3,667 matches
-
totul deosebiți, luceferi ai Bisericii, ale căror lucrări și virtuți au exercitat o mare influență asupra creștinismului. Unii ca Sfântul Ioan, ca Sfântul Grigorie de Nazianz sau Sfântul Vasile cel Mare, nu sunt doar vrednici de menționat printre cei mai admirabili creștini pe care i-a cunoscut istoria, ci sunt demni de a figura în fruntea unei liste a marilor scriitori din care omenirea își face o onoare 5. Rolul său ca Doctor al Bisericii nu este mai puțin considerabil, fie
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Ioan Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului, în vol. Comentariile sau explicarea Epistolei către Evrei, Traducere din limba elenă, ediția de Oxonia, 1862, de Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, Tipografia Cărților bisericești, București, 1923, p. 38.} care găsesc în el sfaturi, îndrumări și consolări admirabile, căci Sfântul Părinte a avut atitudini, învățături, tâlcuiri, îndrumări și explicații care sunt valabile și astăzi. Această scriere a inspirat și inspiră mereu miile de preoți să-și îndeplinească cu vrednicie slujba lor de păstori ai turmei cuvântătoare. Ea subliniază
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Nicolae Manolescu Titlul englezesc al cărții lui Timothy Garton Ash - The File. A personal history - este mai concis și mai expresiv decât acela al versiunii românești - Dosarul meu de Securitate. O altă versiune a vieții - versiune altminteri admirabilă, datorată lui Catrinel Pleșu și apărută la Editura Humanitas în 1999. Cartea lui Ash, istoric și jurnalist englez, este cea mai bună, din câte am citit, consacrate Dosarului întocmit persoanelor urmărite de unul ori altul din serviciile secrete ale fostelor
Dosarul ca istorie personală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3390_a_4715]
-
avut mare nevoie de informația românească, informație a cărei lipsă se simte și în întâia lucrare, și pe care numai în țară o puteam găsi. În timpul ce mi-a mai rămas am făcut cercetări pentru un portret al celor trei admirabile românce - cele mai strălucite exemplare feminine ale generației Unirii: Maria Cantacuzino, Dora d’Istria și Ermiona Asachi. Fiind nevoit să părăsesc Parisul, n-am putut să strâng tot ce s-ar fi putut găsi acolo; sper însă că voi avea
Începuturile literare ale lui Ion Breazu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5078_a_6403]
-
de stat din Ploiești și locuia la București. Iarna dormea uneori în frig, la teatru. Ne cunoșteam, deși am jucat împreună doar în serialul «Lumini și umbre», în urmă cu foarte mulți ani. Dar ne știam bine. Era un om admirabil. Nici în viața personală nu a fost fericită. Divorțase cu mulți ani în urmă și se recăsătorise. Am auzit că era bolnavă. Din păcate, în ultima vreme nu ne-am mai văzut", a spus Mitică Popescu potrivit Libertatea.
Drama unei actrițe. "Iarna dormea uneori în frig, la teatru" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31553_a_32878]
-
densa rețea de capilare care leagă realul de ficțiune? Despre stil, pur și simplu, autarhic și copleșitor, adică despre literatură și nesfârșitele ei latifundii? Sigur că da, într-o anume măsură, căci acesta e profilul lui Marin Mălaicu-Hondrari, exersat cu admirabilă tenacitate încă de la prima lui carte. Aș avansa însă o ipoteză destul de îndrăzneață și de greu verificabilă (în afara cazului în care ceilalți cronicari care vor scrie despre Lunetistul îmi vor da dreptate). În viziunea mea, acest al treilea roman al
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
drept politician. Însă pretextul biografiei sale a reprezentat o punte ideală pentru o analiză mai amănunțită a maximei scopul scuză mijloacele și a consecințelor sale în politica la nivel înalt. Această discutată (și discutabilă) expresie, niciodată folosită, în realitate, de admirabilul florentin, a fost un element constant și ferm exprimat în activitatea politică a lui Troțki. Niccolò Machiavelli nu a crezut niciodată în utopii și nu a imaginat o societate perfectă. El a înțeles realitățile naturii umane și le-a acceptat
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
Lovinescu în cartea lui din 1940 consacrată lui Titu Maiorescu, al cărei subtext era prin excelență polemic. Definițiile lovinesciene profitau de o tradiție pe care o inaugurase Maiorescu însuși cu trei sferturi de secol în urmă și care se ilustrase admirabil între războaiele mondiale prin condeiele mai tuturor criticilor moderni, ca și ale unor scriitori, Ibrăileanu, Zarifopol, Călinescu, Camil Petrescu, Iorga, Lovinescu însuși. Polemica fiind expresia spiritului democratic în cultură, înflorirea ei ca gen literar găsise în respectiva epocă terenul potrivit
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
