251,896 matches
-
Curții merită aprecierile noastre. Dar parcă ar fi fost nevoie de ceva în plus pentru ca panica, sentimentul primordial pe care îl trezește venirea neașteptată a Ivonei să devină dominator în montare. Iar acest ceva în plus s-ar fi cuvenit adus de regizoare. Nu e deloc de neapreciat faptul că în fața constatării că Alinei Hiristea nu îi stă în putință să formuleze o atitudine față de partitură, echipa nu a dezarmat, încercând să salveze tot ceea ce mai era de salvat. Elvira Platon
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
de mai mult spațiu. Este, deci, o problemă complexă. în acele emisiuni a spus niște lucruri atît de greșite! Nu folosea, de exemplu, cuvîntul "evreu", spunea doar "conspirația internațională a bancherilor". A făcut parte din mișcarea ideologică, aceea care a adus Holocaustul. Nu a atacat fizic pe cineva, dar dacă ești scriitor asta ai la îndemînă, deci, da, a făcut asta, iar după război și-a luat toate măsurile să se acopere. Era, și acest lucru e important, un bătrîn extrem de
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
sînt bine merci în viață. Premierul a dat-o și el la scăldat și tot în direct: moștenirea grea a guvernelor precedente a bramburit situația de nu mai deosebesc dnii H. și O. adevărul de minciună. Parchetul General ne-a adus, tot în direct, la cunoștință că a existat o solicitare de extrădare a Ioanei Maria Vlas. Israelienii n-au auzit însă de ea. Dl Cosmin Gușă, tot în direct, susține că o astfel de solicitare presupune să știi unde se
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
nici americani nu păreau a fi. Înciudat că-i ascultasem, fără să vreau, ordinul, sărind în picioare, am interpelat-o la ieșirea din sala de curs: "Doamnă, chiar dacă era o delegație străină, puteați să vorbiți frumos, fără să țipați!". Îmi aduc aminte perfect că m-am adresat cu "doamnă" evitând cu greu primele impulsuri. Un procent însemnat al furnicarului de oameni care asistau la scenă a paralizat. Doamna era în pragul apoplexiei: Da' dumneata nu mă cunoști pe mine?" a întrebat
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
viață" (Pămînt roșu). Cuvîntul de ordine al acestei circumspecții restauratoare este ambiguitatea. Categoriile contrare cooperează în virtutea unor enigmatice impulsuri unificatoare ce zac în adîncul lor. Aproapele și departele: "O, de cît mă apropii/ Cu atît mă desfac// Ceva ce ar aduce cu/ oamenii înfloresc/ În tr-un ochi// Tu, petală căzută,/ La cine mai cugeți?// Nu te întoarce/ Nu te opri// Răscrucea e-o cruce" (Plimbări și popasuri). Obiectul și subiectul, în aventura unei picturi rupestre care le inversează subtil-spectaculos: "Desenez mereu
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola cifrul "șopârlei", care a dominat până acum discuția despre comunicarea aluzivă, și de a planta în loc câteva problematizări de critică literară. Voi porni de la
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
celui mai bun prieten și de a nu afla de la autorități ce i-ai spus, dreptul de a nu ți se transforma casa, sufletul, în mijloc de transport în comun. De la a semăna la a însemna Trei dinți din față aduce un alt model, mai complex, de literaturizare a referinței la real. Este romanul transformării unui reportaj în "operă". Autorul, Tudor Frățilă, se crede un fel de martor, un "invitat special la misterul universului", numai că toate scenele la care asistă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de controverse. Omul care publicase tomuri despre Mihai Eminescu i-a recitit în întregime opera, anume pentru acest prilej. Nimic nu l-ar fi împiedicat să apeleze la texte mai vechi. Nu a făcut-o. A cerut să i se aducă de la Biblioteca Academiei cărți iar ele creșteau în mormane în jurul său. Era foarte bolnav, când citea și scria. Se izolase de lume pentru a-și urmări liniștit gândurile. Se înregistra singur pe bandă de magnetofon pentru a se verifica. Nu
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
