1,915 matches
-
țintea cu privirea când își sorbea căușul cu răcoare la izvor. Totul îi plăcea în lumea ei! Nimic din pădure n-o înspăimânta, doar îi cunoștea toate semnele, toate zvonurile. Ei bine, într-una din zilele astea de umblet se afundase binișor printre copaci. Un vânticel prielnic zviduise de umezeală cărările, acestea părând acum ca desenate, adevărate linii luminoase, căi printre copaci. De obicei, în astfel de plimbări, privea mai cu seamă în sus, prin preajmă, aliniindu-se parcă trufiei copacilor
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
o temenea și se îndoi de trup. Își îndreptă corpul și, cu fruntea tot înclinată, mormăi ceva, neînțeles decât mai târziu, când Natalia repetase îndelung în minte sunetele spuse de acesta: Silvan. Alinatul își mai plecă o dată privirea și se afundă în desiș, lăsând-o pe tânăra nelămurită dacă vietatea era făptură de om sau nu? Mai presus de orice, nu-nțelegea cum îl ajutaseră ierburile celea netrecute pe la icoana din tinda casei?! Luându-și seama, fata își continuă preumblarea prin
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
că te-am iubit prea mult, A fost destul ce am pierdut, La noi dragostea-i un cult Iar sexul,integrare-n absolut. Pe zi ce trece sunt străin, Nu regăsesc portretul tău, Sunt zile veștede, puțin, câte puțin,mă afund în hău. Sunt zile limpezi, ca și azi, Când pun ușor ordine-n gânduri, Dar,cât de ușor poți să și cazi Când ai în minte valuri tulburi. Tu, totuși, mă însoțești mereu, Mă ajuți să cred că sunt voinic
SCRISOARE DE LA GOLIA(OSPICIU) de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375681_a_377010]
-
XXIV. ÎN UMBRĂ TĂCERILOR, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. În umbră tăcerilor În umbră tăcerilor prin mireasma valurilor Mă las purtată de-un timp călător , Regretele târzii ce-apun în calea zorilor Ne-afunda -n tăcerile aceluiași dor .... În foșnetul culorilor pe inserat Îți mai sclipesc privirile curate , Când în dânsul stelelor ai răsunat Ecouri târzii prin șoapte picurate. Îmi regăsesc nuanțele pe aripi de vânt, Păstrând în nemurire timpul ce trece ... Și din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
pleacă altu-n noapte. Tăcerile sacrificate plâng. De n-ar mai fi aproapele departe! De n-aș avea dorință s-o mai sting cu vin pelin și fiert aleatoriu în miezul mizantropilor dovleci. Aș inventa minutul provizoriu în care să te-afunzi,să nu mai pleci! Referință Bibliografică: MINUTUL PROVIZORIU / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MINUTUL PROVIZORIU de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375726_a_377055]
-
în relație cu existența lui. Dacă nu vom fi atenți, ne vor scăpa amănuntele și nu vom observa că... „ceva” se petrece. Rămâne doar magia nopții de vară și foșnetele nedeslușite ale întunericului care ne împresoară, ne învăluie și ne afundă în mister, o țesătură magică, fosforescentă , făcută din praf de stele, în care aerul vibrează la cântecul a mii de greieri. În nopțile cu lună plină, nopți pline de taine și mister, se deschide o poartă , în lumina splendidă a
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
fost frumoasă, Cum de ai renunțat la viața păcătoasă? Maria Magdalena: Doamne, Tu m-ai ajutat Și pe Tine Te-am urmat. Judecătorul: Spune, Fiule risipitor, De ce roșcove tu ai mâncat, Pentru că tatăl n-ai ascultat? De ce nu te-ai afundat Și mai mult în păcat? Tu însă ai renunțat Și spre casă pașii ți-ai înapoiat. Fiul risipitor: Eu de-acasă am plecat, Toți talanții i-am stricat, Prieteni falși mi i-au mâncat, Gol am rămas și nemâncat, Dar
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
v-am alungat. Cei din partea stângă: Plâng, plâng, Doamne plâng, Milă ai de sufletul nostru nătâng. Judecătorul: O viață întregă ați avut, Dar bârna din ochiul vostru nu ați văzut, De la Mine să plecați, În iazul de foc să vă afundați. Cei din partea stângă: Dăm un comision mai gras, Facem mătănii în avans. Judecătorul: De la fața mea să pieriți, În iazul de foc să vă ofiliți. Cei din partea stângă: Nu! Judecătorul: Voi cei de la dreapta mea, Uite, masa-i pregătită, Și
