1,383 matches
-
a destinului poetului într-o lume aculturală. În mod neliniștitor, fanta incizată, de la primele pagini, în spațiul conjugal al lui Sorin Clejan, profesor de chimie și poet, deschide abrupt poarta unui univers concentraționar. Căsnicia naratorului cu Clara pare lipsită de afect, clădită pe relații de forță, cu evidentul ascendent al femeii. Sorin Clejan este redus la postura unui câine pavlovian, obișnuit să-i fie satisfăcute, mai mult sau mai puțin generos, reflexele. El nu-și știe manifesta personalitatea, ori face auzită
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
plasăm, le exilăm, dintr-un reflex al suficienței epistemice sau al carenței imaginative, într-un limb al fenomenologiei, într-un spațiu al intervalului dintre real și ireal? Volumul meu pornește de la premisa, desigur, vulnerabilă, subiectivă, intens personalizată, că toate aceste afecte, care subîntind ideea generală de frică și sunt imbricate cu finețe în substanța estetică a unei opere, seduc în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
terului său trecător. Viața pe care o sesizează privirea me lan colicului nu este o plenitudine ideală, ci constituie tocmai ca rac terul muritor, decă zut al lumii; ea este sesizată „în amurg“, în clipa dispariției sale. Iar melancolia ca afect dialectic are ca obiect tocmai această viață. 1.3.2. Imaginea dialectică și lumea urbană Secolul al XIX-lea pierde din vedere alegoria ca formă a limbajului, dar îi transferă puterea dialectică asupra imaginilor noutății: „Wie im XVII. Jahrhundert die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care conferă acestor chipuri un aspect fantomatic, o consistență ectoplasmatică, în același timp cu un efect meduzant, fapt ce presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă a tablourilor sale, este socotit simbolist de către
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este definitorie și care va constitui una dintre temele favorite ale romanului decadent la Jean Lorrain, D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei nu se îndreptată spre spectator, ci este reținută într-o interioritate stranie, care-i conferă o anume fixitate. Are ceva statuar, care contribuie la impresia de nemișcare, de reținere și retractilitate. Nu mai avem nimic tranzitiv în acest portret, afectele pe care le putem bănui, tristețe, decepție, insolitare pot fi în același timp subsumate unui vid interior în care se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor lăsate creează o stare de somnolentă-abstragere și regresie în datele psihismului abisal. De
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
masa care le-a originat. Rodinian este Sărutul (1920-1922) unde tensiunea dintre format și preformat este generată de contopirea trupurilor celor doi îndrăgostiți lipsiți de chip în blocul de marmură, astfel încât tensiunea se transmite torsiunii corpurilor, torsiune care exprimă profunzimea afectului. Însă poate cel mai bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu-i este favorabil, precum Francisc Șirato, în articolul "Expoziția sculptorului Boambă". Concluziile lui configurează estetica simbolistă în sculptură ca sinteză între afect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afectului. Însă poate cel mai bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu-i este favorabil, precum Francisc Șirato, în articolul "Expoziția sculptorului Boambă". Concluziile lui configurează estetica simbolistă în sculptură ca sinteză între afect și idee, ca rafinată dialectică între lumini și umbre, convexități și concavități, creionând și un ambient simbolist al reveriei pe care îl iradiază aceste opere: "În modelajul obiectelor sculpturale se concentrează toată impresionabilitatea tactilă a degetelor de sculptor ale d-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prodan o alegea pentru a sublinia influența rodiniană în opera sculptorului 319. O variantă a acestei sculpturi intitulată Avânt și datată 1910 se găsește la Muzeul Național de Artă al României. Transa onirică, extazul, interiorizarea, intimitatea alcătuiesc o constelație de afecte, un melanj expresiv al acestei figuri feminine. Poziția lansată a capului creează sugestia unei aspirații răspunzând unor comandamente interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca terorii și a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului la scara întregii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
isteric, sau ceea ce Rodolphe Rapetti numește "corpul isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel al virtuților consacrării religioase, corpul feminin este posedat de un demonism care nu mai are nimic din factura efuziunilor romantice cu expresia fulminantă a afectelor. Pulsiunilor sentimentale le-au luat locul pulsiunile sexuale și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea imobilă, crisparea nervoasă, sau încă ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment semnificativ"358. Simptomele marii nevroze, Charcot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar și a unui rapel către propria interioritate. Ascunsă vederii și descifrării, melancolia se reflectă la nivelul posturii care preia întregul potențial de expresivitate pe care-l avea chipul. Absența chipului transferă posturii capacitatea de evocare a celor dispăruți, tensiunea afectului în cazul Proiectului de monument funerar (amintiri triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentismului"384. În această situație, pe filiera sinonimică, criticul aproape suprapune realismul, clasicismului și secesionismul, decadentismului. Arta portretului se deschide către o nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor, către un lirism al compoziției, ceea ce, cu o cuprindere mai largă decât cea a portretisticii, Grubcy numește "pittura di