60,078 matches
-
liderilor opoziției, care considerau că interesul României era să se separe cât mai repede de cel de-al treilea Reich. Opinia publică, în marea ei majoritate, era convinsă că războiul este pierdut, starea de spirit defetistă fiind potențată de raidurile aeriene americane (ziua) și britanice (noaptea). [...] «Disperarea oamenilor a depășit orice limită», nota în jurnalul său scriitorul Emil Dorian, la 8 mai 1944. Nu fără ezitări, liderii partidelor democratice au acceptat să colaboreze cu comuniștii în cadrul celei mai largi coaliții politice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
jumătate meticuloși, care întindeau niște bucăți de pânză pe o pajiște, formând figuri geometrice. — Semnale pentru avioane? am întrebat. — Pentru farfuriile zburătoare, mi-au răspuns. Suntem observatori de obiecte neidentificate. Asta e o localitate de trecere, un fel de canal aerian foarte frecventat în ultima vreme. Se crede că se datorează faptului că prin aceste părți locuiește un scriitor, iar cei de pe alte planete vor să se slujească de el pentru a comunica. — Ce vă face să credeți asta? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și colo. Acum, eu, fără a pierde nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș fi dorit să mențin distinctă, neconfundată cu celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să-i urmăresc dansul aerian și așezarea ei pe firele de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja să perseverez în această intenție. Poate - am adăugat, contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
al momentului în care ai dispărut. Ce faci între timp? Cum îți ocupi absența din lume și a lumii din tine? Citești; nu-ți desprinzi ochii de pe carte, de la un aeroport la altul, căci dincolo de pagină e golul, anonimatul escalelor aeriene, al uterului metalic care te conține și te hrănește, al mulțimii trecătoare, mereu alta și mereu la fel. Mai bine concentrează-te asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea anonimă a caracterelor tipografice: puterea de evocare a cuvintelor te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceva și nu neantul. Îți dai seama că e necesară o doză bună de inconștiență când te încrezi în mecanisme nesigure, aproximativ dirijate; sau poate asta dovedește o tendință nestăpânită de pasivitate, regres, dependență infantilă. (Te gândești, oare, la călătoria aeriană sau la lectură?) Aparatul aterizează: n-ai reușit să termini romanul Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka. Continui să citești coborând scara avionului, în autobuzul care traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea rătăcea ca un abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mușchii, aproape mă doare pielea, nu mai încap în mine. Cu ochii închiși, mă citește până la tălpi, din când în când mă-nțeapă în glumă cu unghiile. Nu vrea să deschidă ochii, părul i-acoperă pe jumătate fața, zâmbește doar, aerian, de parc-ar vorbi numai cu ea. Sunt o carte Braille în mâinile ei, cu pasaje asupra cărora revine, e nesigură sau doar mă scanează cu grijă, să poată reproduce mai târziu fiecare trăsătură. E și-un fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
peste tot, deci și deasupra apelor". Cu încăpățînare, cu bani, cu crize de personalitate, cu escrocherii, cu fapte văzute și nevăzute, cu jertfe cei mai mulți dintre morții aerului după încheierea războiului erau italieni -, cu improvizație și cu muncă reușise. Prima flotă aeriană de hidroavioane a lumii era aceea pe care o făcuse Balbo. Și cu ea Balbo cutreiera Europa, mai bine spus, mările Europei. Se zvonea că are de gînd să facă un drum peste Atlantic și de acolo să dea înconjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știut, admirat și detestat, iar în alcătuirea lui il Duce se străduia din plin, aruncînd lire cu lopata și făcîndu-l pe aviatorul Italo Balbo șeful aviației sale, o armă misterioasă, care intimida și oricum inspira respect nu doar pentru flota aeriană în sine, ci pentru forța care-și permitea să o creeze și să o întrețină. Despre așa ceva nu putea fi vorba în cazul lui Șerban Pangratty. Nu putea fi vorba deoarece România nu simțea nevoia să înspăimînte pe cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea doar doi-trei pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare de război, se vedea după cum își purta palmele, cam grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o luptă aeriană, cînd ca din pămînt apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi arătă din privire grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pilot. Nu putea explica nimănui de ce era așa însă simțea acest lucru și nu se putea înșela. Tot atît de brusc pe cît s-a oprit, Balbo a reînceput, explicînd de astă dată unul din misterele succeselor germane în bătăliile aeriene. "I tedeschi, capite, signori, i tedeschi volano sempre con il sole alle spalle." Asta era deci, nemții zboară întotdeauna cu soarele în spate. Pentru Pangratty amănuntul nu era deloc un mister, știa demult, chiar el și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
