77,170 matches
-
tău”, căutând lumina pură, paradisul pierdut, conștient fiind că „ azi femeia mea / a mea/ a mea / nu mai doarme niciunde”... și totuși „ în atingerile mele neliniștite”, acesta are senzația că „mă respirai / cum eu te respiram/ din miezul unui trandafir alb” (Altfel, firesc) Spațiul ideii este spațiul unde se pot refugia fulgerele și flăcările sufletului mistuit de incertitudine. Unde ești tu „devenită zână / devenită prințesă/ devenită morgană” ... se întreabă poetul cuprins de o viziune halucinogenă , arătându-i-se aievea cum „în mijlocul
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
tu „devenită zână / devenită prințesă/ devenită morgană” ... se întreabă poetul cuprins de o viziune halucinogenă , arătându-i-se aievea cum „în mijlocul unei procesiuni de încoronare / că trandafirii și-au rupt din petale / pentru a-ți săruta piciorul gol.”( Atât de albă). „sufletul ei? Rodica Cechirdan iartă! / Iartă / că abia azi ne-am amintit ce frumos zâmbea” ( Iartă-ne, Rodica!) Ființa pereche, mama, iubita, a dispărut în vălul cețos al timpului, lăsându-i pe cei dragi în brațele durerii și deșertăciunii. „te-
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
de ghiocei/clopoțeii de argint îmi șopteau în ureche/ e primăvară / e primăvară /rostește numele ei / mi-am croit cărare printre rugi și tei/buburuze îmi strigau fluierând/ e lumină /e lumină / rostește numele ei / îmi cădeau în ochi cupole albe de cercei /mugurii de plopi mă îndemnau insistent / e dimineață / e dimineață /rostește numele ei / chiar și un izvor plăpând își făcuse obicei /să îmi spună susurând / e soare / e soare / rostește numele ei / l-am rostit (Martie) Metaforele esențializate
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Am înțeles, to’a’șu’ colonel, se execută executantul și se așeză pe un scaun, lângă soba din birou, ștergându-și chelia transpirată cu un batistoi cadrilat și ponosit. Colonelul Stancu Vasile, se apropie de mine, întinzându-mi o batistă albă, chitită dreptunghiular și... parfumată, după cum aveam să aflu ceva mai târziu. ‒ Ține! Păstreaz-o și șterge-te de sânge!... Să știi că, dacă ții apăsat, ți se va opri hemoragia! Mă ocupam cu igienizarea mestecătoarei și a gogoșarului, mirându-mă că
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1470681817.html [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
pe care le face Sculptorul, cu majusculă - Marele Sculptor - în mine, eu reverberez. Astfel, am pus chiar într-un poem această realitate care ține de actul meu de creație: „Ecouri ale propriei mele dăltuiri, îmi sunt dăltuirile, Sărmane întruchipări, galbene, albe. Eu nu sculptez, eu reverberez, Șoaptele iubirii se împiedică și în mine, sărmanul. Ți dacă astfel e dat, ce alta pot face sub soare, A face mai bun decât marelui flutur și alb, Cutie de rezonanta, eu sunt.” Dacă actul
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_sculptorul_liviu_mocan.html [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
dăltuiri, îmi sunt dăltuirile, Sărmane întruchipări, galbene, albe. Eu nu sculptez, eu reverberez, Șoaptele iubirii se împiedică și în mine, sărmanul. Ți dacă astfel e dat, ce alta pot face sub soare, A face mai bun decât marelui flutur și alb, Cutie de rezonanta, eu sunt.” Dacă actul de creație ar fi o expresie a lumii mele - așa cum cei mai mulți artiști încearcă să-și creeze o lume și ei sunt împărații acelei lumi - profunzimea lucrărilor mele, ca ființă umană, ar merge, probabil
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_sculptorul_liviu_mocan.html [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
atunci când orice atingere la suprafață e plăcută, niciun contact cutanat nu prevestea iadul, ce iad, când se așteptau la frumosul din ei multiplicat cu îmbrățișarea stelelor nocturne și de peste zi, agățate între timp pe pereții goi și nepersonalizați ai camerei albe de refugiu. Erau în mijlocul încăperii așezată în mijlocul stațiunii Techirghiol, erau în univers și universul nu întârzia să se rotească cu ei într-o lume absurdă, blândețea se transformase în violență fără voință, nimeni nu forța pe celălalt, dar sângele se
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_crezi_ca_lumea_e_a_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
se transformase în violență fără voință, nimeni nu forța pe celălalt, dar sângele se prelingea ca într-un război făcut pe timp de pace, iar participanții se întrebau: de ce? De ce? Ea tăcea o vreme și se retrăgea în fildeșul său alb, ori de câte ori se apropia el, ea se contracta cu frică și previziune ... de ce? De ce?... doare ... ce te doare? ... atingerea ta în adâncime ... ce să fac atunci?...avea douăzeci și cinci de ani, iar ea cu un pic mai puțin, și era toată o
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_crezi_ca_lumea_e_a_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