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
pecete ce spune vieții: s-a sfârșit! Pe drumul vieții zbuciumat am admirat mulțimi de flori Dar vai, culese se-ofileau și își pierdeau parfumu-n zori... Am auzit mulțimi de vorbe care alină sau rănesc Și-am întâlnit iubiri ce-afundă dar și iubiri care zidesc! Pe drumul vieții-am învățat că dragostea e chintesența Trăirii pe acest pământ ce dă inimii frumusețea Și-am învățat că ea, iubirea e mai presus de tot și toate Un lanț ce leagă două
AM ÎNVĂŢAT PE DRUMUL VIEŢII... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379167_a_380496]
-
că folosiți drept model un cal putere! Dacă ați introduce în știința voastră „un drac putere” ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
scheletul rămăsese. Flacăra se înălță deasupra coroanelor copacilor și pâlpâia voioasă. Dracul îl târăște pe Pătru după el până ajunge în partea opusă a lacului. Acolo diavolul îl eliberează și pătrunde între flăcări unde scormonește pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o pune pe mal. Suflă asupra sa și din flăcări rămâne doar o rămășiță galben-albăstruie. Imediat introduce unghia ghearei în încuietoare și capacul se ridică brusc. Valdescu este orbit de strălucirea aurului
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
dar te-am făcut bogat! - E al meu? Ce să fac cu atâta aur? Autoritățile îl vor confisca! - Nimeni nu se atinge de bogăția ta. Dacă ești deștept, o poți înmulți de mii de ori! Pătru se aplecă și-și afundă amândouă palmele în galbeni exclamând în culmea fericirii: - Aur! Aur! - Nu te bucura prea mult că jumătate este al meu! - Poftim? - tresări bărbatul sărind ca un resort în picioare. - Precum ai auzit! Jumătate din comoară îmi aparține! Așa a decis
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
să fim din lemn de tei pentru ca tot ceea ce ne definește prin credință să fie revelat cât mai lesne, să spargă toate crâmpeiele lesturi de blocaje firesc sau nefiresc construite de natura firii umane a fiecăruia. Tot căutând soluții mă afund tot mai mult în alte și alte blocaje interioare tot mai profunde și nu reușesc întotdeauna dacă nu sunt cumva atât de vechi încât am și uitat de unde au pornit. Aruncă și tu, Victore, o bilă cu zimți de cristal
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
și de trup făcând greoaie ori imposibilă înaintarea noastră spre zorii unui alt început. Mai mult, după ce ne-am curățit puțin trăim cu toții o obsesiva nevoie de a ne murdări din nou, de a ne pângări și de a ne afunda în nămolul tuturor apostaziilor neopagane. Este explicabil de ce neliniștea și nemulțumirea noastră sufletească devin strigătoare la cer. ● Trăim în această lume ca si cum metafizica n-ar fi întâlnit încă istoria. În naufragiul nostru istoric porumbelul pe care l-am trimis nu
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
Dar mintea noastră s-a îndepărtat de inimă și cercetează teritorii care poate au prea puțin de-a face cu binele, cu nevoile și condiția spirituală a ființei omenești. Inima rămasă singură și limitată la funcțiile ei biologice, emotional-sentimentale, se afunda mai adânc în noaptea singurătății. Ceea ce s-a întamplat cândva în istorie, si anume schisma existențiala dintre mintea și inima omenească, a ajuns acum un fel de schizofrenie de masă, colectivă. Până când se va apropia iarăși mintea de inimă. ● Civilizațiile
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
mângâie inimile noastre trăitoare de prea mult timp în suferință, ură, minciună, trădări și lașități de tot felul. În această spurcată și mincinoasă vreme în care viețuim și care parcă nu se mai termină, vreme care ne înglodează și ne afundă cu toate păcatele ei tot mai mult în nemernicie, dezumanizându-ne profund, poezia lui Mugurel Pușcaș e ca un ghiocel alb, pur, adevărat, sfielnic, care se vrea a fi vestitorul schimbării, cel care după atâta amar de suferințe și necazuri
