1,137 matches
-
un raport de profundă și afectuoasă responsabilitate. Păstorul este într-un oarecare fel tatăl și mama turmei, fratele și sora fiecăruia; nu este un administrator, nu este un contabil, nu este un organizator. Păstorul este cel care are relații profunde, afectuoase și responsabilități prietenești pentru fiecare. Și iată rezultând tema vocației, a chemării. Am spus, chiar din prima zi, că fiecare dintre noi are o chemare, o vocație pe care trebuie să o cunoască în mod gradual. În exercițiul pe care
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
prin traduceri (bune) se poate obține într-o altă limbă decât cea a origina(r/l)ului ceea ce se cheamă "ați face o idee" de ea, un fel de sosie cu care intrăm în relații, mai mult sau mai puțin afectuoase, cu un fel de ignoranță față de ceea ce e în sine și pentru sine poezia cu pricina. Intrăm într-o comunicare afectivă și (în cazul poeților) și "meșteșugărească" (în sensul acela de "uite, domnule, cum a făcut și a dres, uite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
monedei europene a produs două efecte: unul comic, altul tragic. * Tehnologizându-și viața, omul devine el însuși o mașinărie. * Ce să alegi: zâmbetul publicitar al occidentalului sau grimasa amară, dar sinceră, a românului? * Răceala occidentalului transpare și prin cel mai afectuos zâmbet; căldura românului se simte și într-o înjurătură neaoșă. * Pe oameni îi poți ușor compara unul cu altul; mai dificil e să-i asemeni. * Occidentalii iubesc mai sec animalele, dar le protejează mai atent. * Progresul tehnic regresează afecțiunea ființei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
același verb pe care Isus îl folosește în scena discutată mai sus: Noli me tangere. și acest element, aparent nesemnificativ, dar cât se poate de real, apropie cele două personaje din Luca și din Ioan. La Ioan, Isus interzice „atingerea” afectuoasă din partea Mariei Magdalena, în vreme ce aici fariseul condamnă atingerea vicioasă a „păcătoasei”. Spre deosebire de Marcu și Matei, unde gestul femeii are un sens premonitoriu, echivalând cu o îmbălsămare avant la lettre, Luca își construiește scena cu o semnificație evident penitențială. Femeia intră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le spuse Sampath. Dar nu putea decât să fie fermecat din nou de ele, de fiecare dată când le vedea, și vocea sa era una de părinte afectuos care încearcă din greu să fie dezaprobator. Normal că vă e rău după toate astea. De fapt, și mie îmi e puțin rău. Le iertase de tot. Nu putea să-și acuze maimuțele cele adorabile. Nu era vina lor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
GATA SĂ PUNĂ RĂMĂȘAG CĂ METODELE UTILIZATE ÎN ULTIMII ANI PENTRU A DETERMINA GÂNDURILE ASCUNSE ALE ADVERSARULUI ERAU FUNDAMENTATE ȘTIINȚIFIC ȘI CĂ ÎN CONSECINȚĂ REZISTENȚA OPUSĂ VA FI SLABĂ. SE ÎNTOARSE LA DELINDY SEARA, ÎN JURUL OREI DOUĂZECI ȘI UNU. TÂNĂRA FEMEIE ERA AFECTUOASĂ ȘI NERĂBDĂTOARE SĂ ÎI FACĂ PLĂCERE, DAR ATÂT DE CRISPATĂ ÎNCÂT NU FU ÎN STARE SĂ RĂSPUNDĂ AVANSURILOR LUI. FĂRĂ SĂ SE SIMTĂ FRUSTRAT, MARIN TRASE CONCLUZIA CĂ DELINDY TRĂIA DRAMA UNUI OM CARE SE TEMEA CĂ PATRIA SA VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
avea s-audă vocea lui Naji prin fereastră, însă zgomotul străzii era mult prea puternic: un bubuit constant, pe note joase. Femeia îl sunase deja de vreo douăsprezece ori numai că să audă vechiul mesaj înregistrat pe robot, un mesaj afectuos, pe care soțul ei îl compusese pe vremea când încă mai învăța engleza - „Numele, mulțumesc. Vă rog, lăsați mesaj. Eu sun înapoi” - și pe care Irene voia să-l audă iar și iar doar ca să se amăgească, preț de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ideea asta cu răspunderea generală. Pe bucățele s-a ajuns aici. E ca și cum În loc de o pădure cu copaci enormi te-ai gândi la plante mici cu rădăcini superficiale. Civilizația modernă nu mai creează mari fenomene individuale. Răposatul