1,812 matches
-
rămas adânc întipărite în spiritul și în inima mea. Când m-am întors, după seara descrisă anterior, am simțit că mi-a fost îndeajuns pentru o singură zi și m-am dus la culcare. (N-am mai putut mânca moluștele afumate; mai târziu a trebuit să le arunc.) M-am trezit a doua zi, după ora nouă, și am constatat că afară ploua. Vremea specifică Angliei își schimbase din nou decorul. Peste mare se lăsase o lumină de un cenușiu deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu atâția rulmenți și i-am cerut un loc de casă. Însă pentru locuri de casă, sunt mai buni consilierii primăriei. Iar dacă prinzi unul cu pisica bunicii beteagă, om te faci“. La celălalt capăt al mesei, un stomatolog ușor afumat dă din cap neîncrezător: „Adu-mi-l mie sâmbătă după-masă pe deputatul ăsta al tău cu o infecție la măsea. Să-l văd eu cum mi se uită în ochi ca un copil care și-a pierdut părinții și scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tandrețe -, iar când nu-și mai poate juca rolul de etalon al puterii și bogăției, să-l abandonezi în mijlocul orașului și să te faci nevăzut! Unii oameni pot coborî sufletește și mai jos, dar nu cu mult mai jos. Oase afumate În iarna lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în care se ajută pușcăriașii când unul dintre ei e lăsat la vatră ca să se apuce din nou de furat: mă admira mult un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dezlegat vreodată un careu. Dar îmi era foame, familiei mele îi era foame, țării întregi îi era foame și, fiindcă foamea bate rușinea, așa cum în armată funcția bate gradul, mă îndreptam spre abatorul din Titu atras de mirajul unor oase afumate. Gestionarul fusese fără echivoc, în modul acela suprarealist în care se purtau discuțiile despre carne, brânză și cafea în 1987: „Să vină domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre afumate“. Astăzi, invitația sună lugubru, dar pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
piață nu găseai decât gâturi și gheare de pui și „adidași“ de porc, condamnă o Românie pe care n-o cunosc și n-or s-o înțeleagă niciodată. Dacă eu o făceam pe rebusistul ca să capăt pe sub mână niște oase afumate tocmai de la Titu, nu era dintr-un minus de demnitate, ci, dimpotrivă, dintr-un exces. Având de ales între a fi demn din perspectivă istorică și a fi demn în ochii alor mei, am ales de fiecare dată a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o supă, dar ascunde-o, să nu ne vadă dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a compara modul în care m-am simțit eu învingător când mă întorceam acasă cu brațele pline cu oase afumate și modul în care se simt justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dădeau adevărate spectacole de muzică și poezie. Eram foarte apreciat de bunicul. Toți au observat că sunt nepotul său la care ține cel mai mult. Uneori îmi dădea, pe ascuns, bomboane, special cumpărate, dar și câte o bucată de slănină afumată pe care o consumam împreună cu ai mei. Bunicul îmi spunea Goli. Nu l-am întrebat de ce-mi spunea așa, dar îmi plăcea cum pronunța el acest nume, simțeam căldura sufletească cu care mă înconjura. Când eram la școală colegii
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
erau lipovenii, dar aici trăiau și: ruși, tătari, bulgari și români. Ocupația principală a locuitorilor era pescuitul. Existau numeroase cherhanale, Jurilovca fiind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "un centru foarte important de export al icrelor negre și al peștelui afumat"820. În aceeași perioadă, Jurilovca avea: 416 case, 4 prăvălii, 15 mori și 17 fântâni. Biserica rusească din Jurolvca fusese construită în anul 1871 și avea hramul "Înălțarea Sfintei Cruci". Serviciul religios se oficia în limba rusă de către 2 preoți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător." Asemenea momente, în care narațiunea își biciuiește cititorul și îi urcă acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
i-a prilejuit lui Nichita Stănescu raportări la Eminescu de acum folclorizate: "Aici, Miorița a devenit Odă în metru antic" (la Casa Pogor), "Eminescu ne-ar lua limba înapoi" (la Editura "Junimea" reacție la o întrebare nepotrivită a unui june afumat). Ori de câte ori ajungea în Dulcele Târg trecea, obligatoriu, pe la Teiul lui Eminescu și bojdeuca lui Creangă; odată, m-a rugat să-l însoțesc într-o călătorie fără cuvinte prin vechile ulițe ale Țicăului întomnat. "Bătrâne a concluzionat la despărțire îți dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dădeau adevărate spectacole de muzică și poezie. Eram foarte apreciat de bunicul. Toți au observat că sunt nepotul său la care ține cel mai mult. Uneori îmi dădea, pe ascuns, bomboane, special cumpărate, dar și câte o bucată de slănină afumată pe care o consumam împreună cu ai mei. Bunicul îmi spunea Goli. Nu l-am întrebat de ce-mi spunea așa, dar îmi plăcea cum pronunța el acest nume, simțeam căldura sufletească cu care mă înconjura. Când eram la școală colegii
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Mai să protestez, dar îmi dau seama că atitudinea lui Rosén e singura realistă. ISA ar fi avut de pierdut dacă am fi refuzat să consumăm alcool în timpul serviciului. Grozav de multă mâncare: scrumbie cu ceapă, scrumbie cu condimente, calcan afumat, cârnați, friptură, spată de miel, brânzeturi. După-amiază defecțiune la un releu electric al abatorului. N-am avut încotro și am stat degeaba. Tra-tație cu căpșuni, smântână, cafea, whisky și suc Grappo. Apar câțiva vecini, atmosferă plăcută, toți nemaipomenit de prietenoși
