221,754 matches
-
nimic despre muzica românească. Au urmat, cu obstinație, nenumărate vizite, concerte, recitaluri, stagii, amoruri... A dirijat cam tot ce înseamnă orchestre simfonice românești, a sclipit în festivaluri de muzică nouă, a constituit un model pentru tinerii noștri instrumentiști, astfel încât a ajuns să ne suporte pe deplin cu toate erorile și defectele noastre. Mai mult, Barrie ghicește totdeauna când este nevoie de el, iertându-ne slăbiciunile ori tratându-ne cu îngăduință când suntem în cofă și cu franchețe când ne aflăm pe
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
suferință, iar redundanța - din belșug. Desigur, la un festival de muzică nouă (în care predomină primele audiții) te duci însoțit de un anume risc: este ca și cum urci un munte pentru a vedea de sus răsăritul de soare. Iar când ai ajuns, poți avea surpriza unui cer înnorat; chiar dacă ai ratat răsăritul, ai parcurs totuși drumul. Un drum ca al celui mai frumos imn, care se naște din imnurile neizbutite, pentru că dacă nimeni nu exersează compunând imnuri, nu se va ivi niciodată
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
dacă după Copenhaga el va fi mai maleabil în chestiunea alegerilor anticipate, dacă se va mulțumi să-l joace pe premierul-minune în foi de viță ori dacă va trece decisiv la contraatac. Probabil că, sub influența propriei camarile, Iliescu va ajunge chiar să se descotorosească de învățăcelul fidel, cândva, ca o umbră, dar care, după preluarea puterii, dă semne energice de independență. Jocul de-a anticipatele are drept miză eliberarea lui Năstase de tutela nașului său politic. Decalarea generalelor față de prezidențiale
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
Dar nu putem a nu ne da acordul la, bunăoară, următoarea lapidară apreciere a "curbei evolutive" a unui Eugen Barbu: "Eugen Barbu a cărui Groapă a fost discutată, pagină cu pagină în acel cerc (condus de Mihail Chirnoagă - n.n.), a ajuns autor lansat și, din anticomunist feroce, cum se considera și, mai ales, ținea să se manifeste, a devenit articlier de frunte al propagandei antiburgheze". După cum nu ne poate lăsa indiferenți o consemnare lucidă a slăbiciunilor de caracter, fără îndoială autentice
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
a poetului cu poemul, niciodată desuetă (Spun înțelepții:/ Timpul vindecă totul,/ Absență lasă în urmă,/ Tăcere, uitare./ Și totuși, iată, încă mă obsedează/ Diminețile polare din internat). Nu este vorba numai de autobiografic ci și de acea simplitate la care ajung puțini poeți. Prin urmare, identificarea pomenită nu se întâmplă numai cu ceea ce poetul își amintește ci și cu ceea ce creează. Poezia lui Sergiu Adam, privită de data aceasta dintr-un unghi istoric (o istorie a picturii), trece ca într-o
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
atenția asupra primejdiilor care pîndesc în epoca modernă sensibilitatea poetică", alături de suprarealism în abordarea visului ca punct central al meditației și creației poetice. Grupînd capitolele în funcție de perspectivele diverse asupra visului, considerații despre diverse epoci se amestecă, dar pe ansamblu cartea ajunge la conturarea unei linii istorice generale urmărind de fapt evoluția definiției dominante dată visului. Analizele consacrate unuia sau altuia dintre autori sau conceptelor teoretice dezvoltate în cadrul unui curent sînt extrem de utile pentru o înțelegere comparatistă a visului, dar secțiunile de
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează fără să distrugă, și își râde de retorică. Există și texte ce propun un soi de tragism care nu ajunge la marginea posibilităților, întrucât eșuează în patetic și, în final, în comun. Ștefan Caraman creează personaje liniare, dominate de o singură latură, dar care se rup dramatic (și melodramatic) prin moarte, suicid, fugă, crimă, ca un tribut senzaționalului, în lipsă
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
dată "beneficiem" de alt gen de proză: i-am zis ironică și aluzivă pentru că, încă din titlul volumului de proze scurte semnate de Vasile Gogea semnalele citatului și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva vreun sâmbure coagulat de substanță, astfel încât citarea să nu trădeze fișele, epicul să nu moară în virtual. Ei bine, la Vasile Gogea, sursele sunt destul de ușor identificabile: la
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
nu are criterii valabile pentru a stabili o relație sau un eventual punct comun cu asemenea fond, dureros experimentat de înaintașii lui. După cât m-am străduit să pătrund în complicatele filoane care au dat naștere la atâtea dezbateri și opinii, ajung la convingerea că important este faptul că opera își urmează cursul firesc. Iar, în privința comentariilor, ele exprimă întrutotul pe fiecare din semnatari, indiferent de timpul material și spiritual când au fost scrise.
