1,081 matches
-
calzi, iar ce mai aflase de la mama era că bunicul o iubea foarte mult și că înainte de moarte îi prezisese că „va ajunge om mare”, ceea ce s-a și întâmplat pe parcursul timpului și în orașul în care trăia în ciuda tuturor adversităților și adversarilor. - Reluăm firul visului. Bunicul Bunicii G. avea acum o mustață mai lungă decât o știa dânsa și tot ocolea aplecat, pâș-pâș, ca și cum nu vroia să fie văzut de cineva. Bunica G. stătea și îl observa ce face și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii... iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar... era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă! Bănuia, că profesorul fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și se devotează cultului adevărului. Ferice de acei suverani care cultivă ei înșiși aceste științe, care gîndesc precum Cicero, consulul roman, eliberatorul patriei sale, părintele elocinței: "Literele formează tineretul și sînt delectarea vîrstei înaintate; prosperitatea este, cu ele, mai strălucitoare, adversitatea primește, prin ele, consolări; iar în casele noastre și într-ale altora, în călătorii și în singurătate, în toate timpurile și în toate locurile, ele fac dulceața vieții noastre." Lorenzo de Medicis, cel mai mare om al națiunii sale, era
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Adică pentru Franța și pentru slujitorul Franței, moștenitorul tronului, Charles al VII-lea. Victoria cea adevărată în momentele premergătoare declanșării luptei pentru Orléans, Jeanne d’Arc a vrut să le acorde o șansă englezilor. Chiar și în condiții de aspră adversitate, spiritul ei creștin era viu. - în numele lui Dumnezeu, al regelui nostru și al Franței, vă cer să vă întoarceți în țara voastră fără întârziere și fără de acte potrivnice nouă. Englezii s-au simțit profund ofensați în binecunoscutul lor orgoliu. Nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. În acele momente sufletele noastre erau golite de ură și adversitate. Erau pline de dragoste și speranță” (pag.153-154). După acest moment unic și memorabil, memorialistul afirmă descătușat de orice temere că în viața lui de om și ostaș s-a produs „prima mare minune” și anume că scăpase cu viață
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știu că sunteți buni! făcu Petre. 4 În gara Pitești aștepta un alai întreg de proprietari și arendași refugiați. În fruntea lor se afla fostul prefect Boerescu care, având în vedere primejdia națională, a lăsat la o parte considerațiile de adversitate politică și s-a hotărât să dea în primire prefectura noului titular și mai ales să-l puie în curent cu situația. Mai mult, însă, decât motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu, profund jignit de țăranii nerecunoscători, care-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în care funcția voievodală devenise ereditară. El, Dragoș, a acționat ca împuternicit al regelui Ungariei, într-un teritoriu cu o populație potrivnică ambițiilor dominatoare ale regatelor catolice vecine. Grupul politic și militar cuceritor maramureșean a avut de întâmpinat și alte adversități, dar nu cunoaștem amănuntele. Dar, așa cum rezultă din legendele populare, oamenii de rând i-au primit bine pe Dragoș și grupul de nobili din jurul său.33 V. Spinei este singurul istoric cunoscut care afirmă explicit că Dragoș "nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmă. Niciodată însă ecuația n-a fost rezolvată în cazul defecțiunii între legătura dintre consimțământul, voința, nădejdile „supușilor” și înțelegerea lor, hotărârea de a li se dedica spre împlinire de „alesul între aleși”, și cu atât mai mult, cu cât adversitățile externe operau implacabil. Este cazul lui Al. I. Cuza și sfetnicilor săi. Pentru Europa, Al. I. Cuza nu a fost nici Napoleon al III-lea și nici măcar Cavour. Pentru români - nu e mai prejos de ei, iar dacă istoricul nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1992: 684-5), spectacolul din Rambo permite explicarea atracției exercitate de acesta asupra unei largi audiențe internaționale din rîndul tinerilor 15. Spectatorii, altfel lipsiți de putere, resimt fiorul identificării cu puterea "naturală" dar și tehnologică și cu înfrîngerea miraculoasă a tuturor adversităților. Efectele speciale utilizate de Hollywood produc un spectacol în care publicul poate experimenta puterea de a înfrînge în mod decisiv forțele răului. Spectacolul pare, așadar, să confere publicului putere, oferindu-i o scurtă senzație de control, autoritate și forță, compensatoare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și a ideologiei cinematografice din perioada contemporană. Filmele lui Stone arată durerea înfrîngerii și prezintă puternice instituții și forțe sociale care limitează posibilitatea individului de a controla cursul