1,340 matches
-
ediția engleză, cu retraducerea în franceză a biografiei lui Dimitrie Cantemir, în versiunea lui N. Tindal, t.II, p. 318-324, resp. ț. IV, p. 468-488) . Tot astfel, cărturarul german Johann Lothar Schmidt a tipărit în 1745, la Hamburg, cu bogate adnotări și preluând ilustrația din ediția princeps, traducerea germană a operei cantemiriene împreună cu biografia autorului: Geschichte des Osmanischen Reichs nach seinem Anwachse und Abnehmen, beschrieben von Demetrie Kantemir, ehemaligen Fürsten în Moldau... Aus dem Englischen übersetzt (64 + 854 p. + plânse; biografia
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
a fost apreciată, pe drept cuvânt, de istoricii secolului al XVIII-lea, între care Edward Gibbon și traducătorul german J.L. Schmidt, care a făcut în prefață să "o remarcabilă analiză a versiunii engleze", străduindu-se "să-i completeze lacunele prin adnotări proprii, adăugate - cum remarcă Virgil Cândea - celor ale lui Cantemir și Tindal" (p. XLIV). Alături de opiniile acestora, Paul Cernovodeanu selectează într-un capitol aparte din ediția citată aprecieri elogioase datorate lui Voltaire, abatelui Ottavio Guasco, cel care a continuat traducerea
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
tres: primele 5 capitole din Liber I au devenit cartea I, celelalte 4 - cartea a II-a, iar Liber ÎI și III au devenit cărțile a III-a și a IV-a. Mai mult, "pentru comoditatea lecturii, el a deplasat adnotările din a doua parte a manuscrisului la sfarsitul capitolelor, procedeu fără îndoială practic, dar care arată libertățile cu care traducătorul a intervenit în original" (p. LVI; în ediția germană și în cea românească ele sunt plasate chiar în josul paginilor). În
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
descoperirii unor documente ce impun modificări ale textului din ediția anterioară sau din ediții anterioare. în asemenea cazuri, editorul filolog trebuie să distingă între ceea ce merită să fie păstrat ca text autentic și ceea ce se cuvine să fie înregistrat, cu adnotările adecvate, la capitolul "variante". 5. Obligativitatea indicării în toate cărțile cuprinzând literatură clasică a ediției/ edițiilor matcă, fie printr-o simplă notă bibliografică, fie, dacă se impune, printr-o scurtă prefață textologică. Spre deosebire de indicația bibliografică, prefața textologică în care se
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
de autor, care se bucură, desigur, deocamdată, de prezumția de nevinovăție, întrucât nu sunt filologi. Dar ar fi cazul să recurgă la concursul unui filolog autentic, bine școlit, care să-i ajute să-ndrepte nedreptățile decurgând din ignoranță. 6. Necesitatea adnotărilor documentare, istorico-literare și a gloselor lexicale, îndeosebi în edițiile din colecțiile școlare și de popularizare. 7. Aș fi dorit să se discute la Clubul Prometheus și despre noțiunile copyright și monopol, pe care mentalitatea unor succesori biologici, abuzivi, ai unor
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
a unei mentalități dezinhibate, exemplar neconvenționale. Scriitorul ne arată astfel că nu acceptă împărțirea apriorică în „buni“ și „răi“, un maniheism uneori prea elementar, pe care-l pune în chestiune prin nuanțări și departajări de finețe. Iată o astfel de adnotare necomplezentă: „În urmă cu vreo doi ani, cînd am fost la București, l-am întîlnit pe Octavian Paler. Am băut o bere în grădina restaurantului Athénee Palace. După cîteva cuvinte de bună vedere, m-a întrebat ce fac, unde lucrez
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
aproape 200 de ani.” Povestea unor versuri inedite Semnalăm și aici (a se vedea și cronica lui Cosmin Ciotloș dintr-un număr anterior) o apariție editorială- eveniment, surprinzătoare și admirabilă: un volum de poezii inedite de Petre Stoica, intitulat Unsprezece adnotări lirice la covoarele Șerbanei, scris în anul 1975 și apărut acum la Editura Brumar din Timișoara. Cartea elegantă e îngrijită de Marcel Tolcea, care e și autorul unui frumos Cuvânt înainte, unde povestește istoria cărții: „Înainte de plecare, Doamna Drăgoescu m-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2724_a_4049]
-
de tălpi-glezne-gambe-/ genunchi-pulpe aproape că am făcut pe mine la vederea ei dacă iese de aici/ înainte de sfârșitul lumii eu mă sinucid/ dusă a fost/ ce porcărie". Cam așa, inegal și fulgurant, arată volumul citit de foarte aproape, de la nivelul adnotării. A venit, acum, momentul unei lecturi - pe cât ni se îngăduie - contextuale și al unor întrebări - sub aceeași rezervă - destul de cinice. Care e speranța de viață a lui Klein? Poate duce în spate acest personaj-text atins de un autism lejer, de
