942 matches
-
analitică, bazată pe rezolvarea ecuației temporale al lui Schrödinger cu folosirea proprietăților polinoamelor ortogonale, în speță al sistemului coplet de polinoame Hermite. A doua metodă este cea algebrică, numită și metoda lui Dirac-Fock care se bazează pe formalismul hamiltonian și algebra operatorilor cuantici autoadjuncți, respectiv proprietățile acestora. A treia este metoda polinomială care se bazează pe folosirea seriei hipergeometrice. Rezultatele la care se ajung prin aplicarea celor trei metode sunt identice, metoda lui Dirac-Fock având avantajul că nu face apel la
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
aceea el se mai numește și "operator de descreștere" (sau "de coborâre"), iar formula 43 are ca efect creșterea cu o unitate a numărului a valorii proprii motiv pentru care mai este denumit și "operator de creștere" Printr-un procedeu de algebra operatorilor și trecerea la o nouă variabilă prin care se transormă coordonata x a microparticulei într-o nouă coordonată adimensională:formula 52, se găsesc pentru operatorii de crestere si de descrestere formele: Ecuația care determină univoc forma funcției formula 53 este de
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
ca "Baculus Jacobi" (Bastonul lui Iacob), care permite măsurarea distanței unghiulare dintre două stele sau două planete. Tratatul cuprinde și tabele astronomice comandate de nobili creștini și capitole de trigonometrie. Gherșonide a mai scris și un tratat de aritmetică și algebră. Lucrările sale au rămas nepublicate până în secolul XX. Cu toatea acestea, contribuția sa la cultura Renașterii este importantă.
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
este laplacianul care operează asupra unui câmp vectorial A. Folosind notația lui Feynman, se scrie simplu: în care notația ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului A. O idee mai puțin generală, dar similară, este aceea de a folosi "algebra geometrică", în care este implicată așa numita "overdot notation". Atunci, identitatea de mai sus poate fi scrisă sub forma: în care punctul de deasupra este scris în scopul derivării vectoriale. În primul termen numai primul factor (punctat) este diferențiat, în timp ce
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
despre sistemul de numerație binar. În sistemul său, valorile unu și zero reprezintă valorile adevărat și fals (true și false) sau pornit/oprit (on/off). Dar a fost nevoie de mai bine de un secol pentru ca George Boole să publice algebra booleană în 1854 cu un sistem complet care permite proceselor de calcul să fie modelate matematic. (Algebra booleană este o algebră formată din: elementele {0,1}; două operații binare numite SAU și SI, notate simbolic cu + sau Ú și × sau
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
true și false) sau pornit/oprit (on/off). Dar a fost nevoie de mai bine de un secol pentru ca George Boole să publice algebra booleană în 1854 cu un sistem complet care permite proceselor de calcul să fie modelate matematic. (Algebra booleană este o algebră formată din: elementele {0,1}; două operații binare numite SAU și SI, notate simbolic cu + sau Ú și × sau U; și o operație unară numită NU (negație), notată simbolic 0 sau O. În această perioadă, au
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
pornit/oprit (on/off). Dar a fost nevoie de mai bine de un secol pentru ca George Boole să publice algebra booleană în 1854 cu un sistem complet care permite proceselor de calcul să fie modelate matematic. (Algebra booleană este o algebră formată din: elementele {0,1}; două operații binare numite SAU și SI, notate simbolic cu + sau Ú și × sau U; și o operație unară numită NU (negație), notată simbolic 0 sau O. În această perioadă, au fost inventate primele dispozitive
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
din Iași la Catedra de Analiză Matematică și în același timp la Institutul Electrotehnic din Iași. În 1919 a fost numit profesor universitar la Cluj-Napoca, la Catedra de Calcul Diferențial și Integral și director al Observatorului Astronomic, precum și profesor de algebră financiară la Academia Comercială din Cluj, apoi profesor la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. În perioada 1931 - 1932 a fost inspector general în învățământul secundar. A mai fost: decan al Facultății de Științe, membru al Societății Gazeta Matematică, al
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
Științe, iar în 1938 este numit profesor de geometrie analitică la Școala Politehnică din București. În 1945 a trecut în cadrul industriei de armament. Între 1954 - 1958 a lucrat în cadrul detașamentului geodezic al armatei. A activat în domenii ca: teoria numerelor, algebră, geometrie clasică, trigonometrie, balistică, geometrie analitică, analiză matematică și a fost un bun popularizator al științei. a publicat peste 600 probleme originale de matematică. A mai scris și despre viața și activitatea lui Ion Ionescu.