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
mi doresc să ard sub vreasc de foc, fildeșul nopții, mântuie-l, femeie, veșmântul tău de lacrimi în mine n-are loc ... Spațiul poetic al focului este „expresia încărcată de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
peste câmpuri fără haine bruma-i călăuza ceții. Printre câmpuri, fără gânduri ne plimbăm în tinerețe acum slobode de rânduri doruri multe nasc tristețe. Printre stele ce -s pe ceruri ne visăm sclipind în lume viață plină de misteruri ne afunda în genune... Fără stea și fără nume! Referință Bibliografica: FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378768_a_380097]
-
în piept și fără a spune un cuvînt își scoate pantofii, ciorapii, isi salța pantalonii până la genunchi și pornește peste cîmp. Nu a întors capul, dar știa că Anne va veni după el.... A ridicat mîinile că într-o cruce, afundându-se desculț în iarbă verde, lasînd vîntul să îl învăluie Iar fiecare pas prin iarbă aducea o lacrima de bucurie în ochii larg deschiși.Plîngea de bucurie, plângea de dor.... În lumina caldă a asfințitului Petru și Anne păreau două
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
liniștit, la sunete și la orice alte lucruri e nepăsător, de dragoste și de ură fuge; cel care-n loc ascuns trăiește, și hrana-i e puțină și, trupul biruindu-și-l, cuvîntul și gîndul își stăvilește, în cugetare se afundă și necutremurat rămîne [315]; cel care egoismul său lăsînd, violența, orgoliul, dorința, mînia și bogăția, la avere renunță și se îmblînzește, una cu Brahman poate deveni. Identic cu Brahman, sufletul senin, durerilor străin și patimilor [316], egal cu tot ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce înregistrează într-un anumit moment istoric succese politice și militare, ci era concluzia finală și concretizarea "idealurilor" unei întregi generații de "gînditori", care împingeau, nu doar propria Națiune, ci întreaga omenire pe marginea prăpastiei. Și așa-numita Realpolitik își afundă rădăcinile într-un teren metafizic alogen, neoccidental: vechea, înrădăcinata și întărita convingere despre autonomia politicii față de morală [367], prin Machiavelli și alți scriitori occidentali, își are originile în politica indiană, după cum am menționat mai sus [368]. Oricum, responsabilitatea directă a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
împlinească ceea ce doresc" (cf. G. PERROTTA, op. cit., II, p. 211). Într-adevăr, dorința este aceea care umple spațiul temporal al vieții, dorința mișcă pe om de la un obiect la altul, de la o acțiune la alta, dorința îl îmboldește să se afunde în noianul de nimicuri al multiplicității materiale, dorința îl alungă din urmă clipă de clipă pînă la pragul morții: dorința. Dacă pentru filosoful grec năzuința nu trebuie să se împlinească, pentru că, odată împlinită, dorința însăși e moartă, ucisă, ea care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aerul unui expert. Îi iau pensonul și reiau lucrul. Ai salutări de la Tudose, zice. Cioc, cioc: Hatmanu. Emoționat, îl invit cu o reverență din ultimele lui tablouri cu șambelani. Mă conduce la șevalet și mă-ndeasă în scaun: continuă! continuă! M-afund în lucru. Văzîndu-mă atît de mut, zice: ai salutări de la Surdu. Și mustăcioara lui celebră se lungește. Zîmbesc și eu și spun: merci, maître. Cioc, cioc, cioc, apăsat și imperativ. Mă șterg pe mîini, îi dau pensonul lui Vitcu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în cînd, cîte-un impuls. E ora cinci jumătate. Vorbește Clinton. 21 iulie Mai ies o dată pe la unsprezece jumătate. Luna bate razant pe cupola Fundației și totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]