2,458 matches
-
vechi, fază de tranziție în trecerea de la latină la limbile romanice. Această categorie include situații în care verbul se deplasează la C în condițiile în care este precedat de propoziții subordonate condiționale sau temporale, de ablativul absolut, de negație, de adverbe/grupuri adverbiale. Cu privire la româna veche, este de reținut și observația Rodicăi Zafiu (2014), conform căreia inversiunea (deplasarea V-la-C) din propozițiile principale este o strategie de "solidaritate" între anumite blocuri sintactice (relativă liberă/propoziție condițională - propoziție principală; propoziții principale coordonate). Ledgeway
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
AUX-CL-V (v., pentru exemple și discuție, §3.1.4.2 supra), encliza pronominală fiind un diagnostic indiscutabil al deplasării V-la-C. Poletto (2014) insistă asupra acestei deosebiri în analiza italianei vechi, bazându-se mai ales pe distribuția verbului prin raportare la adverbele care diagnostichează ridicarea verbului din domeniul vP. De asemenea, unele tipuri de dislocare din spaniola veche (cel puțin în propozițiile subordonate) este posibil să rezulte și din faptul că pronumele clitice în spaniola veche au o gramatică dublă: în propozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și cându are fitoțimâncându din mâncările păgânilor (DVT.1679−99: 318r) c. De se vorși toțizminti în Tine, iară eu niciodată nu mă voiu zminti (BB.1688: 770) d. de s-arși toțisminti, iară eu nu (BB.1688: 786) - poziția adverbelor (159); se observă că verbul lexical apare la dreapta adverbelor de tipul pururea, care diagnostichează deplasarea verbului în afara domeniului lexical vP (159a); apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
318r) c. De se vorși toțizminti în Tine, iară eu niciodată nu mă voiu zminti (BB.1688: 770) d. de s-arși toțisminti, iară eu nu (BB.1688: 786) - poziția adverbelor (159); se observă că verbul lexical apare la dreapta adverbelor de tipul pururea, care diagnostichează deplasarea verbului în afara domeniului lexical vP (159a); apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
zminti (BB.1688: 770) d. de s-arși toțisminti, iară eu nu (BB.1688: 786) - poziția adverbelor (159); se observă că verbul lexical apare la dreapta adverbelor de tipul pururea, care diagnostichează deplasarea verbului în afara domeniului lexical vP (159a); apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește), ci își păstrează poziția de bază; conform acestui diagnostic, în exemplul (159a) verbul pomenește
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește), ci își păstrează poziția de bază; conform acestui diagnostic, în exemplul (159a) verbul pomenește nu se ridică din domeniul flexionar vP; către aceeași concluzie duce și comportamentul adverbelor circumstanțiale (159b); (159) a. ce sepurureapomeneaște (Prav.1581: 258r) b. așa netarepedepsești (FT.1571-5: 3v) - poziția elementelor de focus (160) (=(151ș)); grupul prepozițional cu adevăr este un tip de focus de veridicitate (v. §3.2.2.1.2 supra) și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației (e.g. encliză pronominală pentru imperativul pozitiv / procliză pronominală pentru imperativul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deși am făcut o serie de observații privitoare la sintaxa construcției cu recomplementare să... să, atât în sincronie, cât și în diacronie, subiectul este departe de a fi epuizat; această construcție merită, cu siguranță, o cercetare mai detaliată, în viitor adverbele clitice / semiadverbele - adverbele clitice (mai, cam, și, prea, tot) au fost analizate drept centre sintactice care se generează în domeniul flexionar și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului - semantica și distribuția diferită a semiadverbelor arată că acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o serie de observații privitoare la sintaxa construcției cu recomplementare să... să, atât în sincronie, cât și în diacronie, subiectul este departe de a fi epuizat; această construcție merită, cu siguranță, o cercetare mai detaliată, în viitor adverbele clitice / semiadverbele - adverbele clitice (mai, cam, și, prea, tot) au fost analizate drept centre sintactice care se generează în domeniul flexionar și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului - semantica și distribuția diferită a semiadverbelor arată că acestea sunt generate în proiecții
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
