1,384 matches
-
romanescă. Astfel Mnouchkine povestește istorii ce reconstruiesc Istoria și, în același timp, reunește mărturii de viață deseori tulburătoare, dar cîteodată abuziv sentimentale. Mnouchkine redescoperă emoția dar, sub impactul ei, se lasă uneori sedusă pînă la lacrimi. Ea se îneacă în afect. Dar astfel, marea regizoare care e nu-și recunoaște vîrsta cu libertatea și melancolia ei? Reușita de excepție a festivalului a fost Mefisto for ever inspirat de romanul lui Klaus Mann, roman cu cheie care trasează, de fapt, cariera marelui
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Rampling face rolul carierei ei, plină de roluri interesante), constrânsă la un doliu imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un cinema cu mare impact asupra publicului. Un cinema al afectelor și nu unul, facil, al efectelor. Semn că François Ozon, acest copil teribil al filmului francez, s-a maturizat și că are cu adevărat ce spune.
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
în acest sens: suspans, lumini bolnăvicioase, personaje faustice precum dr. John Cawley (Ben Kingsley) sau dr. Jeremiah Naehring (Max von Sydow), medici care se presupune că fac experiențe pe bolnavi pentru a obține un exemplar complet manipulabil și lipsit de afecte, un prototip al lui homo sovieticus. Însă în paralel se acumulează și probele neliniștitoare privitoare la incerta sănătate psihică a agentului Teddy al cărui trecut ascunde o traumă. Doctorul Naehring explică ex catedra etimologia cuvântului în limba greacă (rană) și
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
fac comentariul critic mai delicat. Una dintre acestea este culegerea de poeme a lui Mircea Petean, concepută, în timp, prin însumarea ciclurilor dedicate Anei cu prilejul publicării fiecărui volum al autorului. devine, așadar, dedicatorul tăcut, substanțial, iar personajul-cheie ce focalizează afectul, sub toate formele lui (senzație, sentiment, emoție, ideal, asceză, întemeiere filosofică a destinului), este Ana, soția autorului, dublată, în răstimpuri, de bunica poetului (dar asta, numai pentru cunoscători). Desigur, funcțională este și aluzia la legendara Ană a lui Manole, dar
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
Petean explică (în măsura în care sublimul este palpabil) înfiriparea erosului și consecințele sale în viață și poezie, ca pe o prelungire a înclinației devoționale ce-l mânase inițial spre monahism: "Ana" devine, așadar, numele unui întreg cosmos, al unui conglomerat de fapte, afecte și idei, dar și, deopotrivă, cale inițiatică. "Dumnezeul tău este Ana/ vei muri și vei renaște în împărăția ei// mi-a zis odată sihastrul zăvorât în iubirea de Dumnezeu" (87). Dar, pe traseul iubirii pure, nu există nimic linear sau
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
cruzime câtă umilință și, ca o încununare a acestor sentimente contradictorii, iertarea pe care o solicită printre acuze și rugămintea de a fi iubită, de a i se dărui afecțiunea, acea afecțiune care să tranziteze formulele convenționale, stereotipiile telenovelistice, parada afectelor. Scena este construită cu o mare finețe, ca și cum întregul film este pregătit pentru ea, ceea ce o face însă inegalabilă este frumusețea unei declarații de dragoste care blochează receptarea, eșecul acestei emoții extrem de puternice de a străbate zidul conveționalismului matern. Doamna
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste inflexiunile... publicistice și afectele ce debordează în ele. Dimpotrivă, Adrian Marino își prezervă și apără impulsivitatea, fiind pasionat și polemic, iar nu impersonal și distant. Critica ideilor literare e creatoare, în cazul său, nu prin aceea că sunt produse idei inedite, ci prin "redescoperirea
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
încît aș cita în întregime două poeme, în registre cumva diferite, care sînt, ambele, destul de departe de marile poeme în care Liviu Georgescu doar radiografia cu răceală atrocitatea materiei sau își imagina reinstaurarea luminii. Primul - Bucurie, fericire, seninătate - angajează puternic afectul, pe urmele demonilor romantici, într-o revoltă dureroasă, cu cîteva versuri tulburătoare (iată: „Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri”), cu un final în care culminează saltul de la diafanul intertextual și elegiac la sumbrul macabru: „Bucurie
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
păcate, "un antisemitism" iscat practic din nimic, care n-ar putea decît alimenta antisemitismul real.Antisemiții nu pot decît ricana cu satisfacție la intrarea în joc a antisemiților fabricați. Oare pentru a sluji o cauză dreaptă trebuie neapărat să mobilizăm afectele exacerbate, complexele deformatoare, predispuse la exagerări? Oare pentru a sancționa realități terifiante e nevoie ca în marginea lor să producem fantezii? Cui prodest? E incontestabil că orice impuls habotnic, că orice strădanie de tabuizare nu pot decît prejudicia atît percepția