evenimentelor. Prin contrast, filmele de tip conservator celebrează triumful voinței asupra tuturor adversităților, efectele acestor filme punînd în lumină ridicolul pretențiilor că aceste produse ale culturii media ar avea efecte puternice asupra, ori ar promova interesele forțelor dominante. În schimb, așa cum va arăta studiul asupra efectului Rambo, aceste produse reprezintă forțe semnificative în cadrul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este punctat frecvent de declarații de dragoste și dovezi ale strînselor legături de familie. În special mama apare ca centrul moral și fizic al familiei și se dovedește gata să-și riște viața pentru copiii ei, păstrîndu-și întotdeauna curajul în fața adversităților. Spre deosebire de filmele de groază tipice, în care personajele provoacă dezastrul din greșeală, în Poltergeist, personajele acționează rațional, sînt cooperante și curajoase. Tatăl se duce la Stanford și convoacă un grup de parapsihologi, care vin să investigheze fenomenele; aceștia recurg, la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
La o nouă interpelare a liberalilor, care exprimau nerăbdarea țării, Mihail Kogălniceanu declara la 9 mai 1877 în fața Adunării Deputaților, independența țării. Parlamentul consacra prin votul său independența absolută a României, act realizat prin voința întregii națiuni și împotriva oricăror adversități externe. România era, astfel, singura dintre țările din sud-estul 47 Europei angajate atunci în lupta pentru neatârnare care-și proclama independența, folosind aceeași tactică bine cunoscută, ”prin noi înșine”. Proclamarea independenței a fost primită cu ostilitate la Londra și cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
drept, ci o îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare, ceea ce este de neconceput în lumea eclezială. Arhiereul învestit cu această sarcină dificilă a episcopatului trebuie să o ducă până la capăt împotriva tuturor atacurilor și adversităților. Mai mult, episcopatul nu constituie împlinirea unor satisfacții personale, ci asumarea unei jertfe "pentru gloria Bisericii"3. O scurtă trecere în revistă prin istoria Bisericii creștine a problematicii episcopale ne poate oferi cadrul precis al înțelegerii îndatoririi chiriarhului. Vocabularul neotestamentar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu chiriarhii, și nu împotriva lor, așa cum sugerau anumite propuneri gazetărești. Episcopul, un adevărat păstor de suflete, chiar dacă poate fi criticat pe nedrept de o parte a presei lipsită de preocupări în ordinea religioasă, e dator să găsească în această adversitate un stimulent mai puternic pentru a-și continua atât opera de păstorire a enoriașilor, dar și cea a renașterii religioase atât de mult așteptată. În plus, episcopatul rămâne o îndelungă jertfire pe altarul credinței în Hristos. Reîmprospătarea predicii ortodoxe Ceea ce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
secole. Autorul își propune astfel schițarea felului în care Meliton de Sardes și Augustin au teologhisit întâlnirea dintre statul roman și religia creștină în perioade istorice diferite: pre și postconstantiniană. Studiul Mirunei-Tătaru Cazaban "Drept canonic și teologie politică. Momentele unei adversități în Evul Mediu Târziu" reușește să surprindă, prin scurta incursiune în istoria raporturilor dintre dreptul canonic și teologia politică, precum și prin reliefarea rolului pe care l-au jucat argumentele lor într-o dispută centrală a veacului al XVI-lea, o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în nașterea ideilor politice, a modului în care medievalii percepeau proprietatea, legătura dintre autoritate și drepturile individuale, dintre tradiția canonică și reflecția teologică. Din secolul al XII-lea și până la teologia lui Ockham, există o perioadă plină de concilieri și adversități care au produs lucruri semnificative pentru modernitate. Textul lui Bogdan Tătaru-Cazaban "Îngerii neamurilor sau dimensiunea teologico-politică a angelologiei" evidențiază profunzimea semnificațiilor teologico-politice a "îngerilor neamului": "pe de o parte, ei sunt chipul teologic al unei pluralități culturale și religioase, care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Review". Edited by W.L. Courtney, Vol. LXI, New Series, January to June 1897 (Vol. LXVII Old Series), London, New York, 1897, p. 295. 