Arkin, În general afectuos și indulgent, știa cum s-o facă pe Margotte să tacă din gură. Era un bărbat Înalt, splendid, pe jumătate chel, mustăcios, cu un creier subtil În cap. Teoria politică Îi fusese domeniul. Preda la Hunter College - preda pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vorbiți, este absolut imperativ. N-au auzit niciodată un punct de vedere ca al dumneavoastră, spuse Feffer. Cămașa roz de oxford Îi Întețea culoarea feței. Barba, nasul drept, mare, senzual Îl făceau să arate ca François Premier. Un personaj repezit, afectuos, perseverent, vulcanic, Întreprinzător. Avea bani băgați În bursă. Era vicepreședintele unei companii de asigurări guatemaleze pentru lucrătorii de cale ferată. Specializarea sa la universitate era istoria diplomației. Aparținea unei societăți prin corespondență numită Clubul Miniștrilor de Externe. Membrii săi alegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nume emancipat: Artur. Sammler regretă că nu era atât de bun la amintiri de familie. Contactele contemporane fiind oarecum nesatisfăcătoare, l-ar fi ajutat bucuros pe Gruner să clădească trecutul. — Îl iubeam pe bătrânul Hessid. Știi, eram un copil foarte afectuos. Sunt sigur că erai, zise Sammler. Abia și-l amintea pe Gruner când era copil. Ridicându-se În picioare, spuse: — Nu te obosesc cu o vizită lungă. — O, nu mă obosești. Dar probabil că ai lucruri de făcut. La biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tine. — Mda. Soția ta, poate? — Nu, nu. Feffer zâmbi repede, și continuă repede, așezându-se pe marginea băncii. Purta o jachetă albastru Închis cu rever dublu și cu nasturi mari sidefii. Brațul i se puse pe spătarul băncii și rămase afectuos lângă umărul lui Sammler. — Nu soția. Doar o fată pe care o mai fut din când În când și de care am grijă. — Înțeleg. Totul pare atât de rapid. Brusc am senzația că e ceva electronic apropo de contactele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grădină, spuse Wallace. Wallace nu avea spirit de observație și Îl interesa prea puțin ce fac alții. Dar tocmai din acest motiv punea mare preț pe lucurile pe care totuși le observa. Ce observa prețuia. Întotdeauna se purtase amabil și afectuos cu Shula. Pe ce limbă le vorbește, poloneză? Pe limba schizofreniei, mai mult ca sigur. Îi citeam pe vremuri Alice În țara minunilor. Florile alea vorbitoare. Grădina cu flori vii. Sammler deschise ușa de la camera pacientului și Îl văzu ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pantofii dumneavoastră? — Mi-a fost greu să Îi Încalț și acum nu pot să le leg șireturile. Mai am o pereche acasă. Se poate să trecem pe la apartament? Doctorul vorbește despre dumneavoastră tot timpul. — Chiar așa? Este un om foarte afectuos. Nu vreau s-o vorbesc de rău pe doamna Gruner, dar știți cum era. — Nu foarte demonstrativă. Emil Închise ușa și, ocolind corect mașina, se așeză pe scaunul șoferului. — Ei, era foarte organizată, spuse el. Ca stăpână a casei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întâlnește cu o cunoștință. Un bărbat cu părul roșcat, parcă portocaliu, care o îmbrățișează sub ochii mei uimiți și o sărută lung, lipicios (se vede clar, ca sub o lupă, cum li se scurge saliva pe la colțurile buzelor!!!), o linge afectuos pe gură, pe pomeții obrajilor, încurajat de docilitatea ei, de răspunsul ei pătimaș... Eu reacționez violent, îi dau tipului cu pumnii în cap, îl împing la o parte, îl izbesc cu vârful pantofilor. Mama se resemnează, nu zice nimic... În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de grade. Te rog să crezi că eu nu i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte! - și Nory se uită cu înțeles la Lina, care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult, Mini! Te ascult! zise afectuos și împăciuitor. Nory e fata bună dar te necăjește. Când nu ești de față, repetă tot ce ai zis tu, ce ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine, a