mal; cu frizura stricată, dârdâind în rochia de nuntă, abia aștepta să ajungă la local. Litoralul i-a făcut o impresie urâtă, abia atunci realiza că pentru ea marea însemna soare, apă albastră sau verzuie cu valuri veșnice și vapoare albe sosind sau plecând sub cerul limpede. Nuntașii o scrutau din priviri, nu știau cine e, iar alții pe motiv că știau că e prietena lui Raul, din Ardeal. Au stat la mijloc în locuri centrale. Ascultau muzica turcească ce era
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_crezi_ca_lumea_e_a_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal se auzea apropiindu-se zgomotos. Apariția lordului M.Joseph o surprinse și se retrase după perdea deși nu erau șanse să fie observată, camera era cufundată în întuneric. Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mânat de lord. Făcea ture în jurul grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia mai ciudat o noapte
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1421760573.html [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
retrase după perdea deși nu erau șanse să fie observată, camera era cufundată în întuneric. Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mânat de lord. Făcea ture în jurul grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia mai ciudat o noapte memorabilă? După minute bune, lecția de echitație s-a sfarsit. Bărbatul descălecă mângâind apăsat spatele calului. îi șoptea cuvinte și îl ajuta să se
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1421760573.html [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
după ce stătusem o noapte pe o bancă, într-o celulă arhiplină ... adorm frânt. Și atunci, în noaptea aceea chiar, sunt dăruit cu un vis miraculos, o vedenie. Nu-L văd pe Domnul Iisus Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă - albă și strălucitoare - și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, este o fericire totală și înlătură totul; sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, este
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
stâlpi. În jurul stâlpilor erau înșirați o sută de călușari, rezemați după datina poporului, cu mâinile și capul pe bâtele lor ghintuite cu argint. Pe cap aveau căciuli negre din blană de miel, împănate cu betele și pene aurite. Purtau cămăși albe până la genunchi, care se strângeau în creț printr-un brâu de piele (șerpar) încărcat cu bumbi. Opincile erau legate după datina romană, cu curele roșii, șerpuite peste pulpe până la genunchi și cu zurgălăi de argint, în contrast cu cioarecii albi de postav
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul by http://uzp.org.ro/calusarii-de-la-jocul-tracic-al-sabiilor-de-pe-vremea-lui-xenofon-pana-la-dansul-ritualic-cu-bate-baba-novac-calusarul/ [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
Purtau cămăși albe până la genunchi, care se strângeau în creț printr-un brâu de piele (șerpar) încărcat cu bumbi. Opincile erau legate după datina romană, cu curele roșii, șerpuite peste pulpe până la genunchi și cu zurgălăi de argint, în contrast cu cioarecii albi de postav. Vătavul era un muntean pe nume Florian, cel mai renumit călușar al timpului. Odată ce Principele și Doamna Munteniei au sosit, la un semn al lui Florian a început muzica și cei o sută de călușari din jurul stâlpilor au
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul by http://uzp.org.ro/calusarii-de-la-jocul-tracic-al-sabiilor-de-pe-vremea-lui-xenofon-pana-la-dansul-ritualic-cu-bate-baba-novac-calusarul/ [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
dorului în piept îi e ispită Departe-n zări lucește soare șui pecete inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai sunt cocoare.! Iubito, te-aș ruga să mi le-aduci cu aripile albe de iubire, în lotca mea, pe fluviul dintre lunci unde era atâta fericire. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: barcagiu / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Barcagiu.html [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
vise, cândva promise de o mai veche fericire a mea Și parcă... mă simt mai bine! În luciul de apă, încă străveziul chip... mă privește'a mirare; mulțumindu'mi sfios și încet, încet; căpătându'și culoare! Din dosul unui halat alb, o asistentă cu suflet de înger mă'ntreabă: - Mai doare?! Simt răni sângerânde în urme adânci de lanțuri flamânde ! - Da... încă mai doare! Dar poposind un timp aici... precis mă va pansa o floare!... Referință Bibliografică: Capcanele minții / Bianca Aura
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1431856417.html [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
nr. 699 din 29 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poezii de Ion I. Părăianu TOTU-N LUME ... Suflă vântul cu putere peste leagănul de piatră și mai șterge din durere celor ce-au rămas pe vatră . Crucile parcă-s mai albe, de ne'nțeles este scrisul; florile spânzură salbe spălate prea des cu plânsul . În firidă, jos, pe soclu pâlpâie o lumânare, iar din poza, cu monoclu, trist privește mama-n zare . Într-un brad de pe potecă încrustat e- un epitaf
