965 matches
-
pe alcoolic. Un individ devine alcoolic cu mult înainte de a-și seama de acest lucru. În același timp, alcoolismul este o boală rușinoasă și, virtual, nimănui nu-i place să se vadă într-o lumină nefavorabilă. Din această cauză, după ce alcoolicul începe să perceapă faptul că depinde de băutură, el tinde să refuze această realitate (așa-numitul fenomen de negare a realității). El va considera că alcoolici sunt cei care beau mai mult decât el. S-a afirmat că minciuna și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu-i place să se vadă într-o lumină nefavorabilă. Din această cauză, după ce alcoolicul începe să perceapă faptul că depinde de băutură, el tinde să refuze această realitate (așa-numitul fenomen de negare a realității). El va considera că alcoolici sunt cei care beau mai mult decât el. S-a afirmat că minciuna și reaua-credință constituie o regulă pentru indivizii alcoolici. Dar negarea realității pe care o practică de foarte multe ori alcoolicul se adresează mai mult lui însuși decât
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
negare a realității). El va considera că alcoolici sunt cei care beau mai mult decât el. S-a afirmat că minciuna și reaua-credință constituie o regulă pentru indivizii alcoolici. Dar negarea realității pe care o practică de foarte multe ori alcoolicul se adresează mai mult lui însuși decât celor din jur. Pentru alcoolic este mai important să se dezinformeze pe el însuși (pentru a reduce tensiunea dată de conștientizarea unei potențiale pierderi a controlului și distrugerii propriei vieți și a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
mai mult decât el. S-a afirmat că minciuna și reaua-credință constituie o regulă pentru indivizii alcoolici. Dar negarea realității pe care o practică de foarte multe ori alcoolicul se adresează mai mult lui însuși decât celor din jur. Pentru alcoolic este mai important să se dezinformeze pe el însuși (pentru a reduce tensiunea dată de conștientizarea unei potențiale pierderi a controlului și distrugerii propriei vieți și a-și salva stima de sine) decât pe cei din jurul său. Driga, Postelnicu și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pe cei din jurul său. Driga, Postelnicu și Cosmovici (1999) arată că negarea oferă un caracter particular bolii numite alcoolism. Este vorba despre un set complex de procedee și mecanisme psihice defensive (desigur, în cea mai mare parte inconștiente) prin care alcoolicul autentic distorsionează realitatea (bea fără a se controla, fapt care îi afectează nu numai propria existență, dar și pe cea a familiei), pentru a-și justifica și a-și apăra consumul de alcool față de eventualele influențe sanogene din mediu (desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
severă a uzului excesiv de alcool poartă numele de dependență alcoolică. Pe de altă parte, se folosește termenul de codependență pentru a se desemna ansamblul de suferințe și modificări psihoemoționale și sociale pe care uzul excesiv de alcool le provoacă membrilor familiei alcoolicului și altor persoane apropiate acestuia (prieteni, colegi de muncă etc.). Este important de știut că negarea realității este prezentă într-o mare măsură și la codependenți. Partenerul de viață al unui alcoolic tinde să nege suferința din familie față de persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care uzul excesiv de alcool le provoacă membrilor familiei alcoolicului și altor persoane apropiate acestuia (prieteni, colegi de muncă etc.). Este important de știut că negarea realității este prezentă într-o mare măsură și la codependenți. Partenerul de viață al unui alcoolic tinde să nege suferința din familie față de persoanele din afara acesteia și induce acest consemn al secretului și copiilor. Prin urmare, aceștia suferă, dar nu se confesează. De cele mai multe ori, deoarece partenerul consideră alcoolismul o boală rușinoasă sau dorește să evite
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
la cei proveniți din familiile în care nu se bea, fără ca acest lucru să trimită neapărat către un genetism explicativ al fenomenului de alcoolism (deși o anumită vulnerabilitate transmisă genetic este posibilă). Alcoolismul este o boală ascunsă. În general, atât alcoolicul, cât și familia sa ascund ceea ce li se întâmplă. Virtual, nimeni nu știe cu adevărat amploarea dramelor care se consumă în căminele în care alcoolul îl transformă periodic pe titularul familiei într-o persoană iresponsabilă: de la simpla perturbare a somnului
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cuprinde 30 de itemi dihotomici la care subiectul trebuie să răspundă cu DA/ NU. Un copil care a răspuns pozitiv ( DA) la cel puțin 6 itemi sau la mai mulți poate fi considerat caz cu cel puțin unul dintre părinți alcoolic. După Jones (1991), un scor total cuprins între 2 și 5 ar putea reprezenta un indiciu pentru faptul că mediul familial al subiectului respectiv a cunoscut cel puțin o problemă legată de consumul de alcool (apud Charland, Coté, 1996). Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