luat singur, zâmbea afectuos Cezar. Sâc! Sâc! — Caramba! Obraznicule, își continuă alergarea Teofana vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de dulci îți sunt buzele. — Nerușinatule!se depărtează tot mai mult Teofana — Și calde și catifelate! — Ciau! Ciau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care le purta cu ea, măcar să-l îmbrățișeze! Acesta însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe Vișinel. Vișinel, prin întregul lui comportament, nu arăta că ajunsese la înțelegerea că toate aceste porniri afectuoase ale Inei sunt izvorâte din inima unei mame îndurerate, chiar și atunci când aceasta încerca să-l convingă că el aparține acestei familii: - Mama ta adevărată sunt eu, Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bucuriilor. Din puținii lui bani, din economiile strânse de-a lungul a câțiva ani, într-o taină desăvârșită, Vișinel comandase la cel mai bun lutier din Reghin o vioară pentru a o oferi drept cadou lui Mihăiță, pentru prietenia caldă, afectuoasă ce i-o arătase de-a lungul timpului. Vioara sosise! In una din serile ce au urmat, după ce trecuse un timp de la discuția avută cu Vișinel pe tema controversatei sale alegeri, privind renunțarea la continuarea studiilor, când Alex intră în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că nu numai azi a procedat așa pentru întâlnire. Ce nu-mi place la el este părul care-i cam rebel, cum de fapt și el este un distrat ( se gândea la altercația din parc). Este politicos, atent și extrem de afectuos.”. toate acestea îi treceau prin minte, din dorința de a găsi o motivație pentru sentimentele pe care le simțea înfiripându-se în inima ei față de băiatul din parc. S-au adus la masă două doboșuri și o cafea. —Ție tot
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
persoanele care se iubesc. Pot spune că pe Matei îl iubesc foarte mult, poate că este și genul meu. Dacă Robert era mai rece, deși și cu mine a fost foarte tandru, mai calculat, Matei este o fire caldă, protectoare, afectuoasă. Lângă el te simți nemaipomenit de bine. Este, în unele situații, mai aiurit, dar prin sinceritate, spontaneitate, te atrage foarte mult. —Îți doresc să rămâi cu el. Nu se știe, Simona. Nu vezi cum sunt bărbații? Aici te iubesc, aici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bomboană de fată. A trecut peste purtarea mea tâmpită din ajunul plecării ei. M-am simțit atât de bine în cele câteva zile în care am fost împreună. Am reușit să ne cunoaștem mai bine. Este atât de dulce, de afectuoasă, spirituală. —Ești foarte norocos Matei c-ai întâlnit o asemenea fată. Te felicităm și vă dorim să fiți fericiți! Ai grijă să nu mai dai cu bâta-n baltă c-ar fi păcat! Leontina a pregătit masa în timp ce discutau și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa“. Pielea de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute de departe. „Te crezi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în fire, rotindu-și privirea pentru a putea cuprinde totul, gândindu-se "în curând eu voi fi stăpân, aici". Eugen se purta foarte rece atât cu socrii lui cât și cu Oana, pe care deși o iubea, nu putea fi afectuos cu ea. Privirea lui glacială îi îngheța pe bătrânii lui socri, chiar și pe Oana, până aceasta reuși să-l cunoască. Aici el avea totul, ceea ce nu avuse niciodată. Totuși părea nemulțumit deși nu era. Din banii câștigați de el
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
citire în stele și cititul în stele e o chestie împotriva lui Dumnezeu. Tata era un om foarte grijuliu. Dar ocupat cu serviciul și obosit acasă. După decesul mamei, avea nouă ani, tata a devenit mult mai cald și mai afectuos decât înainte și parcă era alt om. Mama a fost un gen ce căuta să-și ascundă afecțiunea, pentru că știa că nu-i bine să arăți prea multă afecțiune unui copil, pentru că asta îi alterează personalitatea, sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]