clitice și verbul; un alt termen care circulă, extins de la analiza limbilor germanice și la analiza altor limbi este engl. scrambling. Vom folosi în continuare termenul dislocare, consacrat în bibliografia românească (v. Dragomirescu 2013b). 12 Româna modernă permite doar interpolarea adverbelor clitice (Dobrovie-Sorin 1994; Avram 1999; Alboiu 2002; Ledgeway 2015a; Mîrzea Vasile 2015), care au statut de centru (elemente X0): (i) a. A cam greșit. b. Omul ar (mai) fi (mai) cerut o țuică. 13 Structura cu recomplementarea complementizatorului să (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bună măsură posibilitatea de dislocare păstrată în româna modernă: (i) Acicea popa, să va vrea poate cununile pune pre capetele lor(CM.1567: 263r) (ii) a. Poate el veni. (română modernă) b. Poți acum vorbi. 15 A se observa că adverbele sunt precedate de auxilare (9e) și clitice pronominale (12b), ceea ce exclude deplasarea lor în periferia stângă propozițională (periferia CP). 16 Inexistența elipsei legitimate de auxiliar în româna modernă derivă din natura clitică a auxiliarelor românești nonpasive în conjuncție cu ridicarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este următoarea: (i) CP qp C0 IP | qp V0 Aux0 VP Long Head Movement | LHM t 3 Mulțumesc lui Ian Roberts, care mi-a atras atenția că analiza prin excorporare (operațiune identificată de el însuși) este exclusă tot de comportamentul adverbelor clitice. 4 Deplasarea centrului cu proprietățile de linearizare explicate în (8) a dat naștere la formele sintetice de viitor (și condițional) din limbile romanice (altele decât româna); în structura V-AUX, auxiliarul a fost reanalizat ca afix și apoi ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
singur auxiliar categoriile de mod și modalitate; doar în structurile cu dublu auxiliar (aș fi / voi fi / o fi etc.), modalitatea irrealis se marchează prin auxiliarul fi, iar modul, prin primul auxiliar din structură (Avram și Hill 2007). 39 Toate adverbele avute în vedere pot apărea și în poziție preverbală în română, însă reamintim că aceasta este o poziție din periferia stângă a propoziției, întrucât adverbele precedă complementizatorul să și adverbul de negație nu (§3.1.1 supra) (cf. echivalentele pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
auxiliarul fi, iar modul, prin primul auxiliar din structură (Avram și Hill 2007). 39 Toate adverbele avute în vedere pot apărea și în poziție preverbală în română, însă reamintim că aceasta este o poziție din periferia stângă a propoziției, întrucât adverbele precedă complementizatorul să și adverbul de negație nu (§3.1.1 supra) (cf. echivalentele pentru (70b): probabilsă greșească / probabil nu greșește; probabil să le confunde / probabil nu le confundă). 40 Abordarea în termenii instanțierii paradigmatice explică în mod direct diferența
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
primul auxiliar din structură (Avram și Hill 2007). 39 Toate adverbele avute în vedere pot apărea și în poziție preverbală în română, însă reamintim că aceasta este o poziție din periferia stângă a propoziției, întrucât adverbele precedă complementizatorul să și adverbul de negație nu (§3.1.1 supra) (cf. echivalentele pentru (70b): probabilsă greșească / probabil nu greșește; probabil să le confunde / probabil nu le confundă). 40 Abordarea în termenii instanțierii paradigmatice explică în mod direct diferența dintre absența deplasării verbului la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în domeniul lexical, nu în domeniul funcțional, fapt care justifică prezența unui Grup al Diatezei VOICEP în domeniul lexical vP. 44 E.g. vezi folosirea temei infectum la prezent pentru verbele care disting cele două tipuri de temă (merg- / mers-). 45 Adverbul de negație nu, el însuși specificator, induce efectul de blocare a deplasării la C blocând specificatorul Grupului Negației (NegP): (i) a. Citește-mi scrisoarea! b. Nu-mi citi scrisoarea! (ii) a. Du-te acasă! b. Nu te du(nelit.) / duce
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
