1,519 matches
-
acestea dovedesc că stările deviante de tip sociopatic au la baza lor aceleași mecanisme, atât în ceea ce privește organizarea lor, cât și dinamica individuală sau psihosocială. În cazul conduitelor deviante de refugiu, distingem mai multe forme de manifestare: mitomania, fuga și vagabondajul, alcoolismul și toxicomania, refugiul în boală sau simularea bolilor somatice, psihice sau psihosomatice, spiritul de aventură. Le vom analiza pe rând. Mitomania este tendința constituțională permanentă a unor persoane de a prezenta în mod alterat adevărul, creând fabule imaginare (fabulație) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
individul nu-i poate rezista. Ea are un caracter imperios, fiind imposibil de stăpânit. Fuga este solitară. O formă de a fugi este și dromomania. Motivațiile fugilor sunt numeroase: pulsiune imperioasă, stare de anxietate, tulburări de comportament, boli psihice (epilepsie, alcoolism), tulburări de conștiință cu acte ambulatorii. Vagabondajul este o tendință obișnuită, permanentă, a unui individ de a nu se putea fixa în nici un loc stabil, pentru o durată mai lungă de timp. Motivele vagabondajului sunt următoarele: cauze sociale: șomaj, proscriși
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a unui individ de a nu se putea fixa în nici un loc stabil, pentru o durată mai lungă de timp. Motivele vagabondajului sunt următoarele: cauze sociale: șomaj, proscriși, emigranți, persecutați; cauze psihice: epilepsii, intoxicații, instabilitate, imaturitate emoțional-afectivă, toxicomani, traumatizați cranieni. Alcoolismul și toxicomania reprezintă un cadru vast al psihiatriei clinice și sociale, de etiologii diferite. Ca mecanism se poate incrimina un tip de conduită de refugiu simbolică în întâlnirea cu toxicul, care oferă perspectiva unui univers imaginar și colorat ce înlocuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lor, imposibilității de a găsi puncte de interes comun, de a se putea pune de acord; viața perverșilor este o suită neîntreruptă de bizarerii, extravaganțe, neregularități, fugi, delicte și crime, expertize, condamnări, internări, încarcerări, dezertări, simulări, parazitism spitalicesc sau azilar, alcoolism și toxicomanii, vagabondaj; caracterul ireductibil al tendințelor perverse, recidivismul și incorijibilitatea acestora. 5. Măsuri de psihoigienă Domeniul discutat este deosebit de important, vast și polimorf, implicând o mare varietate de măsuri are se impun a fi luate în considerare de acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Această devalorizare duce la situații de anomie, dezechilibru, anarhie, haos și în final la dezechilibrul și dezagregarea sistemului social, a instituțiilor, comunicării, conduitelor, activității etc. Apar stări de tensiune și conflicte care vor naște conduite de violență antisocială (delincvență, suicid, alcoolism, toxicomanie, vagabondaj, violuri, criminalitate etc.). Crizele sunt expresia scăderii până la anulare a factorilor de control și normare socială, a „factorilor de cenzură”, a micșorării coeziunii sociale, cu anularea statuturilor și a rolurilor sociale. În aceste condiții, se produce o „eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acestor variații asupra stării de sănătate mintală. Trecerea de la un „model sociocultural” la altul reprezintă o suită de factori stresanți, care dezechilibrează atât individul, cât și întregul grup de indivizi. Apar tulburări nevrotice, depresii, afecțiuni psihosomatice, conduite de refugiu patologic (alcoolism, toxicomanie), crize suicidare, conduite antisociale (vagabondaj, prostituție, violuri, crime etc.). Un tip de manifestări de genul „reprezentărilor colective” (L. Lévy-Bruhl), datorate unor forme de regresiune histero-emoționale de masă ce apar ca o consecință a epuizării emoțional-afective produse de stresul crizei
