78,666 matches
-
Sectorului 7, un activist argeșan, promovat de gruparea oltenilor din jurul Tovarășului. Istorii lipsite de orice interes pentru Letiția care, la o săptămînă după ședința povestită mai sus, a început să se întîlnească o dată pe săptămînă, în garsoniera de la capătul Bălții Albe, cu Radu.
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Emil Brumaru La focu-ascuns al sufletului tău îmi înfloresc iar mîinile dibace Ce-or ști din trupul alb și sfînt a-ți face Un instrument, și pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
alunecă moartea ori de câte ori încearcă să mă prindă în schimb sufletul arde până la cer După ce l-am stropit cu votcă vântul îl umflă ca pe un zmeu copilul din mine se aruncă în beznă ca pe un derdeluș argintiu o pasăre albă îi soarbe zâmbetul de pe chip și mi-l stoarce în palme stau cu fața la Dumnezeu și aștept să-mi regenereze trupul doi maidanezi și-au făcut culcuș în orbitele mele adâncite și calde ies doar noaptea la pradă îmi adulmecă pe
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
însemnare din jurnalul lui Quarles, un citat fictiv dintr-un jurnal fictiv la puterea a doua. Lucy, femeie "modernă", bogată, frumoasă, cinică, egoistă, de o sexualitate capricioasă, rîde cu gura deschisă la o glumă a lui Quarles și cerul aproape alb al gurii ei îi reamintește brusc de albul din gurile lacom căscate ale crocodililor pe care-i văzuse în India, în grădina zoologică din Jaipur, cînd un paznic le arunca bucăți de carne crudă. Asociația de idei a cărei "victimă
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
toate gusturile. În această carte, poezia acelora care au debutat în anii '80 începe cu Nicolae Popa. Între cele cîteva poezii ale sale incluse în antologie, se evidențiază Nimic nou, în care poetul găsește mijloace să-și exprime, în vers alb, cu punctuație sumară, frămîntarea între două lumi. Este, întîi, lumea considerată în mod obișnuit reală, pe care însă el o vede ca pe o imagine prea limpede ca să poată fi reală (ce altceva ar putea să însemne ideea mai limpedelui
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Gheorghe Istrate (poem dramatic) Motto: Trup trăitor prin cuvinte cărțile mele-s morminte alb ridicate peste rambleu ele sunt micul meu mausoleu Personajele: Dumnezeu (D) Nenăscutul (N) Mama (M) Tatăl (T) D: ...sunt infinitul neînceput... N: Dar tu unde ești mumă a nimănui? Mâna mea mică nu te atinge precum nufărul mlaștina. Hai dă-
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
termin și tocmai îți zămisleam pleoapele fiindcă acolo în mine încă mai rămăsese puțină lumină. N: Mă închinau niște păsări ciudate de abur mărunt și am alunecat în apa cea veșnică. M: Vânătă-i ziua pe dinafară - pe dinlăuntru e albă ca laptele meu. T: Vinovată e clipa - cuta timpului rea. Eu am ars podul dintre cuvinte mi-am lins tălpile sfâșiate pe drumuri otrăvite și m-am întors în hamul meu ruginit târându-mi carnea prin toate stricăciunile vieții. M
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
în condica cerului. N: Gura mea încă nu are verbe și nici nu va glăsui vreodată noblețea cuvintelor eu glăsuiesc doar prin umbrele lor viitoare. Eu am veacuri multe în neființa mea - voi doar pământ... M: Am avut o zi albă îngropată într-o zi neagră tu atunci ai venit prăbușin-du-mi abrupt înălțarea cineva L-a furat pe Dumnezeu din mine fără tunet și fulger fără furtună tu ai rămas ca o }ară-niciodată-ntâmplată ca o biserică a pântecului meu născocitor tu
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
uscată. T: M-am uitat în foc și-am văzut genele tale privindu-mă moartea însăși e o împărăție cu lacătele mereu descuite și fără pază până la tine oasele mele nu se țeseau nici cât pulberea drumului într-o zi albă eu voi fi tu într-o zi neagră eu voi fi eu. D: Adu-ți aminte rostirile vechi: Și spune mormântului Ťtu ești tatăl meu iar viermilor: voi sunteți mama și surorile meleť" cartea mea își zbate aripile fiul luminii
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
se întîmplă de altfel în lumea întreagă doar șefii de gară în uniformă cu chipiuri roșii mai înțepenesc când trec pe lîngă ei trenurile fără oprire între Budapesta și Viena în timp ce o mamă grijulie în ținută de jogging impecabil de albă încearcă să fugă la fel de repede ca și fiul ei de pe bicicletă Ora cinci și cinci, 5 mai 2005 firma OPTICA din pasagiul Vilacrosse și-a pierdut litera O fata care servește azi la Blues Café a uitat să aducă laptele
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
cîndva și undeva Geraldine renunță să doarmă la Hotel Eidolon într-un loc în care crestele munților par și mai ușor de atins într-un coș de răchită unde se odihnesc unul lîngă altul pentru eternitate un mosorel de ață albă și altul de ață neagră în palma hotelierului invizibil la îndemîna trecătorilor cu hainele destrămate și pielea intactă
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
al lui Stelian Constantinescu, cofetăria "Peristeri", lipită de un mare magazin de mezeluri, "La Pescaru", în care pătrundeai ca într-un frigider, căldura de-afară invitându-te să-l vizitezi fie doar pentru puțin-tică șuncă de Praga, cu nelipsitul strat alb imaculat de sub șorici, ce ți se topea în gură mai bine decât untul. De coteai spre Calea Moșilor, dădeai de-o mare plăcintărie a unui sârb, care, pe lângă produsele de patiserie, oferea iaurt din oale mari de pământ, iaurt țapăn