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
multe lucruri sînt întîmplătoare. În privința cazului Priboi cele mai multe nu sînt, dar nu cum vrea el să ne convingă. Nu e întîmplător că el a fost securist. Nu e întîmplător că a fost pus să "monitorizeze" Europa Liberă. Nici că a ajuns parlamentar nu e întîmplător. Ristea Priboi are două probleme personale pe care încearcă să le pună în spinarea României și pe seama răutății presei. Că a fost un securist de încredere al regimului Ceaușescu - că altfel nu ar fi fost pus
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
Priboi, e tot România. Dar patriotismul de pe vremea lui Ceaușescu, în rezumat securistic, n-are nici o legătură cu intrarea în NATO și cu Parlamentul de azi al României. Înțeleg că Priboi e iritat că dintre toți foștii securiști care au ajuns parlamentari despre el scrie presa cel mai mult. Dar cu ce e de vină presa că el și-a imaginat că nu se va afla ce a făcut pînă în '89? Că Priboi o ține pe-a lui ar fi
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
acest fel nici măcar nu sunt însoțite de o bibliografie. Ideea că așezarea sub un text a numelui tău te obligă să delimitezi ceea ce îți aparține de ceea ce este preluat de la alții a rămas străină multor elevi și chiar multor studenți ajunși în faza pregătirii lucrării de diplomă. Unii dintre ei au devenit profesori și au continuat aceleași practici. Sunt rare lucrările de grad care se constituie într-o mărturie a unei experiențe la catedră cu adevărat personale, cele mai multe se prevalează de
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
actuale. Cum se vede fapta ucigașului solitar (replică dîmbovițeană, avant la lettre, la sniper-ul care a terorizat capitala americană în ultimele săptămîni) pe diversele paliere ale societății românești - Președinție, CSAT, guvern, partide politice, mass-media, ONG-uri, opinia publică și cum ajunge ea prin manipulări succesive, să schimbe cursul istoriei - situația degenerează pînă în pragul unui conflict interetnic major și, în final, ca ultimă soluție, se trece la schimbarea guvernului -, iată miza cărții lui Bogdan Teodorescu. O deloc surprinzătoare miză politică pentru
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da în vileag potopitoarea ipocrizie a unei societăți ajunsă la opulență prin mijloace care nu-l privesc pe străin. Dar nici în Occident, fantasmele lăsate în urmă nu sunt inactive, cel plecat simte urma celor ce și aici îl au în vizor. Și iată-l pe fugar căruia i
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
a trecut prin sita trecuților ani - repede de tot uitați, iar de tinerele generații ignorați - simte ironia vezicantă a acestor versuri, înțelege revolta insului la constatarea "că nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ ca în străinătate". Chiar ajuns pe un nou continent, obosesia călăului îl persecută pe emigrant, iar ceea ce vede, pe unde hălăduiește, îi ascute simțul critic refractar unui pozitivism absolut. Altfel, nici rândurile emigrației nu-i stârnesc poetului sentimente tocmai tandre, așa cum o percepe, în inerție
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
elvețiană, a zgomotoaselor Manifeste Dada. El propune imaginea, mereu susținută de documente - amintiri ale primilor amici de la Cabaretul Voltaire, corespondență, mărturisiri abia travestite în "romanul" fragmentar al lui Tzara din 1923, Faites vos jeux, interviuri, - a unui personaj destul de aparte: ajuns la Zürich pentru studii de Filosofie (Marcel Iancu se afla deja acolo, student, dar câștigându-și existența și... cântând prin restaurante, împreună cu fratele său, melodii românești și franceze!), Tzara intră în contact cu societatea boemă, destul de pestriță, a tinerilor refugiați
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
despre "un soi de barbar autostilat", "un barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără scrupule", iar constuctivistul Hans Richter despre "un individualist - și mai degrabă, într-un anume sens, un cinic"... Fapt este că Tzara ajunge foarte repede protagonistul "insurecției de la Zürich", va conduce revista "Dada" iar spectaculoasele Manifeste îi vor asigura foarte repede un prestigiu cvasi legendar. De pe acum, el intră în legătură cu figuri de frunte ale modernității literare și artistice, de la Marinetti, Apollinaire, F. Picabia