2 și 5 ar putea reprezenta un indiciu pentru faptul că mediul familial al subiectului respectiv a cunoscut cel puțin o problemă legată de consumul de alcool (apud Charland, Coté, 1996). Dacă în prezent se folosesc pentru depistarea copiilor de alcoolici alte teste mai succinte, noi am preferat acest test cu 30 de întrebări care, prin caracterul lor explicit, pot oferi un cumul informațional de netăgăduit privitor la situația din familiile de alcoolici neabordabile direct. Facem precizarea că întrebările privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în prezent se folosesc pentru depistarea copiilor de alcoolici alte teste mai succinte, noi am preferat acest test cu 30 de întrebări care, prin caracterul lor explicit, pot oferi un cumul informațional de netăgăduit privitor la situația din familiile de alcoolici neabordabile direct. Facem precizarea că întrebările privitoare la informațiile de ordin general ne aparțin. Adaptarea lingvistică a fost realizată în colaborare cu un filolog cunoscător de limbă engleză. Variantele rezultate au fost comparate, stabilindu-se astfel o formă acceptabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
au examinat fidelitatea și validitatea acestui instrument considerat eficient în ceea ce privește identificarea cazurilor de copii cu cel puțin un părinte alcoolic. Astfel, pe eșantioane americane s-au obținut valori ridicate ale consistenței interne atât pentru adulți ai căror părinți au fost alcoolici (Jones, 1983), cât și pentru adolescenți (Jones, 1983; Dinning & Berk, 1989) și pacienți psihiatrici tratați în ambulatoriu pentru alcoolism (Staley & El-Guebaly, 1991, apud Hodgins, Shimp, 1995). Robinson et al. (1990) au găsit o fidelitate test-retest (la un interval de două
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
asociată și cu lipsa mijloacelor bănești necesare procurării alcoolului, deși credem că și în aceste condiții băutorii de profesie își găsesc necesarul de bani pentru a cumpăra și consuma alcool. Așa se pot explica numeroasele neajunsuri materiale din familiile de alcoolici, care, de cele mai multe ori, au repercusiuni grave asupra creșterii și dezvoltării pe toate planurile a copiilor, a căror îngrijire și educație necesită resurse. Uneori, copiii sunt puși să cerșească, mai ales în acele familii unde condițiile materiale sunt foarte precare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a coeficientului χ2, care arată gradul de dependență a variabilelor asociate: pe de o parte, statutul ocupațional al celor doi părinți, iar pe de altă parte, scorurile globale la testul CAST pentru depistarea familiilor în care există cel puțin un alcoolic. Tabelul 3. Prevalența cazurilor de alcoolism în funcție de statutul ocupațional al părinților Statut ocupațional Frecvențe/ Procente Scor total CAST TOTAL < 6 ≥ 6 Ambii părinți șomeri sau pensionari Frecvențe 15 24 39 Procente (%) 38,4 6 61,54 100,0 Ambii părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
100,0 TOTAL Frecvențe 756 584 1340 Procente (%) 56,4 43,6 100,0 χ 2 (3) = 7,35; p < 0,05 Pentru situațiile în care ambii părinți sunt ocupați profesional sau numai unul dintre ei, procentele de cazuri de alcoolici (41,4% și, respectiv, 45,6%) sunt comparabile cu cele obținute pentru întregul lot de copii investigați. Este adevărat că numărul de cazuri analizate pentru fiecare situație în parte este foarte diferit, dar valoarea lui χ2 este semnificativă la pragul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
dezvoltării și maturării normale a copilului. Nu este aici locul pentru alte considerații în acest sens, studiile în această direcție putând aduce completări. Concluzii Alcoolismul este o boală în continuă expansiune, care are consecințe biologice, psihice și sociale neîndoielnice pentru alcoolic, pentru familia acestuia, dar și pentru societate. Alcoolismul este o boală ascunsă. Secretomania învăluie în ceață amploarea dramelor care se consumă în căminele în care alcoolul îl transformă periodic pe titularul familiei într-o persoană iresponsabilă. Din această cauză, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