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e măsurat, picurat cu pipeta, luînd uneori aspectul unei anecdote (Mlaștină). Sau următoarea adnotare pornind de la suav: "Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră / ușoară ca / ceaiul / pe toate argintăriile / fie sfeșnic fie / copită de drac" (Omul meu). Sau acest suspin de-o apoftegmatică dignitate: "Și dacă inima întâlnește pe
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
cu examinarea cărților care se imprimă... astfel încât să nu publice nimic din ceea ce ar putea seduce spiritele printr-o falsă doctrină... Halal examinare! zicem noi astăzi, pățiți. Mai departe, în Enciclopedie se mai spune despre cenzurarea cărților că este: o adnotare sau o calificare a tot ce jignește adevărul...; calificarea... este cu atât mai drastică cu cât (cartea) se îndepărtează de adevăr." Cenzura bisericească era pe atunci mai întunecată decât cea laică, bine înțeles, cu toate că și aceasta din urmă era aspru
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
UE", Republica Moldova, Ucraina, Belarus si Balcanii de Vest, să fie inclusă Georgia - țară importantă prin poziția sa în regiunea Caucaz-Marea Neagră). Din punctul meu de vedere, asemenea cărți de călătorie - fascinante, dar cu inerente superficialități - n-ar trebui publicate fără adnotări, iar traducerile ar merita să treacă de simpla transpunere. Si în cazul acestui volum ar fi fost de îndreptat scăpări precum: "își adusese aportul ""(p.30) "în martie 680 î. Hr. fondatorul primului regat bulgar, hanul Asparuh, a pierdut o bătălie
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
la cele, răsunătoare, prin care, precizăm noi, devenise cunoscut cel puțin cît prin scrierile sale. Istoricului Al. Zub i se relevă excesiva prudență. În volumul acestuia, Mihail Kogălniceanu, o biobibliografie critică, Niculae Gheran e nevoit a înlocui, sub presiunea cenzurii, adnotarea "Protest către Rusia țaristă cu privire la răpirea Basarabiei", cu: "Mesaj către Rusia vecină asupra unor probleme de vie actualitate". La care, panicat, istoricul ieșean declară: Domnule Gheran, mi-ajung anii de închisoare pe care i-am făcut. ștergeți Ťde vie actualitateť
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
a ieșit și dl. Eugen Nicolăescu, pe care nu știu de ce nu l-am regăsit pe lista celor Ť10 pentru Româniať, atîta timp cît mai fiecare dintre ei ține locul altcuiva". Ironia mordantă a memorialistului funcționează aproape fără intermitențe... Cîteodată adnotarea comică se dilată atingînd dimensiunea unei istorisiri. O vînă epică zvîcnește atunci în scrisul lui Niculae Gheran, oferindu-ne scenele unei comedii în stare naturală, înregistrată și indenegabil stilizată pe calapodul d-sale umoral. Nu fără conștiința că operează cu
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
nu se poate obține? Și mai e ceva: singura învățare autentică este aceea care nu se încrede orbește în cuvântul tipărit; mai mult, care pune la îndoială totul, reacționând critic la fiecare rând. Aceasta înseamnă o lectură personală, concretizată în adnotări de tot felul. Manualul trebuie să fie pentru elev un obiect la fel de personal ca și periuța de dinți, să devină un jurnal al reacțiilor sale în materie de învățare, iar dacă, drept rezultat al acestei situații, manualul se va deteriora
D'ale manualelor by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14348_a_15673]
-
că îți pasă? Poate, făcându-l pe cititor să se regăsească în ce scrii. Nu-i ușor. Nu mi-e ușor să scriu despre celălalt scriind despre mine. O fac într-o măsură oarecare? N-am cum să știu. O adnotare. A nu scrie cum vorbești e acceptabil în sens filozofic. Practic, nu neapărat. În literatura franceză, de exemplu, proza a înaintat dinspre clasicism spre modernitate incluzând, din ce în ce mai larg, elemente vorbite. Mai întâi, antologic: Balzac imită, prin exemple, franceza stricată a
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
scrii ceea ce nu se poate spune.” O definiție succintă, suficientă, wittgensteiniană, punând stacheta foarte sus. Ca să spui ce nu se poate spune trebuie să fii grosolan. Ca să scrii ce nu se poate spune trebuie să fii adânc și subtil. Altă adnotare. Practic, ce nu se poate spune se micșorează progresiv, pe măsură ce crește oralitatea. Doamna de La Fayette nu avea voie să numească obiectele de zi cu zi (ar fi părut vulgar), Céline putea să bodogănească și să-njure cât poftea. Făcând distincția
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
Concert festiv. 30. 11, ora 19; Concert simfonic, 4. 12, ora 19 (Palatul Cultural). Expoziții Muzeul Banatului: „Câmpurile de urne funerare în Banat“ (10-17; l., închis); Secția de etnografie: Pictură Maria Bana Jichița (10-16,30; l., închis); Muzeul de Artă: „Adnotări“ - tapiserie Rodica Banciu Regep (10-17); „Helios“: Sculptură Delia Corban (m. -s. , 12-20; l., 10-15; d., închis); „Triade“: Pictură, colaj, obiect - Roman Cotoșman (l-j - 18-21 sau la ore stabilite prealabil prin telefon: 0256 - 482056); Biblioteca Județeană: Pictură Lucia Buzac (9-18