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
cuprind acele lucruri care scandalizează filistinismul, comoditățile, regulamentele, "inteligența" locului comun. Se pot observa în filmul lui Pavel Lungin tușele tarkovskiene în special din Andrei Rublyov (1969), ceea ce reușește regizorul constînd în acea mișcare fină de flux și reflux a afectelor, un minunat tablou al rugăciunii imprimată în chipul cu contururi de tigvă al anahoretului care mi-a amintit de monahul de la Rohia. Nici transe mistice, nici cădelnițări folclorico-pravoslavnice, în filmul lui Lungin întîlnirile au un grad premeditat de "impuritate", nu
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
arme cu care el se apăra pe sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb coroziv, menit s-o strivească. [...] Arghezi nu vedea lumea printr-o oglindă strâmbă, ci o strâmba el însuși spre a-și disimula propriile-i afecte, de care se sfia în fața oamenilor și, poate, în fața lui însuși" (citat după Bâgiu, p. 337). Opera lui Valeriu Anania mai cuprinde și un volum de dialoguri închipuite, între Valeriu și Bartolomeu, pe teme literare și mistice - Cerurile Oltului (1990
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
și anume că nu excludea câtuși de puțin dragostea paternă, ci o comunica altfel, aspru. Recuperându-ș i tatăl, Pawel învață să-și apropie fiul. Recuperându-și bunicul, Maciek reușește să se apropie de propriul său tată. Toate aceste schimburi de afect, dar și de brutalitate în filmul lui Piotr Trzaskalski au ceva emoționant tocmai prin stângăcia lor. În parte, mi-au amintit de cele din Întoarcerea (2003) al lui Andrei Zviaghintev, este drept, pe un ton mult mai moderat, dar tot
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
în căutarea minunățiilor Parisului”: „în/ zidul acestei camere îți vine să zgîrii adînc cu ceva ascuțit/ un singur cuvînt: poezie - cum/ în zidul celulei întemnițații scrijelesc apăsat: libertate” (Rezidență pariziană). Dar poezia înseamnă disciplină, nu-i așa? În universul acesteia, afectul libertății se cuvine transpus în limbaj imanent, contras în metaforă. Drept care poetul nostru nu ezită a trece de la desfășurarea amplă a discursului în care e atinsă coarda pateticului la formulele concentrării, precum un pariu pe care avîntul libertar îl face
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
dintre mamă și copilul ei mic. În special dezvoltarea emisferei drepte care domină în primii ani de viață este de mare importanță, aceasta fiind influențată masiv de strategia de gestionare a relației din partea mamei. Zona cortexului orbitofrontal (OFC), care dirijează afectele și înțelegerea interacțiunilor sociale sau înțelegerea afectelor proprii este mai precis cea care jocacă rolul primordial în neurobiologia atașamentului. Pentru dezvoltarea corectă a acestei regiuni, interacțiunile cu persoana de referință este de o importanță majoră. Reactiile mamei la copilul ei
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
special dezvoltarea emisferei drepte care domină în primii ani de viață este de mare importanță, aceasta fiind influențată masiv de strategia de gestionare a relației din partea mamei. Zona cortexului orbitofrontal (OFC), care dirijează afectele și înțelegerea interacțiunilor sociale sau înțelegerea afectelor proprii este mai precis cea care jocacă rolul primordial în neurobiologia atașamentului. Pentru dezvoltarea corectă a acestei regiuni, interacțiunile cu persoana de referință este de o importanță majoră. Reactiile mamei la copilul ei ( responsivitatea) sunt hotărâtoare dacă copilul va fi
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
dau ușor bătuți, sunt fie lipsiți de orice inhibiție fie foarte circumspecți, arătând o curiozitate și dorință de explorare scăzută, dând impresia de o inteligență redusă. În special grupa copiilor neglijați este aceea care dă dovadă de cele mai puține afecte pozitive, de un control redus al impulsurilor, precum și de cele mai mici valori IQ. Asemănătoare sunt și rezultatele care vizează categoria adulților. Adulții atașați nesigur, se simt mai puțin acceptați social și sunt mai depresivi. Urmările abuzului asupra adultului, se
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de teoria lui Bowlby, bazându-se pe rezultatele cercetărilor empirice ale copilăriei timpurii în interacțiune cu mediul social. O psihoterapie care ține cont de descoperirile Teoriei atașamentului, ar permite retrăirea experienței atașamentului sub influență terapeutică. Prin restructurarea atitudinii relaționale, schimbarea afectelor, a nivelului cognitiv și a comportamentului, se pot schimba relația față de obiect. Metoda terapeutică a lui Bowlby, utilizată la persoanele traumatizate de pierderea unei persoane apropiate, se deosebește clar de psihanaliza clasică. El este de părere ca stările ambivalente din
