13,186 matches
-
domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules În grabă o mână de flori albastre, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre În sus, că el Însuși va lua forma literei pe care o pronunța. Și, pentru câteva clipe, am avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori altceva, cu privirea agățată de rondurile multicolore de petunii din fața mea, căutând o explicație logică a faptului petrecut... Cu siguranță, mi-am zis În cele din urmă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare. Lui Grimmi i se dădu drumul de sus, de deasupra scenei, În acordurile pianului din culise, ale cărui sunete Îi ilustrau perfect mișcările. Când acesta atinse milimetric
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături. Mica Piață, care se deschidea nu departe de el, cu alei rotative, pavate, și cu un monument ecvestru În mijloc, era acum asaltată de un grup gălăgios de indivizi, care se Înghionteau unii pe alții, Îngrămădindu-se În jurul statuii. Se pare că unii intenționau să cațere pe cineva, un soi de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care mă elimina rapid din peisaj. Traversez o alee măruntă, ticsită cu castani bătrâni și câțiva tei. Pe o bancă șubredă de lemn, o mamă grijulie Îi spune copilului ei să se poarte frumos când vor intra În casa domnului profesor, ca să nu Îl supere, apoi Își sărută lung
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
frăției” coloana Vendome, Înălțată În cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori și Valeriu ăsta! Mi s-a părut că madam Gușă nu mi-a răspuns la salut când ne-am Întâlnit pe alee. Era Într-un capot vișiniu cu buline roșii, În papuci de casă, prefăcându-se că se uită pe jos, după ceva anume, ignorându-mă complet. Și ieri am avut aceeași impresie, dar mi-am zis că poate nu am auzit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
umăr Întruchipând două turturele albe, care se giugiulesc cioc În cioc. Și-au cerut scuze pentru deranj, au luat niște haine Într-o sacoșă și au ieșit În mare grabă, chicotind pe Înfundate, motivând că le așteaptă un taxi pe alee. Melanie era răpitoare! E ziua În care Îl vor duce la groapă pe domnul administrator Cantemir (sună de-a dreptul Înfiorător!). Straniu este că femeia de serviciu s-a auzit strigând și vociferând de foarte de dimineață, trezind toată suflarea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pisica mare să se tolănească În el. Dar pisica mare se pare că nu mai vine. Mă-ndrept - pentru a câta oară? - spre fereastră, lungindu-mi gâtul și căutând-o cu privirea În gol, printre teii Înșirați de-a lungul aleii. Pustiu! Ajung din nou lângă rafturile cu cărți, dar prietenii mei de odinioară nu mă atrag cu nimic acum. Nici radioul din bucătărie nu mai pot să-l ascult. Nici pe Valeriu nu l-am mai văzut de secole (el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Iași. Olga veni cu propunerea: - Hai să nu facem nimic astăzi. Dar nimic, înțelegi! Să lenevim, să omorâm timpul. - Olga, e adevărat, e o zi așa de frumoasă! - Ce părere ai dacă am merge în Copou, să privim lumea pe alei... să mergem la Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În zilele mai calde Ina s-a bălăcit ca un copil năstrușnic în apa de cristal a ștrandului din incinta stațiunii, s-a plimbat seară de seară prin parc, pe alei, în împrejurimi și a fost la un spectacol extraordinar de muzică pop. Ce mai, o adevărată vacanță pe care, dacă ar fi posibil, ar fi vrut s-o reediteze. * Când se întâlniră cele două prietene și încercară să-și depene
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
avertizase în această privință. Hazardul a făcut însă ca în dimineața aceea, fetele să se afle cam în același timp la poarta principală a spitalului. Olga se prefăcu a nu o vedea pe prietena ei și-și continuă drumul pe aleea clădirii administrației. Ina o ajunse din urmă și o strigă: - Olga, bună! Ești așa de grăbită încât nu mai vezi lumea din jurul tău? Iată că a venit și ziua cea mare, spuse Ina. Nu i așa? Prietena ei nu-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de toate bagajele care îi tiranizau conștiința. Venise să se relaxeze, nu pentru a relua toată povestea de la primele pagini. De a doua zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu bărbații singuratici. După trei zile, îl Întâlni pe Victor un bărbat simpatic cu care se împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine de subiecte, pentru întreținerea unor discuții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu bărbații singuratici. După trei zile, îl Întâlni pe Victor un bărbat simpatic cu care se împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine de subiecte, pentru întreținerea unor discuții interesante. Victor era destul de tomnatic, dar prin ținuta sa apărea ca un domn distins, manierat. În zilele ce urmară, Olga dobândi întreaga fișă de cadre cu: locul nașterii, vârsta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