poate fi citit și într-o cheie astrologică sau alchimică, dar nu cred că enigmele lui profunde ar putea fi astfel mai convingător descifrate. O lectură politică neutră este imposibilă: ea va fi ori apologetică, ori acuzatoare, dar nu va aduce clarificări structurale definitive". Discipolul Culianu nu s-a lăsat ușor convins de păcatele din tinerețe ale maestrului. îi scrie din America lui Adrian Marino care îi găsește textele incriminate la Bibloteca Centrală din Cluj. După lectura lor, Culianu, tulburat, îi
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
fiind obligat de împrejurări să citească tot ce apare nou și să-și spună părerea la modul cel mai obiectiv posibil. De unde nevoia scrierii, într-o țară în deplină desfășurare culturală, a unei istorii a literaturii române. Iar pentru a aduce la îndeplinire acest deziderat este nevoie de cunoașterea monografică a celui mai mare poet al ei. Pentru a fi de real folos progresului culturii orice formă ar lua critica literară, ea trebuie făcută cu desăvîrșită bună credință și cu indiscutabilă
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
expresii fixe sau aluzii obscene, impresia unei lumi fără comunicare, un Babel al replicilor de toate felurile. Interjecțiile, fragmentele de conversație, repetările, forțează implicaturile și adunarea cioburilor într-o scenă cît mai unitară. Unele poeme par monologuri dramatice descompletate, altele aduc a frînturi de dialoguri: "Doamne Sfinte/ puii mei hai mă of Doamne/ sunteți dacă sunteți/ că nu că ce că ah/ o sărbătoare în capul meu/ în mine"; "bineînțeles că la el mă gîndeam/ ce cauți tu acolo bestie/ citesc
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
ale lumii, discursul care nu se mai încheagă într-un tot) și a lui Virgil Mazilescu (ironia expresiilor colocviale și punctarea discursului cu intervenția lor aparent fără miză), Ionel Ciupureanu mărește incoerența poemului prin retractări, reluări ale frazelor care nu aduc un plus de sens, ba dimpotrivă, îl dizlocă și pe cel existent: "vedeam un copac și n-am vrut să vorbesc/ vorbeam pe nevăzut cu acela din pom// dar nu-i copacul ce naște copii/ cu el din tine cu
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
al plății, și tare mi-e teamă că de plătit vom plăti noi, nu ei. Am scris eu însumi în mai multe rânduri despre categoria inșilor-petardă, care explodează tocmai când părem a ne fi așezat pe drumul cel bun. Exemplul adus în discuție de către Ioan Groșan este cel al ministrului apărării, dl. Pașcu. Binecunoscut pentru verva sa - total lipsită de substanță, în opinia unora -, pentru inițiativele acut anti-democratice (la originea penibilei legi a "dreptului la replică" se afla nedomolita-i iritare
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
pe care orice cunoscător de literatură clasică o va pune îndată în legătură cu un lung șir de variațiuni pe tema izolării și evoluției în captivitate, de la Furtuna lui Shakespeare până la numeroasele titluri ale romanului baroc, este, dincolo de subiectul obsedant, un omagiu adus limbii engleze în evoluție, frumuseții și perfectibilității limbii literare. Subiectul în sine pare un thriller sau stranie poveste deviaționist-psihologică: Frederik Clegg, tânăr "Caliban" needucat, funcționar mărunt, colecționar de fluturi (ca unică bucurie - frumusețea morții) devine foarte bogat prin câștig la
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
drob de miel făcut din pipote și pateu la cutii aștepta în cuptor. Fluturînd o sacoșă goală, refuzam să mă supun reflexului bine programat: nu voiam să sporesc numărul persoanelor de la coada servil-bucuroasă formată brusc în fața vreunei Alimentare unde se adusese cine știe ce, deși, în asemenea momente, nu e deloc ușor să te sustragi voioșiei publice, mîndriei biruitoare. Singura cumpărătură făcută atunci a fost România liberă, pe care vînzătorul de gazete mi-a dat-o aproape pe sub mînă, ca pe o favoare
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de uitat.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