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cât și de familia acestuia. Sunt însă situații în care starea clinico-psihiatrică a bolnavului psihic impune în mod obligatoriu și indiscutabil internarea sa într-un spital de psihiatrie (stări confuzionale, agitație, agresivitate, depresii grave melancoliforme, idei sau tentative de suicid, alcoolism cu tulburări neuro-psihice, toxicomanie, stări delirant-halucinatorii, forme grave de paranoia cu potențial antisocial, crize maniacale etc.). În aceste situații apare opoziția netă din partea bolnavului, dar, dată fiind gravitatea stării sale clinice, internarea se face cu obligativitate. Orice internare într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acesta, au fost preferate mai multe aspecte nosologice care să reprezinte cadrul tematic de acțiune al psihoigienei bolilor psihice. Pentru aceasta, ne-am referit la următoarele: constituția emotivă, constituția psihastenică, constituția mitomaniacă, constituția paranoică, constituția ciclotimică, constituția schizoidă, constituția psihopatică, alcoolismul și toxicomania, stările depresive, suicidul, afecțiunile psihosomatice. Le vom prezenta sintetic în continuare. Constituția emotivă sau hiperemotivă reprezintă o sensibilitate particulară la emoții, ale căror manifestări - fiziologice și psihologice - sunt exagerate atât în intensitate, cât și ca durată. Ele se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Bleuler). Constituția psihopatică sau „moral insanity” este o slăbire a sentimentelor etice și afective, cu tendință spre instabilitate, impulsivitate, hipersugestibilitate, tulburări de comportament și acte antisociale, perversiuni sexuale etc. (K. Schneider, A. Petrilovitch). Constituția toxicomaniacă, în care este inclus și alcoolismul, este dispoziția psihopatică marcată printr-o apetență față de consumul de droguri sau băuturi alcoolice, de care individul devine dependent, degradându-și treptat personalitatea, modificându-și comportamentul prin adoptarea unui tip de conduite deviante sociopatice. Stările depresive reprezintă un risc major
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o sarcină destul de greu de realizat. În aceste cazuri, măsurile de psihoigienă se aplică în mod diferențiat, după cum urmează: la psihopații perverși, de tip constituțional; în cazul stărilor psihopatoide, dobândite secundar, de tip postprocesual (post-traumatice, postpsihotice, postencefalitice, de pe parcursul evoluției alcoolismului sau al toxicomaniei etc.). Măsurile generale de psihoigienă constau din: măsuri de educație; asistență moral-religioasă; măsuri antialcoolice și antidrog; internarea în instituții de specialitate; încadrarea în activități profesionale de diferite forme și grade, conform cu capacitățile psihice ale pacienților; dispensarizare. f
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anxioase, situațiile de eșec și orice ar putea duce la o „retragere din lume” cu refugiu în imaginar sau izolare. O mare atenție trebuie acordată stărilor hiperemoționale sau ciclotimice, întrucât acestea pot să complice sau chiar să genereze formele de alcoolism periodic (dipsomania). Se vor căuta forme de compensare a conflictelor, frustrărilor, carențelor afective, a situațiilor castratoare. Se va combate izolarea. Se vor institui măsuri de psihoterapie individuală sau de grup, terapii ocupaționale; măsuri de protecție și susținere a Eului. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihopate” sau „personalități borderline”. Tulburările de dezvoltare/formare a personalității fac ca această categorie de persoane să prezinte, datorită „fragilității” lor psihice, un grad crescut de risc pentru afecțiunile psihiatrice. Formele clinice la care sunt cel mai frecvent expuse sunt alcoolismul, toxicomania, fuga și vagabondajul, tulburările cu potențial antisocial sau de dependență socială, psihopatiile. După perioada de instituționalizare, revenirea în societate a acestei categorii de indivizi va putea, în mare măsură, să compenseze frustrările și carențele acumulate. Unii, însă, datorită dificultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