p. 178). Chiar dacă Freud a descris teoria tridimensională a personalității în anii ’20, abia în 1951 Merton Gill a aplicat-o în terapia de susținere. Unele studii (Werner, 1986, apud Alcohol Alert, 1990) au arătat că mulți dintre copiii de alcoolici prezintă caracteristici sau își însușesc deprinderi/comportamente care contribuie la reducerea stresului asociat disfuncției din familie, precum: abilitatea de a obține o atenție din partea altor persoane decât părinții, deprinderi de comunicare adecvată, atitudinea orientată către îngrijirea de sine, dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării voluntare a unor anumite acțiuni, cu caracter particular, datorită unor inhibiții obsesive sau fobice. Tulburările de tip abulic pot fi întâlnite la melancolici sau schizofrenici, în tabloul clinic al unor nevroze, psihastenie, la alcoolici și toxicomani, precum și în unele cazuri de sindroame psiho-organice cerebrale. Tulburările de caracter Cadrul general Caracterul reprezintă totalitatea trăsăturilor esențiale și calitativ specifice ale persoanei și care se manifestă în acțiunile acesteia. În sfera caracterului sunt cuprinse următoarele aspecte: - trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scene animate, așa cum se realizează în cursul viselor (A. Porot). Alături de producția onirică a omului care doarme și visează, există o gamă întreagă de stări onirice de natură psihopatologică (psihogene, organice, toxice, infecțioase). Lasegue descrie sindromul oniric în cursul delirului alcoolic, Chaslin asociază onirismul cu confuzia mintală. Regis a descris „delirul oniric” cu cele două aspecte psihopatologice ale sale: confuzia și delirul. Tot el este cel care precizează etiologia acestui sindrom ca fiind de natură infecțioasă sau toxică. Din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adulți, tulburările de comportament, pot fi semnul unui acces periodic iminent (maniacal sau depresiv-melancoliform), el poate anunța organizarea unor stări de tip delirant (ostilitate, neîncredere, gelozie). Se mai notează modificări patologice de comportament în fazele de debut ale PGP, la alcoolicii cronici și toxicomani. d) La persoanele în vârstă, schimbarea comportamentului este legată de slăbirea generală a proceselor intelectuale, de dificultățile de adaptare etc. În ceea ce privește tipurile particulare de tulburări de comportament J. de Ajuriaguerra distinge următoarele aspecte: a) tulburări de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Joffroy și R. Dupouy). A. Marie distinge următoarele forme de vagabondaj: a) Vagabondajul de origine economică sau socială la șomeri, exilați, profesiuni ambulante, condamnați și recidiviști care se ascund de lege. b) Vagabondajul morbid la nevrotici, isterici, epileptici, oligofreni, psihopați, alcoolici. c) Vagabondajul etnic sau migrator specific unor populații care nu se pot fixa într-un anumit spațiu geo-social. d) Vagabondajul mascat, specific omului modem, manifestat prin turism, mișcările Hippies etc. e) Vagabondajul cultural reprezentat prin pelerinajele rituale, periplul lui Ulysse
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celor de o severă gravitate, cu evoluție rapidă sau cronică, de regulă incurabile, letale, în cazul bolilor psihice atitudinea anturajului se modifică, în sensul că manifestările acestuia față de suferința bolnavului se pot manifesta prin următoarele: dezgust și antipatie (în cazul alcoolicilor și a toxicomanilor), teamă (pentru bolnavii epileptici), rejecție, dorință de izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul acestuia (în cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestă imediat, în mod direct, prin acțiuni impulsive instantanee sau prin procese profunde de natură hipobulică sau hiponoică fără a angaja ansamblul personalității. Ele sunt specifice la copii, la persoanele needucate, la cei cu maturitate afectivă, intelectuală la limită, la alcoolici sau persoane psihopate. În cadrul acestui grup distingem următoarele forme: a) Reacții explozive constând din stări afective intense, descărcate într-o formă elementară și simplă, ireflexive și incapabile de a fi controlate de individ. b) Acțiunile de „scurt-circuit”, sunt reacții care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de băuturi alcoolice este dăunător lui însuși, societății sau amândurora”. Pe aceste considerente, alcoolismul oscilează între două categorii de atitudini anormale: a) Punctul de vedere medical, sau mai exact medico-psihologic, în conformitate cu care alcoolismul este considerat ca o boală, iar persoana alcoolicului ca un bolnav care necesită tratament medico-psihiatric. b) Punctul de vedere social, sau normativ-juridic, în conformitate cu care evaluarea acestei obișnuințe și a acestui comportament are o semnificație social-morală centrată pe noțiunea de „păcat”, „viciu” sau „devianță” cu directe consecințe asupra judecății
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apetența morbidă pentru alcool și se consideră că ea are la bază o anumită „predispoziție”, un „alcoolism latent” care poate fi întâlnit la ascendenții bolnavului, în „istoricul familial” sau antecedente patologice familiale ale acestuia. Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizează prin următoarele aspecte: - slăbirea forței morale, - tulburări de caracter, - o anumită stare de dezechilibru psihic, - dificultăți de adaptare-integrare socială, - tulburări legate de sfera sexualității, - un tip de constituție de natură psihastenică, - intelect de limită, - labilitate emoțională cu imaturitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]