ață. Există ceva în adâncimile ființei noastre care ne îndreaptă, cu viteza luminii, înspre tot ce e prost gust, nesimțire și anarhie. Astfel de valori au suscitat mereu admirație, și nu oprobriu. Dacă ar fi existat o reacție constantă împotriva nesimțirii, odioșeniei și minciunii, probabil că între vedetele societății românești nu s-ar afla Becali, Vadim sau iubitorul de bâte minerești, Iliescu. Numai la noi un sportiv cu nume
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
ideal moral, spunînd că ei sunt datori a îndeplini în viața lor înalta morală socialistă. Cea mai neînsemnată călcare a conștiinței-l revoltau." - vine limpede din experiența sa directă, personală. A lui C. Minuseanu, alias C. Stere, e și marea admirație pentru "rigorismul" moral, precum și atașamentul ce-și găsește expresie în creștineasca urare finală: "Fie-ți țărna ușoară, prietene!" Dintre personajele romanului În preajma revoluției, numai Boleslaw Stadnicki are caracteristici comune cu L. A. Sawicki. Tovarășul de detenție al lui Vania Răutu la
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
noi?" (pag. 22) Se deduce ușor, dincolo de ușorul ton de ieremiadă: nu există, în cultura română, o piață publică a ideilor. Și nici, se pare, deprinderea naturală de a o crea. Polemica se complace în iregularități și țintuiri ad personam, admirația se convertește în fanatism ritualic, întreținut superficial și doar din când în când. Elogiul mortificant și uitarea anulatoare sunt singurele forme de dialog intern cu valorile culturale de aici. Poate doar legitimarea occidentală conduce, uneori, la câte o jumătate de
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
fi convins că acestea sunt sensurile cuvântului "duplicitar", și nu "duble" sau "multiple", cum probabil a intenționat să scrie autorul frazei citate mai sus. Ioan Pintea are dreptate în excelenta sa prefață: cartea lui Adrian Mureșan este un exercțiu de admirație, o probă de iubire arătată de un reprezentant al generației foarte tinere lui Nicu Steinhardt și textelor sale fundamentale. Autorul acestui eseu, altfel cât se poate de temeinic documentat, are însă nevoie de mai multă încredere în sine, în ideile
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
critică este, pentru el, una de identificare, pe vectorul de forță analitică și intuiție al simpatiei penetrante: "Critica înseamnă înțelegere, ziceam. Ea nu este iubire, pentru că iubirea se dispensează de înțelegere, e necondiționată. Critica poate fi o o artă a admirației, cum bine a definit-o la noi Al. Paleologu, dar această admirație este, de regulă, condiționată, motivată, explicată. Sunt critici, după cum sunt oameni, care nu înțeleg decât ceea ce iubesc și dacă iubesc. Sunt alți critici și, de bună seamă, alți
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
și intuiție al simpatiei penetrante: "Critica înseamnă înțelegere, ziceam. Ea nu este iubire, pentru că iubirea se dispensează de înțelegere, e necondiționată. Critica poate fi o o artă a admirației, cum bine a definit-o la noi Al. Paleologu, dar această admirație este, de regulă, condiționată, motivată, explicată. Sunt critici, după cum sunt oameni, care nu înțeleg decât ceea ce iubesc și dacă iubesc. Sunt alți critici și, de bună seamă, alți oameni, care nu iubesc decât ceea ce înțeleg și dacă înțeleg. Cred că
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
Premiul Opera Omnia, decernat de juriul Fundației Anonimul, a luminat, la propriu, locul de la Prometeus. Prezența lui, limba română perfectă, discursul remarcabil au tulburat asistența. Spiritul lui Paul Bortnovschi, aerul său ușor aiurit, desprins cumva de proximități, ne amuțise. Întru admirație. L-am văzut ultima oară acum un an, în foaierul Teatrului Național din București, la brațul Pușei, invitat de mine cu cerul și cu pămîntul la vernisajul expoziției de scenografie a lui Helmut Sturmer. Studentul său de demult. Un mare
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
vorbea despre propria sa celebritate ca despre ceva care la fel de bine ar fi putut să nu existe. Nu cădea în extaz în fața propriei sale imagini publice poate și din cauză că ar fi părut pleonastic - ce mai putea adăuga el la imensa admirație electrizată a celor care îl ascultau? își putea permite să-și ia gloria peste picior, fiindcă și dacă ar fi împărțit-o la 10, tot i-ar fi rămas destulă pentru a satisface o vanitate în perpetuă alertă. Cred însă
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
Cuvintele astea sunt ale mele. Unde le-ai citit? Klaras zâmbi, dar nu-i răspunse; îl informă doar că are de gând să se ducă în munți și să se lupte pe viață și pe moarte. Kazantzakis îl privi cu admirație amestecată cu reproș. - Ah, dragul meu desperado, îi zise. E un lucru nobil din parte-ți, dar și periculos. Tu unul vrei să lupți, dar nu te întrebi dacă vor și ceilalți? Vreau să spun, crezi că se vor găsi
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
Mă voi grăbi, atunci, să-l salut, dovedind că nu sunt dependent sufletește de ceea ce s-a întâmplat în tinerețea mea. Dar până atunci prefer să mă bucur de opera unui mare poet în loc să inventez mari poeți și să simulez admirația față de ei. Aștept cu interes exprimarea a noi puncte de vedere în legătură cu opera lui Nichita Stănescu. Cei care proslăvesc într-un mod exterior această operă ca și cei care o denigrează isteric simt, n-am nici o îndoială, o teamă obscură
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
era colaborator constant la ziar. "Elogiul lui Eugen Barbu" l-a impresionat și l-a surprins pe Octavian Paler. Nu s-a gândit nici atunci, nici în 2006, când face mărturisirea, că s-ar putea să nu fi fost o admirație curată, ci plecăciunea unui colaborator față de șef. Ruptura a venit mai târziu, iar ocazia a constituit-o plagiatul lui Eugen Barbu, după cum explică foarte clar Octavian Paler: "Am fost în relații bune cu Eugen Barbu, fără a deveni niciodată prieteni
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
culcat și s-au trezit cu vocea Monicăi Lovinescu în minte. Cuvântul din cuvinte este cartea care devoalează și cealaltă față (cea de artistă) a celebrei militante anticomuniste. O surpriză binevenită pentru toți cei care se gândesc cu recunoștință și admirație la doamna Monica Lovinescu.
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
despre cartea aceasta s-a spus totul la vremea apariției celei dintîi ediții. Romanul e istoria unei scufundări treptate într-o bolgie românească din al cărei tărîm filozoful nu a putut scăpa decît prin două supape: dragostea față de femeie și admirația față de natură. Fără întîlnirea cu cele două femei ce țin capul de afiș al romanului - Octavia și Ana -, și fără contactul viu cu natura Ardealului, Blaga s-ar fi surpat lăuntric sub vexațiunile îndurate. De aceea, descrierile de natură și
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]