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de disciplina respectivă, care le provoacă repulsie și teamă. În învățare, un eșec generează un alt eșec, după cum progresele realizate se constituie în premise pentru alte reușite. Mobilurile învățării Era iarnă. O lampă de cinci focuri cu petrol, cu sticla afumată pâlpâia gata, gata să-și dea duhul. În încăperea joasă, neîncăpătoare, toate cele opt persoane care alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă și plănuiau treburile pentru a doua zi. Mie
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și prispele, care
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
oase În basculele pe care le trimit la Fabrica de Clei. Era pentru prima dată când ne chemau și pe noi să le ținem companie. Salamul n-avea zgârciuri pe care să le fi dat la câini. E carne macră afumată, da, e pentru export, nu mai contenea plutonierul să-și laude marfa, și moș Victor că ținea aicea, Costele, să-mi iei și mie un sac de pulane ca să duc la țară, și-i numără douăzeci de sute În palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vântu’, nici pământ’. I-era tare frică să nu care cumva să se afle și să se-ntindă treaba asta. M-a dus cu mașina la Hanu’ din Salcâmi și m-a ținut numai pe băuturi și mâncăruri fine, mușchiuleț afumat și coniacuri, nesuri cu frișcă și Kenturi, părințele, și-am dormit două nopți la căsuțe. Ce să vă mai spun, vere, cât de delicat și simțitor era? A plâns când i-am spus că nu mă mai primește tac-su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu arestarea lui. Fritz s-a bucurat că i se acordă atîta atenție și vorbea cu satisfacție despre „chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum am spus "29 crivaturi de lemn din care unul sfărâmat". Existau câteva obiecte de uz comun: un vas pentru agheasmă, o "cățuie" de afumat, "doi feredei (sic) pentru fereduit" și de asemenea "două feredoare de spălat picioarele". Nu era nici o încăpere pentru baie, ci numai spălătorie de rufe. Se făcea baie în saloane, în condiții precare, utilizându-se în acest scop un burete, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pată" (Diamantul Nordului) "Galbena steauă fără lumină" (Nu e steluță) " Ce caută raza din ceruri venită, Din galbena steauă ce aleargă prin cer" (Cînd marea) Amprenta grea "a elementarității cosmice" apasă și asupra interioarelor din proza poetului: "Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat"45. Astrul de veghe rămâne luna pală "epitet cheie al limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de bucurie ca în alte zile, astfel îl știau prietenii săi cutrierând în fiecare duminică și zi de sărbătoare satele noastre, ici copiind un desen de pe o mobilă veche, colo fotografiind o poartă țărănească, iar mai departe cumpărând o ladă afumată descoperită de el în fundul vreunui pod pentru care plătea bucuros oricât i se cerea din puțina sa leafă”... (G.Rotică, necrolog din 1921 despre profesorul arhitect Ion Ștefureac în Glasul Bucovinei din 7 iulie 1936 - care a colaborat și la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cît pestește apa sub punte, atîta să pestească pruncul sau prunca.“ Legătura cu broaște pisate pusă la pîntece e bună de facere ușoară. Femeia care nu mănîncă carne de porc în zilele Crăciunului, nici în ale Paștelui naște ușor. Limbă afumată e bună de facere ușoară. Femeia îngreunată se pune cu pîntecele, ușor, pe sulul de la urmă, cînd se taie o pînză, ca să nască ușor. Femeia însărcinată să nu descalțe pe nimeni, nici să nu tragă cioarecii* cuiva, că apoi nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
caise, piersice, cireșe, agrișe), siropuri și compoturi puțin Îndulcite. Alimentele interzise sau cu restricții sunt : - fripturi din carne de porc, oaie, miel, gâscă, rață, vânat, pește gras prăjit ; -grăsimi animale, slănină, untură, mezeluri, cârnați, afumături, conserve, pește oceanic (sărat sau afumat); -supe concentrate de oase sau carne, ciorbe, sosuri cu rântași, prăjeli, icre, maioneze, ochiuri și omletă prăjită, sare În exces, cartofi prăjiți ; - brânzeturi frământate, grase, sărate și afumate, kefir; -zarzavaturi fibroase, ațoase și cu celuloză dură (ridichi, gulii, fasole uscată
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
-grăsimi animale, slănină, untură, mezeluri, cârnați, afumături, conserve, pește oceanic (sărat sau afumat); -supe concentrate de oase sau carne, ciorbe, sosuri cu rântași, prăjeli, icre, maioneze, ochiuri și omletă prăjită, sare În exces, cartofi prăjiți ; - brânzeturi frământate, grase, sărate și afumate, kefir; -zarzavaturi fibroase, ațoase și cu celuloză dură (ridichi, gulii, fasole uscată, mazăre, linte, ciuperci, vinete, ceapă, usturoi); - condimente iuți și iritante (piper negru, boia iute, ardei iute, hrean, muștar, murături. oțeturi); -pâine neagră (bogată În celuloză grosieră), coajă de
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
și de aceea se interzice consumul alimentelor cu conținut ridicat În glucide (fructe, legume verzi, fasole boabe, mazăre, bob, cartofi, varză, castraveți, gulii, lapte dulce, produse zaharoase). De asemenea, nu se vor consuma grăsimi animale, slănină, mezeluri, afumături, sosuri, pește afumat, rântași prăjiți, condimente iritante (piper, ardei iute, boia, ceapă), paste făinoase, pâine multă, fructe oleaginoase (nuci, alune, migdale), gemuri, dulceață, băuturi alcoolice și răcoritoare reci. În diareea de putrefacție, datorată unui exces proteic În intestinul gros, se impune o dietă
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]