factorii care edifică sănătatea mintală. În mod egal, conștiința morală se poate transforma în conștiință morbidă, prin intervenția următorilor factori: răul model; imitația unor deprinderi rele; lipsa de educație; starea de anomie socială dată de lipsa normativității; incultura; bolile psihice; alcoolismul; psihopatiile. În general, se consideră că bolnavii psihic nu mai dispun de o conștiință morală. Modificarea conștiinței morale apare ca o consecință a tulburărilor psihice, cum de altfel este posibil ca bolile psihice de tipul psihopatiilor să fie o consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mod direct starea de sănătate mintală. În psihiatria clasică, se vorbea de conceptul, cu un pronunțat caracter moral, de moral insanity (folie morale) sau de nebunia morală. Cele mai importante aspecte clinice legate de această stare sunt psihopatiile, perversiunile constituționale, alcoolismul și toxicomania. În sociologie, acestea apar în sfera relațiilor interumane, în stările pasionale sau legate de sentimentele de culpabilitate. Elementul cel mai reprezentativ este, după H. Damaye, „debitul moral”, o infirmitate psihosocială, dar care nu intră în sfera psihiatriei, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
bolnavi psihic evadați din spitale); - vagabondajul migrator (bande de delincvenți). Atentatele la moravuri și prostituția au următoarele forme: - prostituatele înnăscute sunt, după clasificarea lui C. Lombroso, psihopate cu o imaturitate afectivă și morală; ele se caracterizează prin: impudicitate, frigiditate, superstiții, alcoolism, sunt gurmande, agitate, leneșe, vanitoase, vicioase, imprevizibile, mitomane, cu un intelect de limită; se mai notează absența simțului moral, indiferență afectivă, înclinații către rău; sunt imprevizibile și cu un mare potențial delictual; - prostituatele ocazionale sunt persoane morale, dar care au
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acționeze în direcția reîncadrării acestei categorii de bolnavi într-o activitate practică utilă, care să le trezească interesul, să-i stimuleze, să le ofere satisfacții și posibilități de realizare socială, asigurându-le totodată și un venit material corespunzător. Recuperarea în alcoolism și toxicomanii Alcoolismul și toxicomaniile sunt afecțiuni psihice cu o largă răspândire socială, care determină o stare de deficiență psihică specifică, marcată mai ales prin dependența bolnavului față de toxic. Prin gravitatea tulburărilor de personalitate pe care le determină, aceste droguri
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
reîncadrării acestei categorii de bolnavi într-o activitate practică utilă, care să le trezească interesul, să-i stimuleze, să le ofere satisfacții și posibilități de realizare socială, asigurându-le totodată și un venit material corespunzător. Recuperarea în alcoolism și toxicomanii Alcoolismul și toxicomaniile sunt afecțiuni psihice cu o largă răspândire socială, care determină o stare de deficiență psihică specifică, marcată mai ales prin dependența bolnavului față de toxic. Prin gravitatea tulburărilor de personalitate pe care le determină, aceste droguri afectează și sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihoprofilactice, de psihoigienă individuală sau colectivă, educație sanitară axată pe problema respectivă, măsuri severe de farmacovigilență privind regimul manipulării și al administrării medicamentelor cu efect narcotic, analgezic sau a stupefiantelor; c) măsuri psihosociale de eradicare a cauzelor care favorizează răspândirea alcoolismului și toxicomaniilor; d) măsuri sociale privind controlul riguros al producției și manipulării de piață comercială a produselor alcoolice, precum și a medicamentelor sedative și analgezice pe bază de opiacee, a psihotropelor. Recuperarea în psihopatii și sociopatii Din punct de vedere psihosocial
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
42, 1984. Rentschnick, P., „La bioétique de l’An 2000”, în Méd. Hyg., 46, 1988. Resnick, H.L.P., Suicidal behaviors, L.A. Churchill Ltd., Londra, 1968. Retezeanu, A.; Enăchescu, C., „Patologia interrelațiilor umane în grupul familial la un lot de bolnavi cu alcoolism cronic”, în Bul. Inf. I.P.S.M.P., 2, 4, 1994. Retezeanu, G., „Dispensarul psihiatric”, în Buletin eugenic și biopolitic, 4, 1-2, 1930. Retezeanu, G., „La răspântie - capitalul uman de mâine”, în Buletin eugenic și geopolitic, 4, 3-4, 1930. Reuck, A.V.S.; Porter