demult trecută la index, nu avusese motive de satisfacție. Își acuza fosta consoartă de infidelitate. Plimbările lor sub clarul de lună împrumutaseră din atributele adolescenților la prima dragoste. Așa se face că, în una din seri, aflându-se pe o alee mai puțin circulată, Victor își îngenunche sufletul în fața Olgăi și-i spuse simplu, fără o pregătire prealabilă: - Vrei să fii soția mea!? Olga rămase surprinsă de gest, de graba cu care acesta îi cere mâna și e dispus să pornească
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ape, acesta a pornit în inspecție pe jos, începând, cu parcul central. Avea după el câteva ajutoare, a căror misiune era aceea de a nota ce considera primarul că trebuie primenit în municipiu. Mai pe la jumătatea parcului, nu departe de aleea principală, observă o gaură potrivit de mare. Ce-i cu asta, aici? Ce să fie, domnule Tolomac, mai nimica...a fost pregătită să fie acoperită, cu o placă din beton, că aici a fost un closet public, și, de când ați
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la marginea de aproape de alee, galben. Mai întâi, câteva zile în șir, s-au miorlăit și bătut, mai și căzând pe jos, ori zgâriindu-se. Au tot țupăit, după dragostea lor comună - pisicuța. Ea, în primele zile, a tot fugit: când de unul, când de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu s-a aruncat din turnul de pază al închisorii și s-a zdrobit total de caldarâm. Acum, cei care se mai găseau prin parc, se întrebau, când Maria și-a făcut apariția, pe alee: oare a cui o fi umbra asta de om? Nu era a nimănui. Era Maria, devenită, ea însăși, umbra propriului trup. S-a așezat pe bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit, alături, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l legăna, pe om, în valurile cele mai încântătoare ale vieții. și pe Domnișoara Secretară o cutremurau valuri de bucurie, de fericire, de plăcere, dar, și de un zbucium cum nu mai trăise, niciodată, în patruzeci de ani. Mergea pe alee, dar, parcă nu era pe alee; mergea prin seară, dar, parcă nu era prin seară; înnainta, dar, parcă nu înnainta. Mai mult sărea, țupăia, decât mergea liniștit. și-apoi, ce fel de liniște s ar fi putut cuibări, în sufletul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cele mai încântătoare ale vieții. și pe Domnișoara Secretară o cutremurau valuri de bucurie, de fericire, de plăcere, dar, și de un zbucium cum nu mai trăise, niciodată, în patruzeci de ani. Mergea pe alee, dar, parcă nu era pe alee; mergea prin seară, dar, parcă nu era prin seară; înnainta, dar, parcă nu înnainta. Mai mult sărea, țupăia, decât mergea liniștit. și-apoi, ce fel de liniște s ar fi putut cuibări, în sufletul său răvășit de durere? În dreptul ușii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
european, modernă, performantă, care nu irosea nimic din ce producea omul - separând și depozitând urina de materiile fecale ce proveneau de la utilizatori, cum nu mai era o alta, asemeni, pe undeva. La mijloc - marele obiectiv propriuzis. Până și de la el - alei betonate, cu peluze de flori multicolore pe margini; înlăuntru -utilități din marmură; pe dinafară, mai încolo, până către clădirea primăriei și șoseaua asfaltată al cărei traseu era pe acolo, un parc imens, fără prea mare trebuință, dar, care lua repede
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a lui Tataluadam, devenea mai vizibilă, mai supusă atacului prosperității. În cinstea inaugurării, Tataluadam a organizat o răsunătoare chermeză, cu mâncare și băutură, cu muzică și dans, pe gratis, și, de asemenea, pe ghiftuite, pentru toți cei care vor participa. Aleea principală, de la șosea până la latrină și la clădirea primăriei, a fost ornată cu flori naturale, proaspete, de o frumusețe rară. La ora stabilită, și-au făcut apariția prefectul județului, miniștrii finanțelor, administrației de stat, gospodăririi banilor proveniți de la UE. Cu toții
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de bani erau pe măsuță. N-au avut pe cine. L-au lăsat în pace. Dimineața, pe la șapte, badea Gherasim s-a trezit. și-a luat banii, fără să mai numere, s-a șters la ochi, și a trecut peste alee, la magazin. și-a plătit autoturismul, l-a scos din vitrină, și s-a dus, ca să-i facă formele legale, pentru a se putea folosi de el. Bă, ce rău că n-au știut, hoții, unde și cum doarme badea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]