Morar nu a rezistat până la capăt tentației burlescului, înfățișat nemaipomenit în Lindenfeld. Tușele caracterologice sunt mult mai fine în Negru și Roșu, la fel carnavalescul și fuziunea realităților artificiale. Două chestiuni amplifică scriitorul aici: disimularea identitară și dezvrăjirea istoriei - dimensiuni admirabil reprezentate în proza lui Ioan T. Morar. Antierou și marionetă în egală măsură, Georgian Nicolau este purtătorul unui bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
un rol și o reverență. Casă de păpuși. Dacă Marthei Bibescu îi lipsește, poate, modernitatea teatrului de idei, nu-i lipsește, nicidecum, acuitatea, simțul de femeie care începe să vadă, când se îngână secolele, că tiparul pe care o soacră admirabilă, în felul ei, i-l predă unei nurori care trebuie să perpetueze specia și tradiția scârțâie din toate balamalele. Mult mai capabilă, în multe privințe, decât toți curtezanii care o înconjoară, văzând în ea femeia frumoasă și nefericită, nu mintea
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
eu să mi se procure a fost un text de literatură românească adaptat în limba franceză pentru publicul canadian francez sau adaptabil în acest scop. Textul d[umi]tale, dacă-mi este permis să-mi exprim modesta mea părere, este admirabil și țin să te felicit din toată inima pentru realizarea lui. El ar putea constitui o excelentă bucată radiofonică nu numai pentru un public românesc, dar și pentru canadienii francezi, cu unele mici adaptări, dacă ar fi tradus. Din nefericire
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
vă voi trimite altul; eu însă cred că sunt bune. Cu vii mulțumiri și afecțiune al d[umnea]v[oastră], Ștefan Baciu, Elev cl[asa] a V-a * Brașov, 17 noiembrie 1933 Lunca Plăieșului Iubite domnule Valerian, „Viața literară” prin admirabilul ei conținut, cât și prin regulata și buna ei apariție mă îndeamnă să vă trimit, din nou, câteva poeme, pe care sper că veți avea bunăvoința să le citiți și să alegeți unul pentru numărul viitor. Acum vin cu o
Ștefan Baciu și revista „Viața literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3185_a_4510]
-
de calibru, în timp ce dialogul continuă politicos în fața auditoriului. Suntem deopotrivă în mintea lui Jordan și în afara ei, în visul lui și în spectacolul imens al existenței lui, iar Scorsese reușește de minune să joace în toate aceste registre, ca un admirabil ventriloc care le face loc tuturor acestor voci aiuritoare în mintea noastră. Atrage atenția performanța lui Leonardo DiCaprio în două roluri relativ asemănătoare, Gatsby din ecranizarea recentă a lui Baz Luhrmann și Frank W. Abagnale din Catch Me If You
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
lucru, alte scenarii posibile, aparent la nesfîrșit. Nu contează prin urmare argumentele pentru o viziune sau alta, ci plăcerea descoperirii unui caleidoscop de viziuni, asemănător cu lanterna magică, mașină de vise, moștenită de eroul-scenarist de la bunciul său optician. Makine stăpînește admirabil această strategie narativă, pe care o complică tematic și temporal pînă cînd o adaptează la o reflecție mai cuprinzătoare asupra istoriei și a identității, dar în termeni la îndemîna oricui. Povestea scrierii scenariului și a realizării filmului despre Ecaterina a
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
și iubite domnule Munteanu, Citisem mai de mult întreaga d[umnea]v[oastr] lucrare, în afara „concluziilor“ - Hieroglifă 3. Vă străbat acum ultimele pagini - lăsate pentru un ceas când am din nou nevoie să mă apropiu de Eminescu - și le găsesc admirabile. Cartea însăși m-a încântat și instruit, dar nu fără unele rezerve, minore în fond. Paginile din urmă, însă, mi se par mai bune decât tot ce s-a putut spune despre Eminescu după 1944; într-un fel demne de
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
unei priviri care se fixează capricios și neașteptat...”. Adeptul criticii de (re)cunoaștere, de identificare - în primul rând cu sine, apoi cu alteritatea, autori, opere - aici, în felul cel mai simplu și direct, se expune. Iată, prin urmare, o adevărată, admirabilă autoscopie: cum scriem, așa citim. Stilul, în sensul larg, scris-cititului, suntem fiecare dintre noi și devine important să ne (re)cunoaștem. Din nou descoperim rosturile adânci ale (re)cunoașterii critice, nu numai în limite literare, filosofice, dar integral umane. Intuiția
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
un mister al existenței, al faptelor ei, de orice fel, cum există un mister al creației, nu doar la I. L. Caragiale, acroșat întâmplător în Figura geniului și masca banalității, op. cit. Al. George înțelege scrisul într-un fel generos, idealist, dar admirabil și surprinzător pentru un anxios egotist, cum prea puțin o recunoaștem, în pofida măștii sociale și culturale autoimpuse strategic. El înțelege, va să zică, scrisul ca o colaborare cu predecesorii admirați ca slujitori chemați la impunerea limbii noastre. Iar dacă vocația estetică a