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
primăvara, ți-ai luat frumos iubita și ți-ai atârnat-o de un copac ca să înfrunzească, să dea și ea frunze, flori, nu știu cum, și că, de atunci, deodată, te-ai apucat de scris... Și scrii și tot scrii și ai ajuns celebru, gata să iei și premiul Nobel... Ori să-i frapezi cu un citat, scandalos, din André Gide care susține că a fi scriitor înseamnă a fi oarecum neonest și că ți-a venit într-o zi să scrii după ce
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
orb și surd: "Mulți nu pot crede în spusele celor care au scăpat din infernul roșu, despre torturile îndurate. Lumea liberă închide capitolul cruzimii omenești la înfrîngerea lui Hitler. Mulți occidentali nici nu vor să asculte. Războiul le este de ajuns! Celor care cunosc totuși realitatea și știu că în țările comuniste există mii de închisori, de lagăre de concentrare, de azile psihiatrice, le pot spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
și fiscul occidental, și altfel când vorbești despre cei inspectați doar de colegi de serviciu, chefuri sau, mai nou, de golf.) Cum învârtitul în jurul cozii e nu doar o specialitate națională, ci și singura posibilitate rămasă de-a analiza lucrurile, ajungem inevitabil la dosarele Securității. Adevărul este că top-ul revistei "Capital", cuprinzând miliardarii nației, ar fi fost cu adevărat convingător dac-ar fi fost publicat în paralel cu dosarele de securitate ale acestora. O operație cu atât mai neceară cu
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
puțin profesioniști decât oamenii lui Timofte. Ci pentru că valuta forte reprezentată de "secretele de stat" e infinit mai prețioasă pentru clica de la putere decât siguranța financiară a țării. Banii vin și pleacă, dar securiștii rămân pe loc. Astfel s-a ajuns ca Priboi să fie considerat pensionar de lux al S.R.I.-ului, iar dosarul său de mardeiaș să intre în categoria celor legate de "siguranța națională". De data aceasta, chiar îi cred pe domnii de la S.R.I. Sunt sigur că printre filele
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
prin Europa Centrală când Zidul s-a păbușit - mă aflam în Ungaria, apoi în Iugoslavia chiar în clipa când zeci de mii de nemți fugeau din Est prin Ungaria, iar imperiul slav de sud al lui Tito se prăbușea; am ajuns în Germania de Est imediat după aceea. În timpul acelor evenimente scriam poezii pe terasele unor mici cafenele din Budapesta, Berlinul de Est și Skopje. Deși pe atunci interesul meu ca poet se concentra asupra unor evenimente spirituale personale, ele erau
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
linia postmodernă la modă în lumea snobilor; dar era gata s-o urmeze. Își făcea datoria și aștepta ca artiștii și criticii să și-o facă pe a lor. Revăzând o nouă antologie de poezie maghiară pentru Hungarian Quarterly, am ajuns la concluzia că tradiția uimitor de rodnică a Ungariei, înflorind fără întrerupere începând cu secolul al XVI-lea, a început să se usuce odată cu preluarea puterii de către comuniști după al doilea Război Mondial. Nu și-a mai revenit de atunci
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
Sava. N-am numărat. Dar e la mijloc un paradox: epoca anterioară era mai stabilă. E plauzibil ca un moderator să fi rezistat mai mult înainte decît după 1989. Tranziția a scurtat viața emisiunilor și a moderatorilor. Chiar dacă n-au ajuns în situația antrenorilor din fotbal, schimbați mai des ca starea vremii, colegii dlui Tucă din televiziune au zilele numărate chiar din clipa în care apar pe ecran în calitate de realizatori de emisiune. E un titlu de glorie pentru Antena 1 de
Tucăshow - 1000 by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14583_a_15908]
-
fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor, a ajuns la acea vibrație ce încălzește muzica. Vocal a fost impecabilă, desfășurând cu eleganță liniile prelungi, flexibile, proprii lui Massenet, avantajată de egalitatea pe toată întinderea a glasului ei frumos timbrat și de luminozitatea acutului. Mihaela Stanciu s-a achitat cu
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]