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1354257367.html [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
Acolo unde cred că ești Nici trenurile nu străbat Acolo că de sticlă par Pădurile de brad brumat. Tot mai departe simți și taci Adăugat la rest mereu Și nu mai pot înainta Decât pierzandu-ma și eu. Cum ninge, alb e orice drum Și alb respira-ntregul timp Nici nu te-aș recunoaste-acum Desperecheat și fără nimb. Mi-e milă și să-mi amintesc Dar nici să uit nu mă îndur Câtă parere-i în destin Câtă greseala-i împrejur
CONSTANTA BUZEA, UNUL DINTRE CEI MAI MARI POETI ROMANI CONTEMPORANI, A PLECAT IN CERURI, LANGA ADRIAN PAUNESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Constanta_buzea_unul_dintre_cei_mai_mar_mihai_marin_1346416012.html [Corola-blog/BlogPost/359073_a_360402]
-
desculță Unde-am văzut cu ochii, Nu mi-a lipsit nici casa Nici aerul, nici viața, Nu mi-a lipsit nimic Din tot ce e lumesc, Am hoinărit desculță În lanuri de uitare, Cu flori de nemurire Prinse în părul alb, Nu mai eram copilă Eram de-o veșnicie Uitată pe cărarea Ce duce către cer. Cu pașii grei purtați alene Ma îndreptam spre porți închise Și mă rugam ca firul vietii Sa mai amâne cursul său, S-apuc să bat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/alina_avram/canal [Corola-blog/BlogPost/343323_a_344652]
-
vieții mele,Și am fugit desculțăUnde-am văzut cu ochii,Nu mi-a lipsit nici casaNici aerul, nici viața,Nu mi-a lipsit nimicDin tot ce e lumesc,Am hoinărit desculțăîn lanuri de uitare,Cu flori de nemurirePrinse în părul alb,Nu mai eram copilăEram de-o veșnicieUitată pe cărareaCe duce către cer.Cu pașii grei purtați aleneMa îndreptam spre porți închiseși mă rugam ca firul vietiiSa mai amâne cursul său,S-apuc să bat în lemnul tareținut în balama de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/alina_avram/canal [Corola-blog/BlogPost/343323_a_344652]
-
căruia-mi trecuse prin cap așa ceva în timp ce-l priveam, dar mă temeam să nu mă vadă cineva, atâta am așteptat: am stârcit jos în calea cățelului, așteptând să se întoarcă. Era tare frumos și gras - cu botul scurt și gros, alb pe picioare, burtă, peste mijloc și în jurul ochi- lor și negru în rest - așa că pe loc l-am și bote- zat Bulfei. Văzâdu-mă stând în calea lui, cățe- lul s-a oprit din alergat la mai puțin de un pas
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475818715.html [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
spune că acel cântec e al păsării spin altcineva rostește numele lebedei negre undeva cândva cele două ecouri de cântec se reunesc în palma mamei când la sânul copt gura flămândă a copilului soarbe cu nesaț hrana vie a universului albă iubire densă metaforă a vieții într-un pumn de copil care se deschide tot mai larg tot mai larg... 25 mai 2014 Referință Bibliografică: azimă și lapte / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1241, Anul IV, 25
AZIMĂ ŞI LAPTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1401016072.html [Corola-blog/BlogPost/350560_a_351889]
-
consistent prin importuri. În context, a avertizat, tot public, că se dă un curs periculos unei politici bugetare relaxate. În sensul că, în timp ce populația și economia acumulau bani și-și sporeau cheltuielile, bugetul în loc să-și raționalizeze cheltuielile (să adune bani albi pentru zile negre) le înmulțea prin deficite mari. Cum au fost câștigate două partide dintr-o dată. Notez că BNR nu s-a limitat la avertismente publice. Și nici la câteva decizii. A fost elaborată o strategie în contrapartidă. La o
De ce evit polemicile by https://republica.ro/de-ce-evit-polemicile [Corola-blog/BlogPost/338437_a_339766]
-
de gară, leneși și somnoroși și care, în preajma Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților (1953), deveniseră brusc plini de amabilitate, schimbau fețele de masă, zâmbeau cu gura până la urechi și lepădau vestele pătate cu muștar, pentru a-și pune altele albe, deoarece ,,prestigiul țării e în joc la orice colț de stradă și zâmbetul este sarcină de partid. Și pentru că românul are mândrie națională, toată lumea s-a conformat’’ (p. 16), de la bețivi, oarecum simpatici, până la gură-cască îmbrăcați în salopete albastre, ușor
Dan Ghițescu – omul care vine din est by http://uzp.org.ro/dan-ghitescu-omulccare-vine-din-est/ [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
venit să ne faci o vizită? De unde răsărise această făptură de vis? Și ce frumoasă era, cu părul ca spicul de grâu, cu câte o pereche de cireșe la urechi, cu flori de romaniță prinse în păr, cu o rochie albă ca spuma laptelui, cu ambele mâini întinse spre el să îl îmbrățișeze. O fi vreo zână? - Te-ai speriat? Pe mine mă cheamă Ileana. Tu cum te numești? - Rică. - Ai plecat de acasă și te-ai rătăcit? - Am plecat de
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Rica_nazdravanul.html [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]