Gheorghe Buicliu () [Corola-website/Science/326634_a_327963]
-
Nikolai Grigorievici Cebotarev, sau Cebotariov, (în , în , n. 15 iunie [] 1894 - d. 2 iulie 1947) a fost un matematician rus sovietic. A adus contribuții în special în domeniul algebrei formulând teorema de densitate care-i poartă numele. A dezvoltat tradițiile școlii de algebra a lui Dmitri Grave în URSS. Și-a manifestat talentul pentru matematică încă din școala primară. În 1911, la 17 ani a scris prima sa lucrare
Nikolai Cebotarev () [Corola-website/Science/326732_a_328061]
-
Cebotarev, sau Cebotariov, (în , în , n. 15 iunie [] 1894 - d. 2 iulie 1947) a fost un matematician rus sovietic. A adus contribuții în special în domeniul algebrei formulând teorema de densitate care-i poartă numele. A dezvoltat tradițiile școlii de algebra a lui Dmitri Grave în URSS. Și-a manifestat talentul pentru matematică încă din școala primară. În 1911, la 17 ani a scris prima sa lucrare științifică, care a atras atenția profesorilor săi. În perioada 1912 - 1916 a audiat cursurile
Nikolai Cebotarev () [Corola-website/Science/326732_a_328061]
-
numit asistent la Catedra de Teoria Funcțiilor, unde titular era Vera Myller. În 1940 își ia doctoratul în matematică, ca în 1948 să fie numit profesor la Politehnica din Iași, apoi la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
la Catedra de Teoria Funcțiilor, unde titular era Vera Myller. În 1940 își ia doctoratul în matematică, ca în 1948 să fie numit profesor la Politehnica din Iași, apoi la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
Politehnica din Iași, apoi la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
Bratu și Petru Sergescu. Cele mai multe din studiile sale sunt din domeniul analizei matematice: ecuații diferențiale liniare, ecuații cu derivate parțiale de ordin superior, ecuații integrale, calcul funcțional, analiză numerică și aplicații ale analizei matematice. A avut preocupări și în domeniul algebrei, mecanicii generale și analizei numerice. A studiat ecuațiile integrale de tip Fredholm, a dat diferite extensiuni la ecuațiile diferențiale ordinare. A generalizat formula lui Taylor. A studiat ecuația cu derivate parțiale pentru propagarea căldurii. A obținut o generalizare a formulelor
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
integrare numerică ale lui Runge și Kutta pentru ecuațiile diferențiale. În cadrul mecanicii generale a studiat mișcarea punctului material, mișcarea tautocronă, proprietățile mecanice ale lănțișorului. A studiat proprietățile conicelor și cuadricelor. a mai scris și o serie de manuale didactice privind algebra elementară, mecanica elementară.