Agenda2003-48-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281781_a_283110]
-
numeroasele d-sale pagini exegetice traduc chiar o experiență de viață livresc constelată, e drept, însă nu seacă, searbădă, artificioasă, ci conținînd o măduvă imanentă, una nu doar a cunoașterii ce înaintează ori, și mai bine zis, se autoformează prin adnotarea critică, ci și de natura contactului sensibil și a răspunsului emoțional la stimulii Cărții ca și la cei ai contextului acesteia. Tobă de carte, fostul nostru coleg de redacție, din anii '60, de la revista Familia abia reînființată, nu "fuge de
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
al ispitelor pentru spiritul românesc (1279-1280), o amplă variantă a eseului Ispita dacică (1282-1315), variante la Dimensiunea românească a existenței (1325-1334) și istoria editării acestui studiu (1335). Bineînțeles că în paginile note, comentarii și variante din volumul II sunt alte adnotări de acest fel, pe care nu le mai inventariez. Extensiunea aparatului critic ne îndreptățește să considerăm, fără ezitare, realizarea lui Marin Diaconu drept o foarte bună ediție critică, îndelung pregătită în volumele anterioare de restituiri secvențiale din opera lui Mircea
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
la treapta sa proclamativă, metafizica are ambiția de-a se reconstitui prin mozaicul fizic al notațiilor poetice în răspăr, al cumințeniei lor stranii ce induc o atmosferă enigmatică, aidoma tablourilor lui Giorgio De Chirico. Liniștea e iluzorie, suspectă chiar prin adnotarea ei cu semnele unei așteptări, rutina cotidianului se desface, cum o corolă, spre absolut: "Acum stau pe niște trepte de ciment e liniște/ sînt o siluetă fotografiată/ durere chimică mărită sau micșorată la scară/ Acum merg încet pe străzi înguste
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
își închipuie că eu-l diaristic mai prezintă, după atîtea volume, vreun interes biografic. Livius Ciocârlie s-a transformat pe sine într-un personaj blazat dar vioi spiritual, un cîrcotaș superior care bombăne cu grație despre sine printre citate, glose, adnotări și teorii cît se poate de serioase, de care te atașezi precum în foiletoanele de pe vremuri așteptînd un nou fascicol să vezi ce-a mai gîndit, ce (n-a) mai pus la cale... Ne întîlnim așadar cu același personaj devitalizat
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă de esteți cinici, uneori bijutieri ai pitorescului provocator, modelează tipuri umane șarjate, fără a economisi detaliile derizoriului. Nenumărate adnotări au concentrația unor picături de venin. „Tovarășului Roman” (Valter) „îi place să se laude că decretul de colonel i l-a semnat Mihai I”. Leonard, un june cu veleități actoricești, obișnuiește să se înfășoare cu un cearșaf și să danseze
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
prefață filologică, scrisă în colaborare cu autorul introducerii istorico-literare, unde autorii să-și justifice și criteriile de alegere a textelor din carte; 4) - câteva, cele mai importante aprecieri critice despre scriitorul editat și despre opera sa; 5) - o seamă de adnotări sublineare cu caracter documentar (dacă sunt propuse de "paginile alese"); 6) - câteva glose lexicale sau un glosar (dacă sunt necesare). Din cele peste 200 de cărți apărute în colecțiile școlare și parcurse de mine, cu creionul în mână și cu
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
generală de orientare a acestei urmăriri permanente. Ofițerii care îl urmăresc, chiar dacă știu vag cine este Constantin Noica, nu par a înțelege de ce îl urmăresc pe acesta și, mai ales, ce intenționează să obțină din supravegherea lui. Din notele și adnotările pe care superiorii le fac pe marginea transcrierilor rezultă că și aceștia erau, la rândul lor, dezorientați. Așa cum „cadrele” de la București, din perioada 1965-1978, nu fuseseră. Aici era nelipsitul general Pleșiță, erau delatori de calitate, exista o întreagă strategie, care
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
ascundea una din cele mai periculoase forme ale cosmopolitismului", după care sunt osîndiți "Vl. Străinul" (sic!) și Șerban Cioculescu, ultimul pentru o "încercare cosmopolită de a înstrăina și a prezenta drept Ťun produs tardiv al romantismului germanť pe Eminescu". O adnotare pe marginea broșurii lui Leonte Răutu, "Cameleonea" cum i se zicea în culise, făcută de Henri Jacquier, unul din profesorii iubiți ai cerchiștilor (a fost și profesorul nostru), sună așa: "Trebuie să fii un evreu basarabean și cetățean sovietic, ca să
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]