emozioni" (pictura emoțiilor)385. În opinia Ruxandrei Dreptu, care semnează o monografie Octav Băncilă, "o constantă a lecției de pictură pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezintă genul în care se reflectă noua sensibilitate, figurile feminine induc uneori o ambiguitate stranie. Moștenitoarea romanticei femei elfice, la femme fragile, este la fel de enigmatică precum la femme fatale. Un rol important îl joacă stările, marcate de o spiritualizare a afectelor, astfel că stările meditative, adeseori subliniate prin lectura unor cărți, tind să confere un nou rol femeii moderne. Scenele de interior la Nicolae Vermont, Cartea favorită, La cămin, La pian, surprind personajele feminine în atitudini meditative, cum sunt și Pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Theodorescu Sion, intitulat Visare, tablou de reflex secesionist -, Klimt dar și Schiele pot fi invocați pentru o comparație unde figura feminină are drept fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și reține imaginea interioară și pentru a bloca bruiajul exterior. În același timp, acest corp contorsionat, penitent, îmbrăcat într-o rochie cenușie, care face contrast cu fundalul cu o cromatică intensă, vie, pare străbătut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aplecat, sprijinit în palmă, într-o atitudine de reverie, de tristețe. Pictorul realizează pictura unei stări, a unui sentiment care, chiar dacă nu are intensitatea maladivului, se colorează de o sensibilitate puternică. Există aici și o subtilă tensiune între reflexivitate și afect, nuditatea reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată prin gest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o reprezentare a armoniilor poetice transcrise muzical într-un cadru vast de natură la Octav Smigelschi, pentru a nu pune la socoteală și portretele făcute diverșilor compozitori și muzicieni în cheia unei sensibilități simboliste care acordă combustiile creației cu intensitatea afectului și autoconsumul deplin. Sedus la rândul lui de mitul poetului orfic, Kimon Loghi (1873-1952) tratează tema într-un tablou intitulat Orfeu (ulei pe carton, 60 x 49 cm). Cântărețul din liră în semiprofil, cu lira în mână, stă rezemat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel mai pur stil simbolist, tabloul incorporează muzica de operă, cu un libret și cu stilistica curbilinie a scriiturii secesioniste. Expresia transfigurată a personajului feminin constituie un efect al muzicii, mai mult, a unui anumit tip de muzică, unde tensiunea afectelor atinge un prag înalt. În atitudinea patetică a personajului feminin, în expresia emoțională a chipului, în retragerea oricărui reper din fundal și a nudității ca maximă transparență, muzica își face loc ca formă de sublimare estetică. Din cele patru cicluri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gestual printr-o nuanță de atenuare, de liniștire. O altă femeie ține într-o mână un pahar cu apă, iar femeia din primul plan îi mângâie fața, iar cealaltă mână a ei este dusă în dreptul inimii pentru a sublinia intensitatea afectului. Este evidentă suferința celei către care se îndreaptă solicitudinea celorlalte. În termenii lui Hans Hofstätter, este vorba despre un "simbolism pantomimic" în care atitudinile, postúrile și mișcările personajelor, sunt investite cu valoare simbolică. Acest "simbolism pantomimic", criticul de artă îl
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la distanță, îndepărtându-l pe cât posibil de corpul ei și deturnându-ne privirea către el. Odată cu capul tăiat putem contempla liniile armonioase ale unui corp feminin adolescentin și tăietura á la garcon a părului. Storck apelează la același transfer al afectelor în gest, în tensiunea corpului, apropiere și refuz totodată, care conferă caracter dramatic sculpturii. Această tensiune a contrariilor, specifică sensibilității decadente, este vizibilă aici în dinamica particulară a corpului, coregrafiată cu minuțiozitate de sculptor. O a treia tratare a temei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culcate nu avem propriu-zis o temă, ci o expresie mai degrabă neutră, înscrisă în cadrul general al nudului ea apare oarecum mai nuanțată într-o piesă intitulată Dormind. Sculptorul vrea să prindă liniile unui corp în absența unei stări, a unui afect, dar și un reflex intimist. Tratarea corpului, modelajul nu se schimbă, dar sensul da, atunci când sculptorul oferă o altă interpretare, schimbând titlul compoziției, intitulată Femeie plângând (1915). Sculptura devine ilustrarea unui afect și intră astfel în spațiul esteticii simboliste, mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui corp în absența unei stări, a unui afect, dar și un reflex intimist. Tratarea corpului, modelajul nu se schimbă, dar sensul da, atunci când sculptorul oferă o altă interpretare, schimbând titlul compoziției, intitulată Femeie plângând (1915). Sculptura devine ilustrarea unui afect și intră astfel în spațiul esteticii simboliste, mai ales că frumusețea corporală iese din sfera apolinică, cu accent pe o armonie a formelor care înscrie o perfecțiune a proporțiilor pentru a se integra celei dionisiace, în expresia ei rodiniană, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spațiul esteticii simboliste, mai ales că frumusețea corporală iese din sfera apolinică, cu accent pe o armonie a formelor care înscrie o perfecțiune a proporțiilor pentru a se integra celei dionisiace, în expresia ei rodiniană, ca spațiu de manifestare a afectelor, de la exuberanță, extaz, la tristețe sau suferință. Din tensiunea dintre cele două apare acest reflex simbolist, afectul apare incarnat, frumusețea corpului, feminitatea, scoasă în evidență prin pozarea șoldului, se conjugă acum cu o état d'âme. În Salomeea rămâne doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]