al Negației în sine blochează deplasarea, efectul de blocare este indus de natura mărcii de negație: negatorul selectat de gerunziu este un prefix (centru, element X0) care se încorporează el însuși prin adjuncție la stânga în structura verbului gerunziu (eventual precedând adverbe X0 ca mai, prea) și permite deplasarea la C, după cum arată encliza pronominală (nevăzându-l /nemaicitindu-l / nepreavăzându-l) (v. §§3.2; 3.3 infra). 46 Lăsăm deoparte perifrazele bazate pe subjonctiv, care prezintă grade diferite de gramaticalizare (e.g. am să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bibliografie, v. Hill și Alboiu 2016 și referințele) este confirmată de interogativele totale la subjonctiv (cu interpretare dubitativă), unde se observă că negatorul nu continuă să apară la dreapta complementizatorului să (deși, după cum s-a arătat în §III.3.3, adverbul de negație nu ocupă poziția de specificator, deci ar putea să se deplaseze la stânga complementizatorului să, care este element X0, i.e. centru - condițiile de localitate a deplasării și de Minimalitate Relativizată nu s-ar încălca sub nicio formă): Să mergem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în gramatica minimalistă (v. discuția în §III.2.3). 48Cel puțin pentru româna modernă / contemporană, este clar că infinitivul nu se ridică în domeniul flexionar în această structură, dovadă fiind incompatibilitatea cu semiadverbul mai (e.g. *Poate mai veni) (deși încorporarea adverbului mai în structura infinitivului nu este exclusă pe criterii morfologice, infinitivul din alte structuri acceptându-l liber pe mai, e.g. va mai veni); în schimb, capacitatea infinitivului de a marca distincții de diateză în structura cu verbul modal putea (e.g.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nehotărât, en și y; - Numeralul - cardinal și ordinal; - Verbul: - modul indicativ, condițional (prezent și trecut*), subjonctiv (prezent, si trecut*), imperfect*), mai mult ca perfect*), imperativ, infinitiv, gerunziu*), participiu, acordul participiului trecut; timpuri simple și compuse; diateza activă, reflexiva și pasivă*); - Adverbul: tipuri, gradele de comparație*); - Sintaxa propoziție: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanțiale; - Sintaxa frazei: juxtapuneRe, coordonare și subordonare; - Tipuri de fraze: imperativa, exclamativa, interogativa (directă și indirectă), negativă; - Tipuri de subordonate*): completiva directă, indirectă, relativă, circumstanțiala
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
orei, datei și secolelor. f. - Verbul: modul indicativ, condițional, conjunctiv, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, timpurile simple și compuse, acordul participiului trecut, folosirea auxiliarelor, folosirea conjunctivului, diateza activă, pasivă și reflexiva, construcții verbale perifrastice, concordanță timpurilor la indicativ și conjunctiv. g. - Adverbul: tipuri (de mod, de timp, de loc, de cantitate, de afirmație, de negație) gradele de comparație h. - Particulele: NE și CI (VI) i. - Prepoziția, conjuncția, interjecția j. - Tipuri de propoziții: afirmativa, negativă, interogativa, exclamativa, imperativa; k. - Periodul ipotetic l. - Vorbirea
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
că proba obligatorie (de limbă modernă) sau opțională. Se păstrează aceeași structură de până acum (5-7 ore, 3-4 ore, 1-2 ore/săptămâna și minorități). CONȚINUTURI, ELEMENTE ȘI STRUCTURI GRAMATICALE Acestea cuprind probleme de flexiune nominală și verbală, elemente de construcție (adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția), vorbirea directă și indirectă, precum și probleme de sintaxa a propoziției și a frazei (noțiuni generale privind coordonarea și subordonarea). CONȚINUTURI, ELEMENTE ȘI STRUCTURI LEXICALE, TEME Adolescentul despre sine (portretul fizic și moral; aspirații; timp liber). Adolescentul în
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
de educație, preșcolarul își însușește lexicul de bază al vârstei, încât cerințele impuse limbajului de relațiile copilului cu cei din jur sunt pe deplin satisfăcute (cca 4000 cuvinte - 5-6 ani) în care predomină: substantive: 1700 1900; verbe: 399-592; adjective: 141-258; adverbe: 92-148; alte cuvinte: 123-145. Dintre acestea verbele au o mare importanță funcțională, fiind frecvent utilizate în vorbirea copilului. Calitativ, paralel cu fondul lexical apare acum latura semantică, semnificația cuvintelor îmbogățindu-se paralel cu acumularea experienței și perfecționarea operațiilor de gândire
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența la clasa adverbelor a termenilor lexicali pe care îi generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al apartenenței la clasa adjectivului: studențesc etc.; -ătate marchează apartenența la clasa substantivelor: -creștinătate etc. În același mod, dezvoltă o a doua funcție, de marcă a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]