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
de peretele din fund, cu rafturile înțesate de pungi din plastic, fotografii de acum 50 de ani, ustensile de primă necesitate ale fostului meu soț - ciocane, șurubelnițe, cuie și cuișoare, cîrlige, inele de perdele, prize dezafectate, minuscule și misterioase spirale albe, bucățele hexagonale de metal frumos strunjite dar orfane de obiectul pe care îl slujiseră, și cîte altele, plus pernițe, pături decolorate, cești și tacîmuri desperechiate (să nu fie nevoie de ele, dar vorba aia, pentru orice eventualitate) - peste dulăpiorul cu
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
care viață sau în care moarte le voi scrie ea stă în miezul acestei pietre galbene și îmi numără cuvintele nenăscute de sub limba veșnic neastîmpărată ea stă în miezul acestei pietre galbene și îmi piaptănă părul negru cu un pieptene alb și strălucitor din os de jaguar ea stă în miezul acestei pietre galbene și se spală pe obraz și pe mîini chiar cu sîngele care îmi curge din obraz și din degete ea stă în miezul acestei pietre galbene și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
de pe tine și iubește-mă așa jupuit cum ești cu sîngele tău și cu carnea ta șiroind de pe tine și scrie-mi pe dedesubtul pîntecului poemele care nu se vor pierde niciodată de pe suprafața pămîntului și scrie-mi pe măduva albă a oaselor cum plămădești tu din carnea ta roșie șiroindă soarele lumilor viitoare hai nu țipa de durere durerea te ține viu durerea te face nemuritor și veșnic durerea te face zeu hai nu-ți mușca limba de durere ci
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
tzara aici în periferiile pitice și schiloade ale europei eu nu mai am poftă să cos aripi de îngeri peste jegul multimilenar al bucureștiului adorat eu nu mai am poftă să sar într-un picior de pe un fir de bărbă albă pe un alt fir de barbă albă al mult prea răbdătorului dumnezeu eu nu mai am poftă să mai am poftă de ceva vreodată în această provincie etern cu splina prea mică etern cu inima prea măruntă * mă întrebi dacă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
ale europei eu nu mai am poftă să cos aripi de îngeri peste jegul multimilenar al bucureștiului adorat eu nu mai am poftă să sar într-un picior de pe un fir de bărbă albă pe un alt fir de barbă albă al mult prea răbdătorului dumnezeu eu nu mai am poftă să mai am poftă de ceva vreodată în această provincie etern cu splina prea mică etern cu inima prea măruntă * mă întrebi dacă nu mi-e frică teribilă că va
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
de ea se dezlipește de pietrele galbene și se lipește pe cer la orizont * nu îngere nu te vreau în orbite nu te vreau în cuvinte și mai ales nu te vreau în bucata de carne care mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
și mai ales nu te vreau în bucata de carne care mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea foarte albă pe frunte nu îngere nu-ți pleca umil fruntea și nu cerși bunăvoință oricît de puțină
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea foarte albă pe frunte nu îngere nu-ți pleca umil fruntea și nu cerși bunăvoință oricît de puțină azi nu te vreau azi sînt departe de tine azi eu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea foarte albă pe frunte nu îngere nu-ți pleca umil fruntea și nu cerși bunăvoință oricît de puțină azi nu te vreau azi sînt departe de tine azi eu sînt și miezul și coaja cuvîntul departe azi îmi iubesc moartea azi îmi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
cuib de dor nomad. În vis, doar Oltul meu îl scalda, Pan-o miji sub brazda apretata Privirea mamei de sub geana caldă Din bulbi de așteptare înghețată. Pe prispa unde iarnă a trecut Doar pânză de paianjen știe Câtă durere albă a țesut, A dus, sau, mi-a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
încăpea, si un colț din Pădurea Letea, cu ale sale mii de brațe, si poate și un gorun sau un stejar falnic. Pentru jocuri de lumini și de umbre, am să pun, ca pe o tablă de șah, cativa copaci albi și negri, iar la poalele lor am să plantez un mănunchi de lăcrămioare și doine. Iar toate am să le încap pe o mică frunză roșiatica de arțar, pe care să o țin în palmă și să o ud cu
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
l la gură . ZEIȚA DE TURCOAZ este o Îndrăzneață formă de relief liric, În care colinele pretextului, pădurile textului și pășunile alpine ale subtextului Își unesc fericit teritoriile. Dumitru M. Ion WHITE LION sunt puternică, dragul meu, sunt un leu alb. șiam să mă ridic din ochiul lacrimei... am plâns cât un fluviu, pentru că am văzut În viitor! știam că tu mă vei părăsi, iar! pentru alte femei. am plâns și plâng, si poate voi mai plânge, nu am cum să
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
și plâng, si poate voi mai plânge, nu am cum să Iți explic câți fluturi zboară În interiorul meu, cum mor și mă lasă cântând de dor... să implor jocul fericirii, luna iubirii. LÂNGĂ ÎNGERI un tablou, o candela, patru crini albi... și-o lumină de taină! lacrimile mele deschid cartea memoriei... și mi-aduc aminte ultimele lui cuvinte rostite de tastele unui calculator... „cu bine, latona." am ramas singură Într-o lume cu gust de hârtie... știu că o să mă ardă
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]