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
perioada 1948 - 1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). S-a ocupat de domenii ca: algebră (în special teoria grupurilor) și geometria diferențială, fiind unul dintre creatorii școlii diferențiale românești din Timișoara. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt:
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). S-a ocupat de domenii ca: algebră (în special teoria grupurilor) și geometria diferențială, fiind unul dintre creatorii școlii diferențiale românești din Timișoara. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt:
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
denumită "legea lui Artin a reciprocității", care a revoluționat teoria corpurilor de clase, teorie a cărei esență nu este explicată complet nici astăzi. De asemenea, a realizat una din completările cele mai importante ale teoremei densităților. Astfel, a impulsionat dezvoltarea algebrei moderne, dezvoltând noțiunea de grup, de operatori, inele, module pe un inel. De asemenea, s-a ocupat de sistemele hipercomplexe. A introdus noțiunea de adjuncție critică. Dar cea mai importantă teorie a sa este cea legată de structură. A creat
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
importanță centrală a acestei cărți constă în foarte clară înțelegere pa care autorul, , o are despre natura fundamentală a astrologiei și în importantă pe care el o acordă înțelegerii bazelor sale simbolice și formale. Viziunea lui Rudhyar asupra astrologiei că «algebra a vietii», al cărei scop îl reprezintă «alchimia personalității», revelează astrologia ca fiind, în primul rând, nu un copr tradițional de cunoaștere empirica, așa cum este înfățișata atât de des, ci un sistem de logică simbolică, baza pe principii primordiale."” (Sebastian
Dane Rudhyar () [Corola-website/Science/326352_a_327681]
-
Această metodă poate fi folosită pentru a a calcula aria oricărei secțiuni arbitrare a unei parabole. Similar argumentele pot fi folosite pentru a găsi integrala oricărei puteri a lui "x", deși pentru puterile de ordin superior calculul devine complicat fără algebră. Arhimede a mers în măsura posibilului până la integrala "x", pe care a folosit-o pentru a găsi centru de masă al unei emisfere. Curba din figură este o parabolă. Punctele "A" și "B" se află pe curba. Dreapta "AC" este
Metoda Teoremelor Mecanicii () [Corola-website/Science/322556_a_323885]
-
prin cel mai recent flux de ieșire. Cea mai uzuală formă pentru un flux de a prelua GPGPU este o rețea 2D deoarece aceasta se încadrează natural cu modelul de randare construit în GPU-uri. Multe calcule mapează în rețele: algebra matricială, procesarea de imagini, simularea bazată pe fizică, și așa mai departe. Din moment ce texturile sunt folosite ca memorie, căutările de textură sunt folosite ca citiri de memorie. Anumite operații pot fi realizate automat de către GPU datorită acestui fapt. Nucleele pot
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
permită gândiri despre sistemele în modelul Actor. Acestea includ: Există de asemenea și formalisme care nu sunt compatibile total cu modelul Actor prin faptul că nu formalizează expedierea garantată a mesajelor incluzând următoarele ( Vedeți Attempts to relate Actor semantics to algebra and linear logic) (Încercări de a relaționa semantica modelului Actor cu algebra și logica liniară): Modelul actor poate fi folosit ca un framework pentru modelare, înțelegerea și gândire despre o mare arie de sisteme concurente. De exemplu: Modelul actor se
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
și formalisme care nu sunt compatibile total cu modelul Actor prin faptul că nu formalizează expedierea garantată a mesajelor incluzând următoarele ( Vedeți Attempts to relate Actor semantics to algebra and linear logic) (Încercări de a relaționa semantica modelului Actor cu algebra și logica liniară): Modelul actor poate fi folosit ca un framework pentru modelare, înțelegerea și gândire despre o mare arie de sisteme concurente. De exemplu: Modelul actor se bazează pe modele anterioare de calcul. Calculul Lambda al lui Alonzo Church
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
a fost folosită de către matematicianul japonez din secolul 17 Seki Kōwa pentru a rezolva ecuații cu o singură variabilă, deși legătură cu calculul lipsea. Metoda lui Newton a fost publicată prima dată în 1685, în"Tratat istoric și practic de algebră" de John Wallis. În 1690, Joseph Raphson a publicat o descriere simplificată în "Analysis aequationum universalis". Raphson prezenta metoda lui Newton ca o metodă pur algebrică și limita utilizarea sa la funcții polinomiale, dar el descrie metoda în termeni de
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]