inedite și mărturii ale contemporanilor. Tot în acest prim capitol ar mai fi de semnalat o a doua meteahnă, de data asta mai persistentă, chiar dacă asumată cumva auto-ironic în prefață: mania freudismelor. Astfel, Amintirile stau sub semnul "absenței tatălui", școala aduce cu ea un "complex de detronare", figura maternă e dominantă și protectoare și așa mai departe. Acest filon se amplifică mai ales în capitolul intitulat Sex. Capitolul e un exemplu tipic pentru dezinvoltura monografistului și are două direcții de discuție
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
un capitol separat, intitulat chiar Ambiguități, poate cea mai interesantă, echilibrată și argumentată contribuție a autorului la interpretarea operei lui Creangă. A doua direcție de discuție e decodarea situațiilor echivoce în cheie psihanalistă și simbolistică. Aici exagerările sînt vizibile, comentariile aduc de multe ori cu acelea ale lui Vasile Lovinescu sau cu aplicațiile școlărești ale schemelor din psihanaliză. Iată ce devine Capra cu trei iezi în urma aplicării unei atare grile: "Lupul (tatăl, Ștefan a Petrei) nu face parte din casă, casă
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
dădeau clasă vesticilor. Cum să nu recunoști, în pofida fobiei d-tale, că fără micul ecran am fi rămas mai săraci? Dar să lăsăm filmele. Talk-show-ul lui Tudor Vornicu, l-ai uitat? Dar Serata muzicală a lui Iosif Sava? Nu ne aduceau ele în casă bucurii de nedescris? Probabil că d-ta, Telefob, te uiți la talk-show-urile de azi ale lui Stelian Tănase, Ion Cristoiu, Marius Tucă și nu mai ții minte ce era pe vremuri o emisiune de acest tip în
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
prezintă la Goga cu cheile redacției revistei și declară că nu se mai descurcă financiar. Apariția sa spune multe despre fondurile lipsă: "Punctual, după obicei, a sosit conu Mihai. Nu era de recunoscut. Avea o jiletcă, cu nasturi de sidef, adusă din Englitera și o lavalieră proaspătă! Dar cămașa nu mai era din cele țesute de maici... știi tu. Avea și dungă la pantaloni." Memoriile se încheie în august 1944. Sfîrșitul este sugestiv. Conul Georgică se află la volanul unei mașini
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
specialiste în adevăr, ci a uneia în political corectness. Și ea caută mai degrabă să culpabilizeze decît să explice. E o justițiară, nu un om de știință. Dovezile, multe pe cît de grave, pe atît de incontestabile, pe care le aduce în sprijin privesc în mai mare măsură politica de azi decît istoria de ieri. Însă istoria este altceva decît un proces politic făcut trecutului.
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
De asemenea, prima sa soție, Marguerite este geloasă și acum. Femeia-bărbat este, și ea, plină de vanități. Dorește ca ultima imagine cu care pleacă Béranger să fie chipul său. În acest conflict nesoluționat, Florina Cercel ar fi trebuit să-i aducă Reginei sale un plus de feminitate, de senzualitate, de visceralitate, dincolo de forță și intratabil. În fond, încă îl dispută pe acest bărbat. Dincolo de viață și de moarte. Dincolo de toate rămîne lecția teatrului care "se află dincolo de lecții" cum spune Ionesco
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
cei mari", președintele sau premierul. în astfel de cazuri, poliția, jandarmeria și forțele speciale au toate șansele să-i covârșească numeric pe cei atrași de idolii lor precum muștele de lampă. E drept, nu toți polițaii sunt localnici: unii sunt aduși din județele învecinate, după vechea tradiție ceaușeștiană. Printr-o ciudățenie a sorții, valurile de oameni în uniformă dispar ca înghițiți de pământ îndată ce "obiectivul" a părăsit "dispozitivul". M-am întrebat de nenumărate ori: cu ce se ocupă această întreagă populație
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
concluzia că prețul unui ou trebuie să fie nu cel practicat de producătorul individual, ci acela de pe toneta improvizată ad-hoc a vechii întreprinderi "Avicola". într-adevăr, într-un soi de pedagogie galinacee, această întreprindere cu străvechi renume comunist a fost adusă propagandistic în principala piață a Timișoarei, făcând concurență bietului țăran care s-a văzut, dintr-o dată, plasat în categoria speculantului ordinar - adică a infractorului. Las deoparte și amănuntul că una e oul clorotic scos de găina de gostat hrănită cu
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]