127 Ibidem, p. 296-297. Austria de Franța, printr-o alianță a Angliei cu Austria și cu Rusia. Adversitatea lui Kaunitz față de orice colaborare cu Marea Britanie l-a determinat pe Pitt să caute rezolvarea problemei doar printr-o alianță cu Rusia, deci, fără Austria, alianța în care să fi fost inclusă și una din puterile nordice, adică Danemarca sau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și, respectiv, din India, instalarea controlului Franței asupra Egiptului. De aceea, în același timp cu acțiunile militare împotriva francezilor, misiunea diplomatică engleză de la Istanbul își conjuga acțiunile propagandistice cu cele ale rușilor și ale austriecilor cu scopul de a spori adversitatea otomanilor față de francezi și să creeze condițiile psihologice menite să înlesnească atașarea Porții Otomane la politica lor antifranceză în Orientul European 161. Nu au fost neglijate, 158 Ibidem. 159 Ibidem. 160 Cf., ibidem, p. 284 și urm.; cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ruso-austro-turc, cănd Rusia a fost atacată și de Suedia 24. Criză a fost, însă, aplanata, în urma eforturilor depuse de regele Gustav al IV-lea Adolf care a urmărit, cu insistență, instaurarea unor bune raporturi între Suedia și Rusia, tendința datorată adversității sale față de revoluția franceză și față 21 Cf., ibidem, p. 739, art. XIX. 22 Ibidem, p. 738. 23 Criză, existentă din această cauză, era urmărită, cu atenție, si de diplomația britanică (cf., raportul lui Șir John Borlase Warren, ambasadorul extraordinar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Pe langă motive de ordin sentimental, atitudinea lui se poate explica și prin convingerea să că o colaborare diplomatică franco-otomană pe plan internațional ar fi putut contribui la reducerea efectivă a presiunilor Rusiei în zona Mării Baltice. Ceea ce i-a atras adversitatea reprezentanților diplomatici la Istanbul ai puterilor coalizate care au declanșat, inca la sfârșitul anului 1793, o veritabilă campanie de denigrare și de neutralizare a lui, din punct de vedere diplomatic, si de boicotare, tot pe plan diplomatic, a Legației Suediei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pace mesianică, prevestită de profeți. Documentele privitoare la serviciul militar din secolul III ne vorbesc despre o concepție globală negativă. Astfel, unii Părinții ai Bisericii de cultură greacă (Clement și Origene) deși se pronunță prudent asupra chestiunii, exprimă o anumită adversitate față de activitățile războinice, în timp ce Părinții ambientului latin (Tertulian, Ciprian, Hipolit etc.) interzic cu desăvârșire prestarea serviciului militar. În scrierile Părinților Bisericii întâlnim o evoluție a motivațiilor antimilitariste: Tertulian era preocupat de problema antiidolatrică; Lactanțiu era interesat de motivația nonviolenței, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-i valorile etice. În aceste condiții, comandantul pământesc își pierde valoarea de referință (dacă dispozițiile sale se împotrivesc conștiinței) pentru soldatul creștin, fiind înlocuit de cel ceresc (autorul conștiinței umane) care dirijează comportamentul omului, îndreptându-l spre ceea ce este drept. Adversitatea sa față de mentalitatea războinică se poate vedea în Paedagogus (Paidagogos), III, 11, 59, 2, de unde aflăm că, pentru Biserica primară, căutarea păcii excludea până și simpla reprezentare a instrumentelor de război, care ar fi putut crea un dezechilibru în mentalitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bisericești în limba latină, și-a marcat scrierile printr-o polemică foarte vivace. Alături de operele sale apologetice, prin care revărsa asupra păgânilor aceleași acuzații pe care aceștia le aduceau creștinilor, a compus tratate doctrinare și morale unde și-a exprimat adversitatea față de filozofia greacă, pe care o considera, dacă era folosită în cadrul Bisericii de persoane cu o cunoștință teologică precară, parte componentă a culturii păgâne și cauza potențială a apariției ereziilor. Elogiind caracterul mai mult decât logic al credinței creștine și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
folosirea armelor propune activitatea blândă, indicând ca model pe cea a agricultorului. Conștientizarea profundei diversității dintre Dumnezeu și cezar, dintre religie și stat, a determinat autorul să considere societatea păgână ca fiind demonică. Refuzul structurii militare nu apare numai din adversitatea sa față de cultura idolatrică ci și din convingerea ticăloșiei războiului, a mijloacelor și a efectelor sale ucigașe, străine spiritului pur al Evangheliei iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. 2.2.5. Hipolit Romanul Deși era ostil Imperiului roman, Hipolit Romanul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
arătau prea mult entuziasm în pregătirile pentru luptă datorită credinței lor într-un Dumnezeu, pe care îl credeau permanent prezent în conștiințele lor. Soldații creștini nu-și ascundeau sentimentele antimilitariste, pentru că, deși luptau pentru a rămâne fideli jurământului prestat, arătau adversitate față de arme. Marcus Aurelius, de caracter bun și blând, răbdător și uman cu toți, fidel culturii sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]