războiul Crimeii sîntem primii europeni care au văzut Sevastopolul pe dinlăuntru. E fascinant domnilor, e fascinant, unde poate duce ambiția în singurătate. Nu te măsori și nu te compari decît cu propria imaginație. În curînd sovietele vor avea o flotă aeriană uriașă, nu exagerez cu nimic, uriașă!" Balbo s-a oprit brusc din discurs, privind atent la cei care-l înconjurau. Aștepta desigur o reacție. O reacție care nu venea. Toți îl priveau cu aceeași curiozitate neascunsă în ochi, dar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i faci, ăsta este regulamentul numai că... Ei bine, aici era schepsisul, vîrsta lor înaintată era cam aceeași cu a marelui as, erau de-o seamă cu marele Balbo, cuceritorul cerului, cel care avea în mînă cea dintîi flotă aeriană a Europei, poate cea bolșevică să fi fost mai mare, dar cine a văzut-o vreodată ?, aviația lui Italo Balbo zbura, o putea vedea o lume întreagă, iar el însuși cu hidroavioanele lui ca niște cărăbuși încrucișați cu libelulele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în legătură cu Royal Opera House. — Ei, da, asta parcă mai aduce cu un scenariu cunoscut, deci liniștitor, spuse Adrian. Deasupra casei trecu un avion. Vila era la douăzeci de kilometri distanță de aeroportul Gatwick și se află chiar sub principalul coridor aerian al acestuia. Uneori zgomotul îi deranja pe musafiri, dar Adrian și Eleanor abia dacă îl mai băgau de seamă. — Care-s știrile de pe pagina întâi? se interesa Adrian. Eleanor puse jos Gazette și lua secțiunea de știri din Sunday Sentinel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a dovedit a fi un fundaș grozav. — Mai participați la asemenea agape literare sponsorizate din bani publici? — S-au dus vremurile când primeam invitații, mărturisi Adrian. — Probabil că, prin comparație, viața petrecută într-o casă de vacanță rurală, sub coridorul aerian de la Gatwick, vi se pare monotona. — Ba deloc, stărui Adrian. Pentru mine gândul că nu trebuie să mai fac parte din mulțimile agitate și îngrijorate din aerogări e o sursă de satisfacție profundă. Mai ales în această perioadă a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ne pregătim de plecare, să părăsim țărmurile dantelate ale Africii și să-i salutăm pe primii ghiocei ai ținuturilor natale. Mâine, în zori, vom pleca, străbătând iarăși ținut după ținut pentru a ne reîntoarce pe meleagurile natale. Cele dintâi trenuri aeriene s-au aliniat deja în gara imensă a văzduhului. Sunt o biată prepeliță, dar mă gândesc dă iau loc printre cele dintâi stoluri, căci solii primăverii vor pleca să-și salute regina. După o călătorie lungă și foarte obositoare, am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmbrățișa apele Dunării. Amurgul aduce cu el o undă de răcoare, făcând apa purpurie să se înfioare și mii de păsări să se îndrepte spre marea înflăcărată a asfințitului. Se duc cu toate în stoluri, de parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Stau pe mal, gândindu-mă câte viețuitoare văzute sau nevăzute trăiesc în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și alte surate ale ei. Cârduri de zburătoare părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate ce înaintau cu o sârguință uimitoare, spre un liman cunoscut numai de ele. Și tot urcau scările de văpaie ale asfințitului, până ce nu se mai vedeau decât niște puncte negre, în depărtări abia zărite. Începui să privesc iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vieții ce se află într-un circuit continuu cu moartea. În această împărăție a apei, rumeneala asfințitului sau adierile amurgului nu înseamnă liniște și amorțeală. Aici, după ce undele de răcoare arată că marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor și zburau lin spre marea înflăcărată a asfințitului. Treceau șiruri lungi, ca niște linii negre pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte bine știut, de parcă ar fi fost timpul unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre munți, vezi cum soarele a mai coborât un pic spre apus. Se aude un fâșâit de aripi. Oare de unde? Uitându-te în sus, găsești răspunsul: sunt convoaie de păsări călătoare, care pleacă spre necunoscut, parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Peste tot, domnește un parfum amețitor. Cerul este parcă acoperit de o pătură de culoare închisă, iar pe această pătură sunt luminile mici, licăririle amurgului. Luna, astrul serii, dă lumină în scări de văpaie și văpaia ei împrăștie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ningea steluțe albe. Peisajul se întregi prin maiestuoasa apariție a mândrei Lune. Totodată natura adormise pentru câteva secunde cu totul. Se crea o liniște mormântală, întreruptă doar de sunetul vâslelor în apă. Un stol de păsări călătoare treceau ca niște aeriene trenuri accelerate pe deasupra noastră, vâslind spre marea înflăcărată a asfințitului. Vlad Odobescu, clasa a VII-a C §3. COMPOZIȚII DESPRE CĂLĂTORII O călătorie închipuită pe hartă În casă e cald. Bunica a făcut focul, iar afară e puțin frig. Eu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]