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
regiuni ale mâinii explică posibilitățile de propagare a infecției, uneori aceasta ajungând până la antebraț. b. Prezența tarelor asociate constituie factori favorizanți care uneori capătă o importanță deosebită: diabetul zaharat favorizează instalarea infecției, iar vindecarea plăgilor este dificilă la acești bolnavi; alcoolismul cronic intervine prin scăderea generală a rezistenței organismului, deficitele metabolice și modificările polinevritice de la nivelul extremităților c. Tratamente și afecțiuni imunosupresante: SIDA, cancerul etc. d. Gradul de contaminare a tegumentelor în momentul traumatismului influențează direct instalarea și severitatea infecției. Au
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
scriere a urmat tot o operă a genului dramatic, comedia Pantofarul satului, una reușită de data aceasta. Chiar și așa, ascensiunea în planul creației contrastează cu traiul cotidian al scriitorului, marcat de deviere psihică, de lipsuri, de foamete și de alcoolism. Cu toate acestea, suedeza Charlotte Lönnqvist, deși nu înțelege "o boabă din opera fineză a lui Kivi"93 îl ia acasă la ea și îl îngrijește, oferindu-i acestuia posibilitatea de a scrie "capodopera literaturii fineze Șapte Frați"94. În
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
aceasta a crescut cu 8 milioane și asta în ciuda unei mortalități care rămîne crescută în fostele țări industrializate (aproximativ 11%), din cauza îmbătrînirii populației și a unei "supramortalități" a adulților datorate accidentelor de circulație și uneori (cum este cazul Franței) datorită alcoolismului. În majoritatea țărilor europene rezultă o evidentă întinerire demografică ale cărei efecte se fac simțite în mod diferit de la o țară la alta: aceasta este mai tardivă și mai puțin accentuată în Germania și Austria din cauza pierderile enorme suferite de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
schimbarea mentalității, de înmulțirea practicilor contraceptive, de scăderea numărului căsătoriilor, de modificarea rolurilor în interiorul cuplului etc. La toate acestea, în unele țări printre care figurează și Franța, se adaugă efectele unei "supramortalități" în special masculină produsă de accidentele rutiere, de alcoolism și de tabagism. Pe termen mediu, înregistrarea bazei piramidei categoriilor de vîrstă (vizibilă în toate statele CEE, cu excepția Irlandei) și creșterea speranței de viață, prefigurează în zece sau cincisprezece ani o Europă îmbătrînită cu un dinamism demografic scăzut, dacă nu
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sunt de acord cu faptul că, pentru a putea profita de avantajele consumului de alcool, este esențială moderația, definită ca unul sau două pahare de vin sau de bere pe zi. Este o diferență foarte clară Între băutul benefic și alcoolismul nociv. Prea mult e la fel de rău ca prea puțin - aceasta este esența confuciansmului. Apa În fine, vreau să spun câte ceva despre apă. Tindem mult prea des să uităm și să nesocotim semnificația acestei componente omniprezente a alimentației, deoarece este prea
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
menstruației, inflamații/dureri musculare, dureri de spate, vătămări recurente cauzate de stres, dermatite, eczeme, acnee, inflamații În sau pe gură, indigestie, gastrită, arsuri la stomac, reflux gastroesofagian, ulcere peptice, crize de panică, hiperventilație, sindromul prolapsului valvei mitrale, consum de droguri, alcoolism, fumat, disfuncții sexuale - inclusiv impotență -, disfuncții orgasmice, diabet, artrită, astm și sindromul premenstrual (1993, pp. 207-289). Stresul prelungit sau intensificat provoacă În organism un dezechilibru chimic care, la rândul lui, slăbește sistemul imunitar, deschizând, astfel, ușa infecțiilor și bolilor. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]