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
legitimitatea și consistența”. Mare admirator, ca și Ion Barbu, al lui Mateiu Caragiale, Bogdan Suceavă va fi fost în asentimentul său afirmînd despre Craii de Curtea- Veche că ilustrează o „soluție completă” a unei asemenea „probleme”. Una „cu atît mai admirabilă cu cît, putem s-o spunem, esențializează lumea românească”. Nu altfel - aflăm ceva mai încolo - fuseseră programate lucrurile în ce privește scrierea propriului roman, Venea din timpul diez: „Actul literar devenise pentru mine o bătălie pentru a sintetiza și a exprima esențialul
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
spirit a ființelor umane în fața dușmanului comun(-ist), precum și instrumentele de lucru: mila, bunătatea sufletească, iertarea, credința. Fascinația spațiului citadin nu se regăsește nicăieri mai vădit în roman decât în laitmotivul străzii. Steinhardt ne lasă în romanul său câteva rânduri admirabile dedicate fascinației burgheze a străzii. Geografia Bucureștilor, deși încă departe de mitologizarea eliadescă din prozele fantastice, exercită o atracție magnetică pentru tineret: „la șosea”, cu automobilul sau pur și simplu pe jos, în lungi plimbări prin Cișmigiu (motivul e preluat
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
1973). Fiecare din ele este bogat documentată cu scrisori din arhiva familiei și cu documente din dosarul de la CNSAS al poetului. Fotografii de epocă întregesc tabloul și susțin emoțional (mai ales fotocopiile cărților poștale trimise de la Canal) itinerariul istorico-literar. E admirabilă tenacitatea cu care Blajul își regăsește rădăcinile și își reclamă locul proeminent pe care l-a ocupat, altădată, în cultura română. Din arhive personale și din dosarele fostei Securități, răsar opere și personalități care pot deveni autentice modele umane și
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
prezenta greutăți bugetare. Cât despre atmosferă, nu mă îndoiesc. Prin ceea ce s-a format în jurul Seminarului meu și prin secția Prietenii teatrului din sânul Astrei (secție nou înființată) cred că s-ar putea face mult. Mica înjghebare s-ar integra admirabil în viața noastră academică de aici. Despre rest, la momentul oportun. Încheind, vă doresc din suflet să găsiți soluția ideală pentru teatrul nostru și mulțumindu-vă pentru încrederea d[umnea]voastră, vă rog să primiți expresia sentimentelor mele cele mai
O epistolă necunoscută a lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4436_a_5761]
-
acolo, „Florio” de aici are de înfrânt, mutatis mutandis, opoziția unui terț (în scrisori, această opoziție ia forma celor 275 - alteori 277 - de „tipi”, competitorii la grațiile fetelor rămase în București). Scrisorile mi-au fost încredințate de doamna Viorica Nișcov, admirabila germanistă, traducătoare și folcloristă, spre a le valorifica, în... călinescolog. Îi mulțumesc și aici pentru încredere, deși sunt sigur că - dotată, așa cum este, cu acută pătrundere psihologică și cu o la fel de certă aplicație hermeneutică - le-ar fi putut, însăși, comenta
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
un peisaj literar autohton pe care ni-l dorim să stea sub semnul normalității, astfel de reviste - specializate, pentru inițiați - sunt necesare, iar apariția lor e de salutat. Fără comentarii În DILEMA VECHE (nr. 509), Andrei Pleșu semnează un text admirabil intitulat „Zăpada”: „Dl Noica ne dădea aer, curaj și ritm. Era singura noastră sursă de energie și de cumințenie cărturărească. Plecam întotdeauna de la Păltiniș umiți că un asemenea personaj există, că am avut șansa de a-l întîlni și că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
pe alții, Flaviu George Predescu se judecă pe sine, cu severitate și fără ipocrizie. Nu fără tristețe meditează asupra maladiilor epocii sale, asupra pericolelor pe care le aduce un climat al libertății nelimitate. Cu un patetism mereu supravegheat, cu o admirabilă rigoare speculativă, eseistul abordează o problematică vastă, nelimitânduse doar la enunțata, în subtitlul cărții, temă a iubirii. Vorbește despre dragoste și trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață, despre ezitare și refuz, despre
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
ample, mai ferm conturate, tensiunea mocnită a relațiilor dintre albi și negri - iată subiectele acestor primi ani londonezi. Până la Povestiri africane (1964), aproape toate cărțile semnate de Doris Lessing reprezintă crochiuri ale viitoarele obsesii. Dincolo de acestea - tema autorului, de pildă, admirabil radiografiată în The Golden Notebook (Caietul de aur) - subzistă mereu o temă secundă. Un apendice evitând, miraculos, descrierea amă- nunțită, mulțumindu-se cu o discretă, dar neobosită, reiterare: tema singură- tății, tema femeii albe neadaptate, alienarea negrului constrâns la o
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]