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
căpătat contur rapid, ușor și coerent, aproape ca un spot publicitar morbid la revoltă „săracilor merituoși” împotriva propriilor comunități care „îi trag înapoi”. Sinuciderea Szomnei și-a găsit imediat interpretarea - una care nu a tulburat cu nimic ordinea credințelor și afectelor traficate în general de pe pozițiile de vizibilitate ale spațiului nostru public. Din ea înțelegem că Szomna Grancsa s-a sinucis din cauza părinților care stăteau, cu ignoranța și cu așteptările lor retrograde, în calea emancipării și viselor sale. Și deducem că
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
-mi, D-le Bresson, ce anume v-a oferit fotografia, imaginea, acțiunea de a surprinde oamenii în interioritatea lor profundă? Nu știu ce mi-a oferit. Mi-a permis să mă debarasez deschizând micul aparat. Te debarasezi scriind... ...să te debarasezi de afecte?! Da, să le dai o formă, ca o mărturie a ceea ce ai văzut... ...sau unui gând? ...da, dar într-un ritm. Pentru mine e vorba despre un ritm plastic. E gustul pentru formă, numărul de aur. Numărul de aur poate
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
lui Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49. Cele două lumi, cea a ficțiunii livrești și cea a cotidianului, se amestecă, iar Walter Sparrow intră în dimensiunea imprevizibilă și fascinantă a ficțiunii prin ceea ce am putea numi o lectură de suprapunere a afectelor, așa cum cei mici citesc cărțile identificîndu-se cu eroii lor. Numai că, această lectură care foiletonează cărțulia episod cu episod - este surprinzător că un cititor captiv nu citește cartea pînă la capăt, preferînd s-o felieze capitol cu capitol - se transformă
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
și adevăr pe cei chemați să decidă viitorul morților lor. În confruntarea cu trecutul "încărcat" și cu aspectele latente ale morții pe marginea gropilor deschise, viața pare o dezhumare: afirmarea vulnerabilității, conștientizarea dependenței, asumarea instinctelor, a pulsiunilor: "Abjecția umană, ca afectul unui cartilaj rupt. Ai gândit vreodată comparația asta? Cartilajul rupt, în absența lui, oasele sudate greșit. An-chi-lo-za-rea. Atâtea zone anchilozate ale conștiinței noastre...". Pentru Augusta, al cărei sexualism primitiv și alienant prilejuiește pagini destul de "tari", prezența atât de puternică a
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
Ele nu pot fi relativizate sau comparate. Fiecare din ele cuprinde o energie enormă, energia unei vieți întregi care nu se pierde ci sporește mereu. Aceste clipe enorme găzduiesc suferințe și bucurii pe măsura lor. Toată această zonă întunecată a afectelor nu cunoaște nicicum o scurgere cît de cît liniștită, calmă și echilibrată a ceea ce se denumește timp. Intensitatea este aici singura dimensiune. Pur și simplu ea se abstrage din timp și nu cunoaște paralelism. Sentimentele nu pot fi prevăzute, închipuirea
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
într-o matrice a lucrurilor al căror mormânt e însăși memoria. O memorie ce adăpostește îndeobște emoții mai vii, mai puternice decât cele pe care imaginația le poate plăsmui. Când rememorăm o muzică oarecare, sensibilitatea-i se revarsă zdravăn asupra afectului nostru, în vreme ce atunci când ne închipuim, improvizând la pian, o nouă muzică nu putem păstra fermă și constantă pentru o perioadă mai lungă de timp încărcătura emoțională. Totodată, imaginația sonoră nu este mărginită la ordinea și forma surselor (propriu-zis muzicale sau
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
Parlamentele". S-a vorbit puțin - acum ceva mai mult - despre "mentalitate", dar se omit să se înțeleagă prin această gândirea, capacitatea de înțelegere, îmbinate cu unele cunoștințe (stocate nu în computer, ci în memoria umană unde se amestecă și cu afecte, cu diverse asocieri) și cu anumite calități morale - adică, toate, particularități de ordin psihologic. Unele confuzii dovedesc și lipsa de cultură psihologică: am auzit acum, de pildă, identificarea motivatie-motivare. Aceeași optică nu numai îngustă, dar și falsificatoare este implicată în
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
a copilăriei pe care o cifrează, cu care se joacă de-a v-ați ascunselea, dar de care nu se poate elibera. Nu e nimic sentimental (dimpotrivă, grafia sentimentală e ștearsă minuțios, cu guma), dar fuga de expresia imediată a afectului nu constituie decît o ofrandă ce i se aduce, id est o confirmare a sa. Ocolirea patetismului are ecouri grave în adîncul ființei scriptice care posedă propriul său patetism, secund, însă care n-ar putea exista fără patetismul subînțeles al
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]